ICCJ. Decizia nr. 3035/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3035/2009
Dosar nr. 2962/108/2007
Şedinţa publică din 24 noiembrie 2009
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 159 din 4 februarie 2008 pronunţată în dosarul nr. 2962/108/2007, Tribunalul Arad a respins acţiunea formulată de reclamanta SC S.T. SRL Arad împotriva pârâtului M.T.L., pentru excludere asociat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă văzând temeiul de drept invocat de reclamantă în susţinerea acţiunii, respectiv art. 222 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 31/1990, a constatat că nu sunt îndeplinite cerinţele legale deoarece acestea sancţionează pe asociatul care, pus în întârziere, nu aduce aportul la care s-a obligat, ori în situaţia de faţă pârâtului nu i se poate imputa un asemenea comportament; pe de o parte din actul adiţional prin care a dobândit calitatea de asociat rezultă împrejurarea că a achitat coasociatului contravaloarea părţilor sociale dobândite, iar pe de altă parte dispoziţiile legale mai sus arătate se referă la momentul constituirii societăţii, nu la momentul majorării capitalului social, cu atât mai mult cu cât hotărârea de majorare a capitalului social s-a făcut în absenţa pârâtului şi nu există dovada încunoştinţării acestuia despre adoptarea ei.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta SC S.T. SRL şi prin Decizia civilă nr. 204/A din 3 noiembrie 2007 Curtea de Apel Timişoara a respins apelul.
Pentru a hotărî astfel instanţa de apel a reţinut că raportat la temeiul de drept invocat de reclamantă în susţinerea acţiunii, respectiv art. 222 lit. a) din Legea nr. 31/1990 pârâtului nu i se poate imputa un asemenea comportament deoarece, pe de o parte din actul adiţional prin care a dobândit calitatea de asociat rezultă împrejurarea că a achitat coasociatului contravaloarea părţilor sociale dobândite, iar pe de altă parte hotărârea de majorare a capitalului social s-a făcut în absenţa pârâtului şi nu există dovada încunoştinţării acestuia despre adoptarea ei.
Curtea reţine că în cauză sunt incidente în privinţa comunicării actelor judiciare sau extrajudiciare către pârât, prevederile art. 1 alin. (2) din Regulamentul Consiliului nr. 1348/2000 din 29 mai 2000 privind comunicarea documentelor judiciare şi extrajudiciare în materie civilă şi comercială între statele membre UE, conform cărora acest regulament nu se va aplica în cazurile în care adresa persoanei căreia îi va fi comunicat documentul nu este cunoscută, motiv pentru care în mod legal s-a dispus citarea pârâtului prin publicitate în condiţiile art. 95 C. proc. civ.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta SC S.T. SRL Arad invocând dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei, urmând a dispune excluderea pârâtului din societate.
În dezvoltarea în fapt a recursului s-a arătat că instanţa de fond şi instanţa de apel au greşit, întrucât nu au luat în considerare actul constitutiv al societăţii, precum şi dispoziţiile art. 191, art. 192, art. 210 din Legea nr. 31/1990 în care se precizează fără echivoc că mărirea capitalului social poate fi hotărâtă numai cu votul tuturor acţionarilor; că deşi instanţa în motivarea deciziei face vorbire despre culpa asociatului în bunul mers al societăţii, nu realizează faptul că societatea este afectată în bunul mers; că asociatul a dat dovadă de rea-credinţă, nu s-a mai interesat de aceasta încă din 2002 şi nici nu şi-a anunţat noul domiciliu, pentru a fi contactat, deşi avea această obligaţie legală.
Din examinarea actelor şi lucrărilor cauzei prin prisma motivelor de recurs şi a dispoziţiilor legale incidente cauzei se precizează că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică care nu poate fi reformată prin recursul declarat de reclamantă.
Recurenta a invocat în drept dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., însă raportarea la aceste dispoziţii este formală, dezvoltarea în fapt nepermiţând încadrarea criticilor în motivul de nelegalitate invocat pentru a face posibil controlul judiciar.
Nici motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu poate fi primit, instanţa de apel reţinând corect că nu sunt îndeplinite cerinţele legale prevăzute de art. 222 lit. a) din Legea nr. 31/1990.
Potrivit art. 222 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 31/1990, invocat de reclamantă drept temei al excluderii pârâtului, poate fi exclus din societate „asociatul care, pus în întârziere, nu aduce aportul la care s-a obligat".
Prin urmare, obligaţia asociatului de a depune aportul subscris la constituirea capitalului social sau la majorarea acestuia – în condiţiile în care legea nu distinge – deşi este o obligaţie comercială în sensul art. 3 pct. 4 C. com., fiind certă, lichidă şi exigibilă, iar debitorul este de drept în întârziere conform art. 43 C. com., textul legal anterior citat impune necesitatea punerii în întârziere a asociatului care a neglijat îndeplinirea acestei obligaţii.
Fiind o condiţie expres prevăzută după cum rezultă, în mod evident, din textul legal anterior citat, consecinţa este aceea că abia după îndeplinirea acestei formalităţi în conformitate cu prevederile art. 1079 C. civ., se deschide dreptul la acţiune în excludere împotriva asociatului debitor.
Din această perspectivă se constată că nu sunt îndeplinite cerinţele legale mai sus arătate, deoarece acestea sancţionează pe asociatul care, pus în întârziere nu aduce aportul la care s-a obligat, ori în situaţia de faţă pârâtului nu i se poate imputa un asemenea comportament deoarece pe de o parte din actul adiţional, prin care a dobândit calitatea de asociat rezultă împrejurarea că a achitat coasociatului contravaloarea părţilor sociale dobândite, iar pe de altă parte pârâtul nu a avut cunoştinţă despre majorarea de capital social hotărârea nefiindu-i adusă la cunoştinţă.
Susţinerea reclamantei că pârâtul nu şi-a adus aportul la bunul mers al societăţii, culpa acestuia putând echivala cu o sancţiune, ducând la excluderea asociatului, nu poate fi primită aşa cum corect a reţinut instanţa de apel întrucât acesta deţine numai 25% din capitalul social al societăţii reclamante neputând influenţa în mod direct activitatea acestei societăţi, dat fiind că nu are nici o funcţie de administrare sau reprezentare a reclamantei, iar hotărârile adunării generale pot fi adoptate şi fără votul său.
Restul criticilor sunt străine de natura cauzei şi nu pot schimba soluţia pronunţată.
Pentru considerentele expuse, recursul este nefondat şi va fi respins ca atare, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC S.T. SRL Arad împotriva deciziei nr. 204/A din 3 noiembrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3027/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3036/2009. Comercial → |
|---|
