ICCJ. Decizia nr. 349/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 349/2009
Dosar nr. 1044/104/2007
Şedinţa publică din 6 februarie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 634 din 4 decembrie 2007 pronunţată de Tribunalul Olt, secţia comercială, în Dosarul nr. 1044/104/2004 s-a respins acţiunea reclamantului D.M. care avea ca obiect anularea notei de constatare din 23 februarie 2005 întocmită de pârâta SC E.O. SA - sucursala de distribuţie Slatina şi a procesului - verbal din 7 martie 2005 cât şi cererea pentru exonerarea de plată a despăgubirilor în cuantum de 6.266.626 ROL.
La pronunţarea acestei soluţii, instanţa de fond a avut în vedere faptul că procesul verbal de stabilire a despăgubirilor pentru consumul de energie electrică sustrasă s-a întocmit cu respectarea dispoziţiilor legale că nota de constatare instrumentată în urma verificării contorului a demonstrat că la montajul acestuia au fost inversate firele folosindu-se priză de pământ pe circuitul de prize pentru a nu se înregistra consumul, că această constatare s-a făcut cu acordul consumatorului şi că lipsa semnăturii unuia dintre reprezentanţii pârâtei nu duce la nulitatea notei de constatare întrucât aceasta nu are regimul unui proces - verbal de contravenţie.
Instanţa de fond a mai reţinut şi legalitatea procesului - verbal de constatare în condiţiile în care acesta a fost încheiat în prezenţa unui delegat din partea reclamantului în persoana lui L.M. în calitate de fiu, cât şi în considerarea faptului că în cuprinsul acestui înscris au fost inserate obiecţiunile care au fost făcute de consumator în sensul că „nu ştie cine a făcut inversarea montajului" în perioada de recalculare a consumului de energie electrică, cuprinsă între 14 octombrie 2004 – 23 februarie 2005. Au fost înlăturate şi susţinerile în legătură cu indicarea în actele de constatare a unui act normativ abrogat pe considerentul că aceste menţiuni nu atrag nulitatea constatării şi a măsurii de refacere a branşamentului pe cheltuiala consumatorului temeiul răspunderii subzistând din momentul întocmirii notei de constatare şi a procesului verbal de expertiză.
Sentinţa nr. 634 din 4 decembrie 2007 pronunţată de Tribunal Olt, secţia comercială, a fost apelată de reclamant care a reiterat situaţia de fapt şi susţinerile din acţiune pentru a demonstra că soluţia este greşită şi că se impunea constatarea nulităţii notei de constatare, a procesului verbal de expertiză şi a procesului verbal de stabilire a despăgubirilor.
În esenţă acesta a susţinut că nota de constatare a fost întocmită în lipsa sa şi că alimentarea cu energie electrică i-a fost întreruptă un an până a reuşit să se rebranşeze pe cale de ordonanţă preşedinţială.
A mai susţinut că nu există temei legal pentru calculul despăgubirilor prin procesul - verbal, pentru că la acea dată era abrogat actul normativ menţionat ca temei. Apelanta a contestat procesul - verbal de expertiză pentru motivul că nu au fost respectate Instrucţiunile O.U. – I – 68/999 şi O.U. – 1 203/200. De asemenea a criticat constatarea care a dus la concluzia sustragerii de energie electrică din moment ce nu s-a arătat dacă sigiliul contorului era în bună stare şi în ce a constat inversarea firelor la montajul contorului.
Apelul a fost soluţionat de Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, care prin Decizia nr. 63 din 11 martie 2008 a reţinut că s-au adus critici nefondate sentinţei pronunţată de prima instanţă. Potrivit instanţei de apel, înscrisurile invocate prin acţiune nu sunt lovite de nulitate absolută întrucât nota de constatare s-a întocmit în prezenţa unei persoane aflată la domiciliul reclamantului. A mai reţinut instanţa de apel că lipsa semnăturii unuia din cei patru reprezentanţi ai intimatei pârâte nu loveşte actul de nulitate din moment ce acesta nu are valoarea unui proces verbal de contravenţie. În continuare s-a apreciat că nu se impunea sigilarea şi ridicarea contorului din moment ce s-a găsit inversat montajul folosindu-se priza de pământ pe circuit, în aşa fel încât consumul nu se înregistra deşi era în funcţiune un calorifer electric.
