ICCJ. Decizia nr. 3027/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3027/2009
Dosar nr. 4/1371/2008
Şedinţa publică din 23 noiembrie 2009
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 105 din 30 ianuarie 2008 a Tribunalului Comercial Mureş s-a admis acţiunea reclamantei SC S.M. SRL REGHIN, formulată în contradictoriu cu pârâta SC A.R.A. SA, SUCURSALA MUREŞ, a fost obligată pârâta la plata sumei de 955.710 lei primă de asigurare diminuată cu 10% franşiză, potrivit contractului seria CA nr. 005529 din 9 decembrie 2004, a sumei de 281.925 lei primă de asigurare diminuată cu 10% franşiză, potrivit contractului seria CA nr. 005530 din 9 decembrie 2004, cu cheltuieli de judecată.
În considerentele hotărârii atacate s-a apreciat că pârâta este în culpă contractuală, fiind obligată la plata daunelor cauzate de producerea evenimentelor asigurate – ploi torenţiale însoţite de grindină în perioada 6 mai 2005 – 8 mai 2005. S-a reţinut că pârâta a opus reclamantei excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, în raport de data producerii evenimentului asigurat – 28 aprilie 2005 – şi cel al sesizării instanţei – 28 decembrie 2007 – însă această excepţie a fost respinsă prin încheierea din 25 ianuarie 2008, întrucât s-a apreciat că dreptul la acţiunea s-a născut la data comunicării de către pârâtă a refuzului de plată a despăgubirilor – la 28 decembrie 2005.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel în termen legal pârâta SC A.R.A. SA, SUCURSALA MUREŞ, şi prin Decizia nr. 103/A din 8 decembrie 2008 Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis apelul formulat de SC A.R.A. VIENNA I.G. SA, SUCURSALA MUREŞ, împotriva sentinţei nr. 105 din 30 ianuarie 2008 şi a încheierii de şedinţă din 25 ianuarie 2007 pronunţată de Tribunalul Comercial Mureş în dosarul nr. 4/1371/2008, a schimbat în tot încheierea şi sentinţa în sensul că, a admis excepţia prescripţiei dreptului la acţiune invocată de pârâta SC A.R.A. SA, SUCURSALA MUREŞ, şi pe cale de consecinţă a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SC S.M. SRL, împotriva pârâtei; a respins cererea de suspendare a executării hotărârii atacate formulată de apelantă, ca rămasă fără obiect, a dispus restituirea cauţiunii în cuantum de 25.000 lei achitată de apelantă la C.E.C. B., sucursala Târgu-Mureş, cu recipisa de consemnare nr. 479356/1 din 4 decembrie 2008, a obligat intimata SC S.M. SRL REGHIN la plata către apelantă a cheltuielilor de judecată în cuantum 7.781.435 lei.
Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut că potrivit art. 3 alin. (2) din Decretul-lege nr. 167/1958, în raporturile ce izvorăsc din asigurare, termenul de prescripţie este de doi ani şi curge de la data când se naşte dreptul la acţiune; că în ceea ce priveşte naşterea dreptului la acţiune, dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 136/1995 nu sunt înlăturate de clauzele contractuale, pentru că, şi părţile de comun acord au stabilit că răspunderea asigurătorului intervine cu prilejul producerii riscului.
În consecinţă, Curtea a constatat că excepţia invocată de pârâtă este întemeiată, motiv pentru care a admis apelul, a modificat sentinţa şi încheierea atacate în sensul că a respins acţiunea introductivă.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta SC S.M. SRL REGHIN invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în temeiul cărora a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei şi trimiterea cauzei pentru judecarea apelului pe fond la Curtea de Apel Târgu Mureş.
