ICCJ. Decizia nr. 3012/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3012/2009
Dosar nr. 9290/3/2008
Şedinţa publică din 19 noiembrie 2009
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, se constată următoarele:
Prin cererea introductivă de instanţă, reclamanta SC G. SRL Bucureşti a chemat în judecată pe pârâtele SC G.M.B. C. SRL Bucureşti şi SC P&G P.E. SRL Bucureşti, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se constate nulitatea absolută a Deciziei Asociaţilor SC G. SRL Bucureşti, înregistrată în registrul de ieşiri al societăţii sub nr. 354 din 6 septembrie 2004. Prin aceeaşi cerere, s-a solicitat constatarea nulităţii absolute a Actului de Dare în Plată autentificat sub nr. 3402 din 21 octombrie 2004 şi constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2095/2005 şi repunerea părţilor în situaţia anterioară, cu obligarea pârâtelor să lase în deplină proprietate şi liniştită posesie, bunurile ce au făcut obiectul actului de dare în plată şi contractului de vânzare-cumpărare, respectiv imobilul situat în jud. Giurgiu.
Prin sentinţa nr. 11085 din 23 octombrie 2008, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale a reclamantei şi în consecinţă, s-a respins acţiunea reclamantei, ca fiind promovată de o persoană fără calitate procesuală activă.
În motivarea soluţiei pronunţate, instanţa fondului a reţinut că potrivit art. 132 din Legea nr.3 1/1990, hotărârile adunării generale contrare legii sau actului constitutiv, pot fi atacate în justiţie, în termen de 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial, de oricare dintre acţionarii care au luat parte la adunarea generală sau care au votat contra. A mai reţinut instanţa că atunci când se invocă motive de nulitate absolută, dreptul la acţiune este imprescriptibil, iar cererea poate fi formulată de orice persoană interesată, cerere ce va fi soluţionată în contradictoriu cu societatea. Faţă de aceste considerente, instanţa fondului a constatat că reclamanta nu poate avea calitate procesuală activă într-o acţiune în anularea propriei hotărâri, întrucât cererea se soluţionează în contradictoriu cu societatea. În ceea ce priveşte actele subsecvente, instanţa a reţinut principiul resolute jure dantis, resolvitur jus accipientis, astfel încât a apreciat lipsa calităţii procesuale active şi în cazul acestor acte.
Sentinţa instanţei de fond a fost apelată de reclamanta SC G. SRL Bucureşti, iar prin Decizia nr. 136 din 25 martie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a admis apelul reclamantei, a desfiinţat sentinţa apelată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
În argumentarea soluţiei pronunţate, instanţa de control judiciar a reţinut că, deşi în acţiunile în anulare a hotărârilor adunărilor generale, au calitate procesuală activă, doar acţionarii care au votat împotriva hotărârii atacate şi care au cerut să se consemneze în procesul-verbal votul lor împotrivă, în speţa de faţă, s-a solicitat constatarea nulităţii absolute a deciziei asociaţilor nr. 354/2004, situaţie ce nu se încadrează în dispoziţiile art. 132 din Legea nr. 31/1990. A mai reţinut instanţa că, în temeiul art. 129 alin. (5) C. proc. civ., instanţa fondului avea obligaţia să stăruie prin toate mijloacele legale, în vederea corectei stabiliri a situaţiei de fapt şi să dea acţiunii calificarea juridică exactă. În ceea ce priveşte punctele 2,3 şi 4 ale acţiunii, s-a reţinut că instanţa fondului nu a analizat motivele invocate pentru constatarea nulităţii absolute a actelor subsecvente, iar nulitatea absolută putând fi invocată de orice persoană interesată, nu se poate susţine că reclamanta nu are calitate procesuală activă, cu atât mai mult cu cât a fost parte în acele acte juridice. Pentru aceste considerente, instanţa de control judiciar a constatat că instanţa fondului a încălcat dispoziţiile art. 129alin. (5) C. proc. civ., în sensul că nu a pus în discuţie temeiul juridic pentru capătul 1 de cerere, nu a stabilit cadrul procesual şi nu a cercetat pe fond acţiunea dedusă judecăţii.
Împotriva deciziei sus-menţionate, au declarat recurs pârâtele SC G.M.B. C. SRL Bucureşti şi SC P & G P.E. SRL Bucureşti, solicitând, în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., modificarea deciziei recurate, în sensul respingerii apelului reclamantei şi menţinerii sentinţei instanţei de fond, ca fiind temeinică şi legală.