S-a mai reţinut de Curtea de Apel că s-au calculat despăgubirile pentru consumul ilicit de curent electric ţinându-se seama de receptoarele electrice găsite în locuinţa reclamantului. Pentru toate aceste considerente, apelul declarat de reclamant a fost respins.
Împotriva Deciziei nr. 63/2008 pronunţată de Curtea de Apel Craiova a declarat recurs, reclamantul D.M.
În argumentarea criticilor aduse deciziei pronunţată de Curtea de apel, recurentul a susţinut că instanţa de apel şi-a însuşit considerentele sentinţei de fond apreciind total eronat că erau respectate condiţiile pentru efectuarea controlului asupra contorului, control care s-a efectuat în lipsa consumatorului, care nu a fost reprezentat în nici un fel la momentul constatării. A considerat că semnătura persoanei din familie pe procesul verbal nu se încadrează în menţiunea de subsol a notei de constatare prin care sunt enumerate persoanele care pot să semneze valabil actul. A mai susţinut recurentul că s-au încălcat normele legale în baza cărora funcţionează intimata respectiv Legea nr. 318/2003 şi O.U. – I 203/2000, O.U. – I 68/999 întrucât nu a fost întreruptă alimentarea cu energie electrică a locuinţei şi nu a fost ridicat contorul sigilat acest mod de a se proceda indicând faptul că în realitate nu s-a găsit nimic la domiciliul său.
Recurentul a invocat şi faptul că în procesul verbal de constatare şi determinare a despăgubirilor nu s-a trecut Legea nr. 318/2003 ceea ce, în opinia sa, a constituit un impediment în formularea apărărilor şi că procesul verbal de expertiză nu a respectat normele care se aplică în cazul în care se constată sustrageri de energie. A invocat recurentul şi faptul că nu a fost dovedit furtul din instalaţie, că nu a fost semnat procesul verbal de către unul din agenţii constatatori şi că menţiunea olografă, în sensul că nu se fac obiecţiuni, a fost scrisă de un agent constatator deşi nora sa le-a făcut cunoscut faptul că nu locuieşte la acea adresă. Cu aceste argumente pe care le-a încadrat în motivul prevăzut de art. 304 alin. (9) C. proc. civ., recurentul a solicitat modificarea soluţiilor anterior pronunţate şi, în fond, admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 304 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ. „Modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere .. numai pentru motive de nelegalitate .. când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii". Din dispoziţiile procedurale amintite rezultă obligaţia de motivare a recursului cu argumente care să vizeze hotărârea numai din punctul de vedere al dezlegării dată în drept soluţiei criticate.
Faţă de această precizare se observă din conţinutul argumentelor redate mai sus că recurentul şi-a exprimat nemulţumirea asupra analizei situaţiei de fapt, acest mod de abordare a criticilor nefiind suficient pentru modificarea sau casarea soluţiei pronunţată de instanţa de apel.
Revenind la critici se constată că recurentul a formulat plângere împotriva actelor întocmite de intimată respectiv a notei de constatare, a procesului - verbal de expertiză şi a procesului - verbal de stabilire a despăgubirilor, solicitând instanţei ca prin hotărâre să dispună anularea acestor acte şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. Actele menţionate vizează însă constatările care au fost făcute la domiciliul recurentului în legătură cu fapta de sustragere a curentului electric fără ca aceste înscrisuri să aibă caracterul unei sancţiuni contravenţionale. Obligaţia de control şi constatare a fost exercitată în conformitate cu prevederile contractului cadru, ceea ce duce la concluzia că nu sunt întocmite acte de constatare pentru aplicarea unei sancţiuni contravenţionale ci pentru angajarea unei răspunderi asumată contractual.