În dezvoltarea în fapt a recursului recurenta a susţinut, în esenţă, că în mod corect prima instanţă a reţinut că dreptul la acţiune s-a născut la 28 decembrie 2005, data refuzului de plată din partea A.; că acest refuz s-a exprimat în scris prin adresa nr. 13973 din 28 decembrie 2005 pe considerentul că la 28 aprilie 2005 s-ar fi produs un risc neasigurat, respectiv al îngheţului târziu de primăvară; că în faţa primei instanţe, pentru a-şi argumenta excepţia prescripţiei pârâta a susţinut că dreptul la acţiune s-a născut la 28 aprilie 2005 data producerii riscului asigurat, dar pârâta a refuzat plata la 28 decembrie 2005 pe considerentul că riscul produs a fost unul neasigurat; că pârâta este de vină întrucât nu a respectat contractul, invocându-şi propria culpă în apărare; că recurenta şi-a îndeplinit integral şi la termen obligaţiile contractuale asumate atât în ce priveşte plata primelor de asigurare cât şi notificarea asigurătorului imediat după calamitatea culturilor de pomi fructiferi asigurate ca efect al ploii torenţiale cu căderi de grindină din 28 aprilie 2005; că a anunţat la 29 aprilie 2005 asigurătorul că evenimentul s-a produs la 28 aprilie 2005 şi a solicitat plata despăgubirilor, primind răspuns la 28 decembrie 2005; că există o procedură obligatorie conform contractului ce trebuia respectată; că s-a întocmit dosarul de daună nr. AG 001/05 de către asigurator; că a pus la dispoziţie toate documentele solicitate aşteptând ca asigurătorul să se pronunţe; că la data de 28 decembrie 2005 a primit un răspuns de la pârâtă în sensul că se refuză acordarea de despăgubiri întrucât din constatările efectuate în dosarul de daună rezultă că nu s-a produs riscul asigurat şi deci dreptul la acţiune s-a născut la momentul refuzului de plată.
Intimata SC A.R.A. SA, SUCURSALA MUREŞ a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Recurenta SC S.M. SRL REGHIN a depus concluzii scrise solicitând admiterea recursului, casarea deciziei şi trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului pe fond.
Înalta Curte, analizând hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate, constată că recursul este fondat pentru motivele ce se vor arăta.
Excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune al reclamantei invocată de pârâtă a fost soluţionată de instanţa de apel cu încălcarea dispoziţiilor art. 3 alin. (2) coroborat cu art. 7 alin. (3) din Decretul nr. 167/1958, art. 969 C. civ., art. 9 din Legea nr. 136/1995 şi a prevederilor contractuale.
Instanţa de apel a apreciat excepţia din perspectiva dispoziţiilor art. 9 din Legea nr. 136/1995, nesocotind convenţia părţilor.
Dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 136/1995 nu pot înlătura clauzele contractuale în ce priveşte obligaţiile asiguratului şi asigurătorului în ceea ce priveşte cazurile de daune.
Analizând contractele încheiate de părţi se reţine că acestea prevăd o procedură obligatorie pentru înştiinţarea cazurilor de pagube, constatarea producerii evenimentului asigurat, evaluarea pagubelor şi stabilirea despăgubirilor.
În speţă se constată că o asemenea procedură a fost urmată de părţi, pârâta comunicând la 28 decembrie 2005 modul de soluţionare a daunelor în sensul refuzului acordării de despăgubiri întrucât din constatările efectuate în dosarul de daună a rezultat că s-a produs un risc neasigurat.
Ca atare, dreptul la acţiune s-a născut la data de 28 decembrie 2005, ce reprezintă data comunicării în condiţiile contractuale agreate de părţi a refuzului de plată a despăgubirilor pe motivul neproducerii riscului asigurat.
Faţă de data introducerii acţiunii 28 decembrie 2007, instanţa de recurs apreciază că se impune respingerea excepţiei prescripţiei dreptului la acţiune al reclamantei.
Constatând că hotărârea este afectată de motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 şi că instanţa de apel s-a pronunţat pe excepţie în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamantă, va casa Decizia recurată şi va trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru judecarea apelului pe fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta SC S.M. SRL REGHIN împotriva deciziei nr. 103/A din 8 decembrie 2008 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ fiscal, casează Decizia recurată şi trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru judecarea apelului pe fond.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3026/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3035/2009. Comercial → |
|---|