Recurenta SC G.M.B. C. SRL Bucureşti a susţinut, în esenţă, că Decizia recurată a fost pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor art. 132 din Legea nr. 31/1990, reclamanta neavând calitate procesuală activă. S-a mai susţinut că în mod greşit instanţa de apel a reţinut că nu s-ar fi stabilit cadrul procesual şi nu s-ar fi pus în discuţia părţilor, temeiul juridic al capătului 1 de cerere, având în vedere că prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a indicat textele legale pe care le consideră incidente speţei. A mai susţinut recurenta că în mod greşit a reţinut instanţa că celelalte capete de cerere sunt distincte, de sine-stătătoare, având în vedere că între primul capăt şi celelalte trei, există o legătură intrinsecă, de modul cum se soluţionează primul capăt, depinzând modul de soluţionare al celorlalte trei.
Recurenta SC P&G P.E. SRL Bucureşti a criticat Decizia recurată, sub aspectul interpretării şi aplicării greşite a legii, respectiv a dispoziţiilor art. 132 din Legea nr. 31/1990. A mai susţinut recurenta că instanţa a aplicat în mod greşit alte reguli de analiză decât cele prevăzute de codul de procedură civilă şi a extins în mod nepermis petitul acţiunii, privind capetele 2, 3 şi 4 ale cererii.
Recursurile pârâtelor SC G.M.B. C. SRL Bucureşti şi SC P&G P.E. SRL Bucureşti sunt nefondate, pentru considerentele ce urmează.
Motivul prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. are de regulă, în vedere, încălcarea legii de drept substanţial, mai precis, aplicarea unui text de lege străin de situaţia de fapt dedusă judecăţii sau extinderea normei de drept la situaţii neaplicabile în speţă.
Din această perspectivă şi în raport de dispoziţiile legale ce reglementează calea de atac extraordinară a recursului, ca fiind o cale de atac de reformare, nedevolutivă, se vor analiza criticile formulate împotriva deciziei recurate, ce vizează eventuale aspecte de nelegalitate, respectiv aplicabilitatea dispoziţiilor art. 132 din Legea nr. 31/1990.
Aşa fiind, se constată că reclamanta a solicitat, prin primul capăt de cerere, constatarea nulităţii absolute a Deciziei Asociaţilor SC G. SRL Bucureşti din 6 septembrie 2004, iar faţă de acest capăt de cerere, având în vedere şi conţinutul înscrisului a cărui nulitate absolută se solicită a fi constatată, Înalta Curte reţine că în mod corect, curtea de apel a apreciat că în speţă, nu sunt incidente dispoziţiile art. 132 din Legea nr. 31/1990, ce privesc anularea sau nulitatea absolută a unei hotărâri a adunării generale a asociaţilor. Or, din analiza înscrisului sus menţionat, se constată că acesta a fost întocmit şi semnat de contabil M.G. şi administrator G.M., împrejurare faţă de care, în adevăr, aşa cum a reţinut curtea de apel, instanţa fondului avea obligaţia, potrivit art. 129 alin. (5) C. proc. civ., să stabilească în concret, situaţia de fapt, în raport de care, avea de asemenea, obligaţia stabilirii cadrului procesual.
Simpla denumire a unui înscris „Decizia asociaţilor", nu poate duce automat la concluzia că emană de la societate şi reprezintă în adevăr, voinţa asociaţilor, aspect ce trebuia clarificat în speţă, în virtutea rolului activ al instanţei.
În ceea ce priveşte celelalte trei capete de cerere, ce vizează constatarea nulităţii absolute a altor două acte juridice şi repunerea părţilor în situaţia anterioară, în raport de motivele invocate prin cererea introductivă de instanţă, se constată că în mod corect a reţinut instanţa de control judiciar că acestea sunt acte cu existenţă de sine stătătoare, aşa încât nu-şi găseşte aplicabilitatea principiul resoluto jure dantis, resolvitur jus accipientis.
De altfel, nulitatea absolută poate fi invocată de orice parte interesată, aşa încât, în mod corect a constatat instanţa de control judiciar că nu se poate reţine lipsa calităţii procesuale active a reclamantei, în promovarea prezentei cereri de chemare în judecată.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ambele recursuri, ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de pârâtele SC G.M.B. C. SRL Bucureşti şi SC P&G P.E. SRL Bucureşti, împotriva deciziei nr. 136 din 25 martie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 19 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3010/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3014/2009. Comercial → |
|---|
