ICCJ. Decizia nr. 3008/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3008/2009
Dosar nr. 4049/1285/2008
Şedinţa publică din 19 noiembrie 2009
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 8 decembrie 2009 reclamatul B.A. cheamă în judecată pe pârâta SC M.I.E. SRL, Huedin, solicitând instanţei ca prin sentinţa ce va pronunţa să dispună anularea hotărârii A.G.A. nr. 50 din 28 noiembrie 2008 adoptată de pârâtă, cu cheltuieli de judecată.
Prin cererea reconvenţională formulată la 8 ianuarie 2009 R.E., în numele pârâtei, solicită instanţei să constate că hotărârea A.G.E.A. nr. 50 din 28 noiembrie 2008 a societăţii comerciale pârâte prin care s-a hotărât majorarea capitalului social de la 200 lei la 118.400 lei, respectiv creşterea numărului de părţi sociale de la 20 la 11.840, este legală şi să pronunţe o sentinţă care să ţină loc de act autentic, să dispună menţionarea corespunzătoare în registrul comerţului şi publicarea în Monitorul Oficial al României – partea a-IV-a, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa comercială nr. 2/CC din 15 ianuarie 2009 Tribunalul Comercial Cluj admite acţiunea reclamantului şi dispune anularea hotărârii A.G.E.A. nr. 50 din 28 noiembrie 2008 adoptată de pârâtă şi respinge cererea reconvenţională formulată de pârâtă, cu 1.012,3 lei cheltuieli de judecată în favoarea reclamantului, reţinând că majorarea capitalului social al pârâtei, ca societate cu răspundere limitată, reprezintă una dintre situaţiile în care legea impune condiţii deosebit de stricte pentru luarea deciziilor, respectiv votul afirmativ al tuturor asociaţilor potrivit dispoziţiilor art. 192 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, fiind vorba de o modificare a actului constitutiv. Cum, în speţă, hotărârea A.G.E.A. din 28 noiembrie 2008 de majorare a capitalului social al pârâtei a fost luată numai cu votul unuia dintre cei doi asociaţi, ce deţine 50% din capitalul social, şi nu cu votul ambilor asociaţi, chiar dacă era la a doua convocare, deci cu încălcarea dispoziţiilor imperative ale art. 192 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 ce vizează cvorumul cerut de lege în vederea adoptării unei hotărâri care are ca obiect modificarea actului constitutiv, instanţa reţine că această hotărâre este nulă şi nelegală, în cauză nefiind incidente – cum eronat susţine pârâta – dispoziţiile art. 115 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 care vizează adoptarea hotărârilor A.G.E.A. în cazul societăţilor pe acţiuni.
Apelul declarat de pârâtă împotriva sentinţei primei instanţe este respins ca neîntemeiat prin Decizia civilă nr. 69 din 28 aprilie 2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, care reţine, în acest sens, că reclamantul, prin neparticiparea la şedinţa A.G.A. contestată şi prin refuzul de a semna procesul verbal al adunării cu a cărei hotărâre a declarat că nu este de acord, se încadrează în categoria persoanelor ce pot ataca o hotărâre A.G.A. potrivit art. 132 din Legea nr. 31/1990, precum şi că în speţă sunt incidente dispoziţiile imperative ale art. 192 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 potrivit cărora pentru hotărârile având ca obiect modificarea actului constitutiv este necesar votul tuturor asociaţilor, dispoziţii încălcate cu prilejul A.G.A. din 28 noiembrie 2008, a cărei hotărâre este astfel lovită de nulitate absolută.
