ICCJ. Decizia nr. 2998/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2998/2009
Dosar nr. 18082/63/2007
Şedinţa publică din 19 noiembrie 2009
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 1306 din 27 iunie 2008 a Tribunalului Dolj, secţia comercială, a fost admisă cererea reclamantei Ş.E. din Craiova iar pârâta SSIF OGI. SA Craiova a fost obligată să remită reclamantei istoricul de cont al tuturor operaţiunilor efectuate prin intermediul pârâtei de autorul reclamantei, Ş.D.
În esenţă instanţa a reţinut că la 17 ianuarie 2007 a decedat soţul reclamantei, persoană ce a avut încheiat cu pârâta contract de brokeraj, fapt recunoscut de pârâtă la interogatoriu, şi care a derulat operaţiuni de cont prin intermediul pârâtei.
În consecinţă, cum reclamanta şi-a dovedit calitatea de moştenitoare a defunctului său soţ, alături de cele două fiice, s-a apreciat că are tot interesul în promovarea unei asemenea acţiuni nefiind primită apărarea pârâtei în sensul că în contractul încheiat cu defunctul există o clauză de confidenţialitate şi din acest considerent refuzul său de a pune la dispoziţia succesorilor datele solicitate este justificat.
Instanţa a apreciat că respectiva clauză de confidenţialitate şi-a produs efectul doar pe timpul vieţii semnatarului contractului, nu şi faţă de moştenitorii lui care au dreptul şi interesul de a cunoaşte cu exactitate toate elementele ce alcătuiesc patrimoniul defunctului.
Apelul declarat de pârâtă împotriva acestei sentinţe a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 294 din 23 octombrie 2008 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială.
Instanţa de apel a apreciat că fişa depusă de pârâtă la fond nu lipseşte de interes sau de obiect cererea reclamantei, cum susţine apelanta, deoarece ea nu cuprinde întregul istoric al tranzacţiilor, ci conţine doar date şi informaţii parţiale în legătură cu acestea.
De asemenea instanţa de apel a menţinut soluţia de fond şi cu privire la clauza de confidenţialitate stipulată în art. 3.13 din contractul de brokeraj reţinând că aceasta nu-şi produce efectele şi faţă de succesorii defunctului contractant.
Critica referitoare la reducerea onorariului apărătorului a fost respinsă cu motivarea că onorariul avocatului se negociază între avocat şi client şi nu există criterii obiective de stabilire a onorariului de avocat, astfel încât să se pună problema reducerii lui.
Nemulţumită de această decizie pârâta a declarat recurs solicitând modificarea ei pentru nelegalitate.
În dezvoltarea motivelor de recurs recurenta critică Decizia dată în apel întrucât a omis să cerceteze toate motivele sale de apel, fapt ce face imposibilă cercetarea lor pentru prima dată în recurs, în cauză impunându-se trimiterea spre rejudecare.
De asemenea apreciază că greşit a fost obligată să remită istoricul de cont câtă vreme la fila 7 fond exista acest istoric şi cererea de deschidere de cont semnată de defunct, iar Bursa de Valori Bucureşti a pus la dispoziţia reclamantei istoricul tranzacţiilor pe care reclamanta, de altfel, le cunoaşte încă din 2005 când soţul său şi-a vândut toate acţiunile deţinute anterior.
În consecinţă, cererea reclamantei este lipsită atât de obiect cât şi de interes, iar de la data decesului, conform art. 9.1 din contractul de brokeraj, contractul s-a şi reziliat.
Prin punerea la dispoziţie a contului clientului se încalcă cele stipulate în art. 3.13 din contract, respectiv confidenţialitatea datelor, cu atât mai mult cu cât aceasta nu şi-a dovedit calitatea de succesor şi nici nu a indicat adresa la care să-i fie trimise datele solicitate.
Prin ultima critică recurenta critică greşita interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ. instanţele lăsând la discreţia avocatului stabilirea onorariului mare şi nejustificat în sumă de 5.000 lei, sumă la care ea a fost obligată la fond, fără a se ţine cont de valoarea pricinii şi munca îndeplinită de avocat.
