ICCJ. Decizia nr. 3000/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3000/2009
Dosar nr. 1372/114/2008
Şedinţa publică din 19 noiembrie 2009
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, se constată următoarele:
Prin acţiunea introductivă de instanţă, reclamanta SC M.H.I. SRL Buzău a solicitat instanţei, obligarea pârâţilor P.I., P.A. şi Asociaţia de proprietari PR 29/1 Buzău, să-şi menţină acordul dat cu privire la amenajarea şi darea în funcţiune în imobilul situat în Buzău, judeţ Buzău, a unui cabinet medical.
Prin sentinţa nr. 1556 din 18 martie 2008, Judecătoria Buzău a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Buzău, secţia comercială.
Prin sentinţa nr. 581 din 30 iunie 2008, Tribunalul Buzău, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins acţiunea reclamantei SC M.H.I. SRL Buzău, ca neîntemeiată.
Sentinţa instanţei de fond a fost apelată de către reclamantă, iar prin Decizia nr. 205 din 24 octombrie 2008, Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a respins ca nefondat apelul reclamantei.
În argumentarea soluţiei pronunţate, instanţa a reţinut că în calitate de proprietară a apartamentului situat la adresa sus-menţionată, reclamanta a efectuat o serie de demersuri în vederea schimbării destinaţiei acestui bun imobil, pentru desfăşurarea unei activităţi comerciale, respectiv un cabinet de medicină dentară.
Pentru schimbarea destinaţiei bunului, reclamantei îi era necesar acordul asociaţiei de proprietari, respectiv al pârâţilor P.I. şi P.A., apartamentul acestora fiind situat deasupra celui al reclamantei. Curtea a constatat că nu s-a făcut dovada că pârâţii P.I. şi P.A. şi-ar fi exprimat acordul în sensul solicitat de reclamantă, pentru a se putea obţine, pe cale judecătorească, obligarea acestora la menţinerea acestui acord.
Împotriva deciziei sus menţionate, a declarat recurs reclamanta SC M.H.I. SRL Buzău, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat modificarea în tot a deciziei recurate.
În argumentarea motivului de nelegalitate invocat, recurenta a susţinut că situaţia de fapt reţinută de instanţă, nu corespunde realităţii, deoarece pârâţii şi-au exprimat acordul, în faţa organelor de poliţie, iar lucrările efectuate în apartament, nu îi afectează pe pârâţi.
A mai susţinut recurenta că Decizia atacată este nelegală şi pe aspectul cheltuielilor de judecată la care a fost obligată, având în vedere că nu s-a depus nicio împuternicire avocaţială, ci doar două chitanţe, suma reprezentând onorariu avocat pentru consultanţă juridică şi redactare acţiune.
În considerarea dispoziţiilor art. 137 C. proc. civ., Înalta Curte va lua în examinare, cu prioritate, excepţia necompetenţei materiale a instanţei comerciale.
Aşa fiind, se constată că litigiul dedus judecăţii are ca obiect obligarea pârâţilor la menţinerea acordului privind schimbarea destinaţiei spaţiului de locuit, în spaţiu cu altă destinaţie, respectiv cabinet de medicină dentară.
Caracterizarea unui litigiu ca fiind de natură civilă sau comercială, trebuie făcută în raport de normele legale aplicabile raporturilor juridice dintre părţi.
În speţă, cererea reclamantei nu se circumscrie raporturilor din sfera comercialului, dreptul comercial având ca obiect normele juridice referitoare la fapte de comerţ şi comercianţi şi priveşte raporturile juridice la care participă persoanele care au calitatea de comerciant.
Caracterul civil al litigiului rezultă şi din faptul că acţiunea reclamantei nu se fundamentează pe raporturi juridice comerciale, între comercianţi, ca urmare a încheierii şi derulării unor contracte comerciale, nefiind vorba de acte sau fapte de comerţ, potrivit dispoziţiilor Codului comercial.
Aşadar, simpla calitate de comerciant a reclamantei precum şi împrejurarea că apartamentul este proprietatea acesteia, nu sunt de natură a atrage competenţa instanţei comerciale.
Pe cale de consecinţă, pentru considerentele ce preced, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia necompetenţei materiale a instanţelor comerciale, va admite recursul şi va casa Decizia recurată şi sentinţa instanţei de fond şi va trimite cauza spre rejudecare, potrivit dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepţia necompetenţei materiale a instanţelor comerciale.
Admite recursul declarat de reclamanta SC M.H.I. SRL Buzău, împotriva deciziei nr. 205 din 24 octombrie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
Casează Decizia recurată şi sentinţa nr. 581 din 30 iunie 2008, pronunţată de Tribunalul Buzău, secţia comercială şi de contencios administrativ, şi trimite cauza spre rejudecare în primă instanţă, la Judecătoria Buzău, ca instanţă civilă.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 19 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2991/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3002/2009. Comercial → |
|---|