Împotriva deciziei de mai sus pârâta declară recurs solicitând, cu invocarea motivului prevăzut de art. 309 pct. 9 C. proc. civ., admiterea acestuia şi, în principal, modificarea în totalitate a deciziei recurate în sensul admiterii apelului, respingerea cererii reclamantului şi admiterea cererii reconvenţionale formulată de pârâta recurentă, înlăturarea obligaţiei de plată a cheltuielilor de judecată în fond şi în apel şi obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată de 1.267 lei în apel şi a cheltuielilor din recurs, iar în subsidiar, casarea deciziei şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
În fundamentarea recursului său pârâta recurentă critică instanţa de apel pentru greşita aplicare a dispoziţiilor art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 condiţiilor cărora reclamantul intimat nu răspunde întrucât a refuzat semnarea procesului verbal al A.G.A. nefiind de acord cu cele consemnate în acesta, atitudine echivalând – în opinia recurentei – cu abţinerea de la vot, postură ce nu-i permite să atace hotărârea A.G.A. din 28 noiembrie 2008, precum şi pentru greşita aplicare a dispoziţiilor art. 193 din Legea nr. 31/1990 faţă de caracterul hibrid al societăţilor cu răspundere limitată cum este şi societatea recurentă, ca şi faţă de faptul că mărirea capitalului social, decisă prin hotărârea A.G.A. atacată, s-a făcut în favoarea societăţii, iar unul dintre asociaţi, legal citat, nu s-a prezentat nici la prima şi nici la a doua convocare a A.G.A.
Recurenta critică instanţa de apel şi pentru a fi confirmat soluţia primei instanţe care a respins cererea sa reconvenţională doar ca fiind subsecventă cererii principale, fără a intra în cercetarea fondului.
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimatul reclamant solicită respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
Examinând recursul pârâtei reclamante reconvenţional prin prisma motivului de nelegalitate invocat se constată că acesta nu este fondat.
Dacă mărirea capitalului social al societăţii comerciale pârâte este o problemă de oportunitate ce vizează activitatea acesteia şi cu privire la utilitatea căreia instanţa nu se poate pronunţa, criticile în legătură cu acest aspect urmând a nu fi examinate, celelalte critici ale recurentei vizând greşita aplicare de către instanţa de apel a dispoziţiilor art. 132 şi ale art. 193 din Legea nr. 31/1990 urmează a fi respinse întrucât reclamantul intimat, care – aşa cum şi recurenta însăşi recunoaşte – nu a participat la lucrările A.G.A. în cauză şi a refuzat să semneze procesul verbal cu al cărui conţinut nu a fost de acord, îndeplineşte cerinţele stabilite de art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 - aspect judicios reţinut şi de instanţa de apel - având, deci, calitatea de a solicita instanţei anularea respectivei hotărâri a A.G.A. din 28 noiembrie 2008, iar dispoziţiile art. 193 din Legea nr. 31/1990 nu prevalează faţă de dispoziţiile imperative cuprinse în art. 192 alin. (2) din aceeaşi lege potrivit cărora pentru hotărârile având ca obiect modificarea actului constitutiv este necesar votul tuturor asociaţilor, în afară de cazul când legea sau actul constitutiv prevede altfel, dispoziţii incidente în cazul de faţă care vizează majorarea capitalului social al societăţii comerciale pârâte, ceea ce implică modificarea actului constitutiv al acesteia, cum temeinic a reţinut şi instanţa criticată, recurenta nedovedind că actul constitutiv sau o lege ar dispune astfel, dispoziţiile evocate ţinând cont tocmai de specificitatea societăţii cu răspundere limitată cu privire la care prevederile art. 193 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 se aplică numai pentru cazurile în care hotărârea în cauză nu are ca obiect modificarea actului constitutiv.
Stabilind în mod legal şi temeinic că hotărârea A.G.A. în litigiu este nulă absolut, justificat instanţa de apel a respins cererea reconvenţională formulată de pârâtă care solicita contrariul celor reţinute de instanţă, respectiv constatarea legalităţii menţionatei hotărâri, solicitare examinată, implicit, în fond, atât de instanţa de fond cât şi de instanţa de control judiciar.
Faţă de cele de mai sus, Decizia recurată fiind legală şi temeinică, cu aplicarea prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul pârâtei recurente împotriva acesteia urmează a fi respins ca nefondat.
Cu aplicarea dispoziţiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ. pârâta recurentă, ca parte căzută în pretenţii urmează a fi obligată să plătească intimatului reclamant suma de 5.950 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC M.I.E. SRL Huedin, împotriva deciziei nr. 69 din 28 aprilie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Obligă recurenta la 5.950 lei cheltuieli de judecată, către intimatul B.A.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3007/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3011/2009. Comercial → |
|---|
