ICCJ. Decizia nr. 3010/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3010/2009
Dosar nr. 6912/2/2008
Şedinţa publică din 19 noiembrie 2009
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 18 februarie 2009 pronunţată în dosar nr. 6912/2/2008 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, s-a admis cererea de suspendare formulată de pârâta SC C.F. Moldova SA în contradictoriu cu A.L. A.G. Austria, A.I.I.N.C. S.U.A. şi A.L.I.F.N. SA Bucureşti şi în consecinţă s-a dispus suspendarea executării silite a sentinţei arbitrale nr. 144 din 3 iulie 2008 pronunţată de Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă C.C.I.R., până la soluţionarea acţiunii în anulare ce formează obiectul dosarului nr. 6912/2/2008, constatându-se totodată că s-a depus la Registrul de Valori al instanţelor recipisa CEC Bank de consemnare a cauţiunii în sumă de 20.000 lei.
Pentru a proceda în acest mod, instanţa a arătat că sunt îndeplinite condiţiile cerute de art. 365 alin. (3) raportat la prevederile art. 403 alin. (3) şi (4) C. proc. civ. având în vedere că s-a formulat acţiune în anulare împotriva sentinţei arbitrale care constituie titlu executoriu, prin care se contestă debitul pretins de reclamanţi, astfel încât se justifică măsura temporizării urmăririi silite intempestive a pârâtei.
Împotriva acestei încheieri au formulat recurs reclamantele A.L. A.G. Austria, A.I.I.N.C. S.U.A. şi A.L.I.F.N. SA criticând-o pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., derivate din încălcarea prevederilor art. 365 alin. (3), art. 403 alin. (3) şi (4) raportat la art. 7231 C. proc. civ.
În dezvoltarea criticilor recurentele invocă faptul că prin sentinţa arbitrală nr. 144 din 3 iulie 2008 a Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional, pârâta SC C.F. Moldova SA, a fost obligată la plata sumei de 114.286,42 Euro.
Raportat la cuantumul obiectului litigiului, instanţa, în conformitate cu dispoziţiile legale menţionate trebuia să stabilească în sarcina pârâtei o cauţiune de minimum 10% din această valoare, situaţie în care suma de 20.000 lei achitată cu acest titlu este insuficientă.
Dar, arată recurentele şi pe fond, măsura suspendării este nejustificată, în lipsa dovezilor din care să rezulte urgenţa adoptării acestei soluţii, şi în condiţiile în care, reclamantele în calitate de creditoare sunt prejudiciate, deoarece asupra conturilor pârâtei au fost înfiinţate popriri de către alţi 12 creditori care, de asemenea, au demarat proceduri de executare silită împotriva pârâtei.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, raportat la temeiurile de drept anterior menţionate, Curtea constată că este întemeiat.
În conformitate cu dispoziţiile art. 365 alin. (3) C. proc. civ., instanţa judecătorească investită cu soluţionarea acţiunii în anulare, va putea suspenda executarea hotărârii arbitrale, numai după depunerea unei cauţiuni fixate de ea, dispoziţiile art. 403 alin. (3) şi (4) aplicându-se în mod corespunzător, această din urmă prevedere făcând referire la cuantumul cauţiunii care se stabileşte de instanţă în funcţie de valoarea obiectului cererii, în limite cuprinse între 10% pentru ipoteza prevăzută la art. 403 alin. (4) şi maxim 20% din această valoare, potrivit art. 7231 C. proc. civ.
În speţă, deşi prin hotărârea a cărei executare silită a fost suspendată, s-a soluţionat un litigiu al cărui obiect avea o valoare de peste 140.000 Euro, iar cauţiunea stabilită a fost în sumă de 20.000 lei, ceea ce reprezintă o valoare inferioară procentului de 10% prevăzut de art. 403 alin. (4) C. proc. civ., motiv pentru care, critica formulată sub acest aspect de recurente este întemeiată.
Concluzia este identică şi în privinţa motivului de recurs referitor la lipsa unor argumente care să justifice măsura suspendării, din perspectiva producerii unor prejudicii în patrimoniul pârâtei prin continuarea executării silite începute împotriva sa şi care ar fi greu de reparat ulterior, în condiţiile în care asupra pârâtei au fost demarate astfel de proceduri la solicitarea altor creditori, cu care recurentele vin în concurs pentru realizarea propriilor creanţe.
Pe de altă parte, acordarea suspendării trebuie, temeinic justificată, nefiind suficient pentru admiterea cererii promovarea acţiunii în anularea hotărârii arbitrale şi declanşarea executării silite.
În concluzie, recursul reclamantelor este întemeiat, motiv pentru care va fi admis, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., iar încheierea recurată va fi modificată în sensul respingerii cererii de suspendare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantele A.L. A.G. Austria, A.I.I.N.C. S.U.A. şi A.L.I.F.N. SA Bucureşti, împotriva încheierii din 18 februarie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Modifică încheierea recurată, în sensul că respinge cererea de suspendare a executării silite a sentinţei arbitrale nr. 144 din 3 iulie 2008, pronunţată de Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 19 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3002/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3012/2009. Comercial → |
|---|