În aceste condiţii, procesul verbal de constatare a despăgubirilor rezultate din consumul ilicit de curent stabileşte că în caz de neplată a sumei calculată, se va aplica măsura întreruperii alimentării cu energie electrică sau vor fi sesizate organele de cercetare penală conform art. 221 C. proc. pen., art. 208 - 209 şi art. 78 din OUG nr. 83/1998 astfel că este demonstrat caracterul acestor măsuri care nu sunt de natură contravenţională. În contextul arătat înscrisurile a căror anulare se solicită nu au caracterul unui titlu executoriu şi nu pot asimilate cu un proces - verbal de contravenţie pentru ca analiza acestora să poată fi făcută sub aspectul formal al întocmirii lor. Nici sub aspectul conţinutului nu vor fi reţinute motivele de nulitate invocate întrucât împotriva recurentului nu a fost promovată o acţiune în pretenţii în cursul căreia să poată fi opuse apărări de fond prin care să se conteste despăgubirile civile.
În aceste condiţii, criticile aduse deciziei sunt nefondate întrucât nu se fundamentează pe dispoziţii imperative ale legii care ar fi fost încălcate. Şi în ipoteza în care s-ar critica aspecte formale legate de încheierea actelor, se observă că a fost făcută constatarea în prezenţa altei persoane din familie care a fost identificată, fapt care nu duce la nulitatea actului.
În ce priveşte punctul 1 din „observaţii" la care se referă recurentul ca fiind nerespectat cu ocazia întocmirii actului de constatare, Curtea reţine că acesta vizează persoanele care se pot prezenta cu actul doveditor la comisia de analiză şi nu vizează constatarea însăşi, semnătura de pe acest înscris fiind cea care atestă realitatea faptelor consemnate.
Nu vor fi reţinute nici susţinerile legate de faptul că nu s-a întrerupt curentul cât şi cele referitoare la neridicarea contorului întrucât acestea vizează chestiuni de fond şi nu pun în discuţie nici o prevedere legală care ar fi fost încălcată pentru a putea fi analizată o astfel de critică prin prisma art. 304 pct. 9 C. proc. civ. De altfel aceste susţineri sunt în contradicţie cu propriile afirmaţii care au fost făcute în apel prin care recurentul a arătat că i-a fost întrerupt curentul şi a fost rebranşat prin ordonanţă preşedinţială.
De asemenea afirmaţia că s-a încălcat Legea nr. 318/2003, O.U. - I 203/2000 avizată de A.N.R.E. şi instrucţiunea O.U. – I 68/1999 nu constituie un motiv suficient pentru analiza nelegalităţii soluţiei întrucât nu vizează distinct încălcarea unei dispoziţii concrete care să poate fi examinată. În condiţiile în care recursul nu este o cale de atac devolutivă nu se poate trece la o cercetare generală a situaţiei de fapt pentru a se vedea care sunt posibilele încălcări ale legii şi în ce constă greşeala de judecată ştiut fiind că ceea ce se examinează în recursul extraordinar este judecata şi nu fondul pricinii. Dar, distinct de aceste susţineri, de esenţa acestui litigiu este faptul că izvorul obligaţiilor şi actele întocmite pentru constatarea consumului fraudulos de energie este contractul, că sancţiunile în prima fază a acestor constatări sunt civile şi câtă vreme nu s-a demonstrat că suma stabilită drept despăgubire nu a fost corect calculată, afirmaţiile recurentului nu au nici o legătură cu nulitatea actului şi cu încălcarea unor norme imperative.
În fine, temeiul legal al instrumentării actelor pe care le contestă recurentul se bazează pe contractul cadru şi pe prevederile Legii nr. 318/2003 invocată drept temei legal în plângerea formulată. În aceste condiţii determinarea sumei de plată ca echivalent al energiei sustrase şi plata taxelor pentru refacerea branşamentului chiar şi în ipoteza indicării unui act normativ abrogat (al cărui text a fost preluat de Legea în vigoare 318/2003) nu atrage nulitatea actului de vreme ce acesta nu constituie titlu executor sau contravenţie.
În consecinţă, rezumând considerentele de mai sus se va reţine că argumentele invocate de recurent vizează chestiuni de fapt şi nu încălcări ale legii care să lipsească Decizia din apel de fundament juridic, astfel că prin respingerea recursului în conformitate cu art. 312 C. proc. civ. Decizia Curţii de apel va fi menţinută.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul D.M., împotriva deciziei nr. 63 din 11 martie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 345/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 35/2009. Comercial → |
|---|
