ICCJ. Decizia nr. 3005/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3005/2009
Dosar nr. 763/1259/2008
Şedinţa publică din 19 noiembrie 2009
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 262/C din 26 februarie 2009 a Tribunalului Comercial Argeş a fost respinsă ca inadmisibilă acţiunea reclamantului Ş.I., astfel cum a fost precizată, prin care solicitase – în contradictoriu cu SC A. SA – obligarea acesteia de a-i da descărcarea de gestiune, cu stabilirea concomitentă a plăţii unor daune cominatorii în sumă de 200 lei pe zi de neexecutare a obligaţiei.
În esenţă, instanţa de fond a reţinut că cererea reclamantului astfel cum a fost precizată la 2 octombrie 2008 şi întemeiată pe dispoziţiile art. 111 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 31/1990, este inadmisibilă întrucât atributul descărcării de gestiune a consiliului de administraţie şi implicit a reclamantului – ce a deţinut calitatea de director general – aparţine adunării generale a acţionarilor societăţii şi nu societăţii comerciale, persoană juridică.
Apelul declarat de reclamant împotriva acestei sentinţe a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 58/A/COM din 20 mai 2009 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
Instanţa de apel a reţinut, pe de-o parte, că apelantul reclamant, în calitatea sa de preşedinte al consiliului de administraţie şi director general, nu are calitatea procesuală activă în a contesta Hotărârea A.G.A. nr. 1 din 8 mai 2008 prin care s-a respins descărcarea de gestiune a consiliului de administraţie din care făcea şi el parte şi prin care a fost schimbat din funcţia de administrator, el neinvocând motive de nulitate absolută a acestei hotărâri, iar pe de altă parte, cererea sa este şi neîntemeiată deoarece atributul descărcării de gestiune a administratorilor, ce-şi îndeplinesc funcţia potrivit regulilor ce guvernează mandatul comercial, aparţine adunării generale a acţionarilor ce poate da o asemenea descărcare ţinând cont de oportunitatea unei asemenea măsuri şi refuzul luării ei nu poate fi criticat sub aspectul nelegalităţii.
De asemenea, acţiunea în anularea sau nulitatea unei hotărâri A.G.A. are caracterul unei acţiuni sociale, ea exercitându-se exclusiv în folosul societăţii şi al acţionarilor şi nu în interesul personal al unuia dintre acţionari.
Nemulţumit de această decizie reclamantul a declarat recurs solicitând modificarea ei pentru nelegalitate, iar în subsidiar, casarea cu trimitere spre rejudecare.
În motivarea recursului recurentul, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. critică Decizia din apel pentru reţinerea lipsei calităţii sale procesuale active, apreciind că administratorul unei societăţi are dreptul de a solicita să fie eliberat de orice obligaţii corelative modalităţi de îndeplinire a mandatului său, iar societatea comercială este obligată să îi ofere descărcarea de gestiune.
A admite contrariul ar însemna o încălcare a dreptului său de acces la justiţie, drept garantat de Constituţie şi art. 6 C.E.D.O. şi art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1 al C.E.D.O.
Prin cea de-a doua critică recurentul invocă neanalizarea temeiniciei cererii sale, ambele instanţe oprindu-se în cercetarea lor doar la analizarea competenţei statuării asupra descărcării de gestiune, încălcându-se astfel caracterul devolutiv al apelului.
Prin întâmpinare intimata pârâtă a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
La termenul de astăzi recurentul, prin avocat a declarat că nu înţelege să mai susţină prima critică, iar cu privire la cea de-a doua critică a precizat temeiul de drept, respectiv art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
Recursul este nefondat urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
În raport de precizările făcute astăzi de către recurent critica referitoare la calitatea sa procesuală nu a mai fost susţinută aşa încât nu va mai fi analizată.
Cât priveşte cea de-a doua critică Curtea o apreciază ca neîntemeiată reţinând că din dezvoltările făcute ea se încadrează în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi pct. 7 din acelaşi text, cum a susţinut astăzi recurentul.
Soluţia instanţei de apel, deşi argumentată greşit pe netemeinicia cererii reclamantului şi nu pe inadmisibilitatea ei, aşa cum corect a reţinut instanţa de fond argumentarea urmând a fi amendată pe acest aspect în recurs – este corectă deoarece reclamantul, prin precizarea cererii de chemare în judecată din 2 octombrie 2008 a solicitat obligarea societăţii comerciale pârâte să-l descarce de gestiune, atribut ce incumbă adunării generale a acţionarilor în conformitate cu dispoziţiile art. 111 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 31/1990.
De altfel, în realitate, descărcarea de gestiune a consiliului de administraţie al pârâtei, condus de reclamant în calitatea sa de director general, a figurat pe ordinea de zi a adunării generale nr. 1 din 8 mai 2008 refuzându-se la acea dată descărcarea de gestiune, hotărâre care, deşi iniţial fusese atacată de reclamant, prin cererea precizatoare s-a renunţat la un asemenea petit, instanţa de fond pronunţându-se în raport de precizările făcute la 2 octombrie 2008.
Recurentul susţine nejustificat că instanţa de apel nu a analizat şi temeinicia cererii sale câtă vreme s-a reţinut de instanţa de apel că descărcarea de gestiune ţine de oportunitatea aprecierii şi analizării îndeplinirii mandatului dat administratorilor şi nu de nelegalitate.
În consecinţă instanţa de apel s-a pronunţat în raport de toate criticile apelantului invocate pe acest aspect şi a făcut o corectă interpretare şi aplicare a dispoziţiilor legale, motiv pentru care recursul, precizat astăzi, urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul Ş.I., împotriva deciziei nr. 58/A-COM din 20 mai 2009, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2998/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3007/2009. Comercial → |
|---|