La 14 mai 2009 recurenta a depus la dosar o precizare a argumentării recursului făcând referiri la societăţile în care defunctul a avut calitatea de acţionar şi cu privire la operaţiunile derulate de acesta prin contul său şi care a format obiectul de cercetare în două cauze penale, ataşând şi acte pe care a solicitat Curţii să le pună la dispoziţia intimatei, în executarea sentinţei de fond.
Prin întâmpinare intimata reclamantă a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
Recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Anterior analizării motivelor de recurs se impune, în temeiul dispoziţiilor art. 306 alin. (3) C. proc. civ., încadrarea acestora în motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta indicând în recursul său doar temeiul general, respectiv art. 299 C. proc. civ.
În consecinţă, Curtea va analiza recursul formulat doar din perspectiva greşitei interpretări şi aplicări a legii, singurul aspect ce poate forma obiectul controlului judiciar pe calea recursului, nu şi aspectele ce ţin de interpretarea probelor şi netemeinicia deciziei recurate.
Astfel, Curtea apreciază ca nefondată susţinerea recurentei privitoare la nedovedirea calităţii de moştenitor al defunctului Ş.D. de către reclamantă şi implicit critica privitoare la admiterea acţiunii acesteia, deoarece reclamanta şi-a probat legitimarea procesuală cu certificatul de moştenitor din 2 mai 2007, aflat la dosarul de fond.
Critica recurentei privitoare la încălcarea clauzei de confidenţialitate stipulată în art. 3.13 din contractul de brokeraj prin obligarea sa de a pune la dispoziţia reclamantei datele solicitate este nefondată deoarece confidenţialitatea asumată de recurentă faţă de cocontractantul său nu este afectată prin punerea la dispoziţie a datelor solicitate de reclamantă, deoarece reclamanta este succesoarea defunctului şi se subrogă astfel în drepturile autorului său.
Chiar dacă potrivit art. 9.1 lit. d) din contract decesul clientului persoană fizică are ca efect rezilierea contractului, cum susţine recurenta, rezilierea produce efecte doar pentru viitor şi nu o exonerează pe recurentă de a pune la dispoziţia succesorilor cocontractantului său date în legătură cu operaţiunile anterior derulate, până la data decesului, cum corect a reţinut şi instanţa de apel.
Împrejurarea că în recurs – ca de altfel şi în apel – s-au depus de către recurentă copiile unor acte referitoare la tranzacţii efectuate prin intermediul său de defunct, considerând că se face astfel dovada executării sentinţei de fond, pe lângă faptul că nu au relevanţă în soluţionarea recursului – întrucât ele vizează executarea sentinţei de fond şi nu motivele de nelegalitate a deciziei din apel – Curtea constată că ele nici nu privesc obiectul cererii reclamantei, respectiv acela de a i se remite istoricul de cont al tuturor operaţiunilor derulate de defunct prin intermediul recurentei.
De asemenea, Curtea apreciază ca nefondată şi critica privitoare la greşita aplicare şi interpretare a dispoziţiilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ. deoarece onorariul avocatului, conform art. 133 din statutul profesiei de avocat se stabileşte liber între avocat şi client şi nu de către instanţă.
Cât priveşte însă dreptul judecătorilor de a mări sau micşora onorariile apărătorilor, drept conferit de dispoziţiile art. 274 alin. (3) C. proc. civ., acesta poate fi exercitat doar atunci când, motivat, va constata că sunt nepotrivit de mari sau de mici faţă de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.
Instanţa de apel a apreciat însă că în speţa de faţă nu se pune problema reducerii onorariului avocatului, apreciere ce ţine de temeinicia soluţiei şi nu de nelegalitatea ei, singura ce poate fi cenzurată pe calea recursului.
În consecinţă, Curtea apreciază că recursul pârâtei este nefondat motiv pentru care îl va respinge, recurenta urmând a fi obligată, în temeiul dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ., să plătească intimatei suma de 5.000 lei cheltuieli de judecată în recurs, suma reprezentând onorariul apărătorului dovedit cu acte în dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SSIF OGI. SA Craiova, împotriva deciziei nr. 294 din 23 octombrie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, ca nefondat.
Obligă recurenta la 5.000 lei cheltuieli de judecată, către intimata Ş.E.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 19 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2878/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3005/2009. Comercial → |
|---|
