ICCJ. Decizia nr. 3071/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3071/2009
Dosar nr. 48820/3/2005
Şedinţa publică din 25 noiembrie 2009
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 2019 din 12 februarie 2008, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, în dosarul nr. 48820/3/2005, a fost respinsă ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamanta SC B.I.L. împotriva pârâtei SC G.V. SA, prin SC M. SA. prin care reclamanta solicita instanţei să dispună anularea hotărârii Consiliului de Administraţie al SC G.V. SA din 18 iulie 2005 precum şi a actului adiţional întocmit în temeiul acestei hotărâri, din 18 iulie 2005.
S-a reţinut în esenţă, că motivele de nulitate invocate nu sunt întemeiate, pârâta nefiind o societate admisă la tranzacţionare pe o piaţă reglementată şi ca urmare nu sunt incidente dispoziţiile Legii nr. 297/2004 şi ale Regulamentului C.N.V.M. nr. 13/2004 ce se pretinde că au fost încălcate.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta, ce a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti ,secţia a V-a comercială.
Prin Decizia comercială nr. 399 din 13 octombrie 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, a admis apelul, ca fondat, a schimbat în tot sentinţa apelată şi a admis cererea reclamantei anulând hotărârea Consiliului de Administraţie al SC G.V. SA din 18 iulie 2005 şi actul adiţional întocmit în temeiul acestei hotărâri, din 18 iulie 2005.
Pentru a se pronunţa astfel, a reţinut că societatea comercială SC G.V. SA. era la data adoptării hotărârii Consiliului de Administraţie a cărei anulare se solicită, o societate ale cărei acţiuni erau tranzacţionate pe piaţa de capital fiindu-i deci, aplicabile dispoziţiile Legii nr. 297/2004.
Deoarece retragerea sa de la tranzacţionare (până la data de 18 iulie 2005 societatea fusese admisă la tranzacţionare) trebuia făcută în condiţiile art. 234 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 297/2004, operată în evidenţele C.N.V.M. şi făcută publică pe piaţa de capital, ceea ce nu rezultă, în cauză, neputându-se lua în considerare Decizia nr. 39 din 27 ianuarie 2006, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, fiind ulterioară hotărârii Consiliului de Administraţie ce face obiectul judecăţii, s-a reţinut că hotărârea este anulabilă pentru încălcarea dispoziţiilor imperative cuprinse în art. 113 lit. g) alin. (2) din Regulamentul C.N.V.M., privind necesitatea în cazul emiterii de noi acţiuni a întocmirii unui comunicat de presă ce va fi comunicat C.N.V.M. şi operatorului pieţei reglementate, precum şi a dispoziţiilor art. 224 din Legea nr. 297/2004 (care obligă societăţile reglementate pe piaţa de capital, să respecte cerinţele de raportare stabilite prin reglementările C.N.V.M. şi ale pieţelor reglementate).
În ce priveşte motivul de apel referitor la subevaluarea aportului în natură, Curtea de Apel a apreciat că şi acesta este fondat.
Astfel, valoarea avută în vedere de Consiliul de Administraţie (stabilită de SC C.E. SRL, extrajudiciar) este vădit derizorie, raportat la valoarea reală a terenurilor, încât, şi sub acest aspect, hotărârea este nelegală. S-a apreciat că, în acest sens, trebuie avute în vedere dispoziţiile art. 143 din HG nr. 577/2002, aplicabile în domeniul majorării capitalului social cu contravaloarea terenurilor pentru care s-a obţinut certificat de atestare a dreptului de proprietate şi care impuneau ca valoarea cu care se majorează capitalul social să fie cea preluată din anexele la certificatele de atestare, reactualizată cu coeficientul de reevaluare stabilit de legislaţia în vigoare.
Sub acest aspect, la data adoptării hotărârii de către Consiliul de Administraţie erau în vigoare dispoziţiile HG nr. 1553/2003, care a abrogat HG nr. 403/2002, care a abrogat, la rândul său, HG nr. 983/1998. Dispoziţiile menţionate în hotărârea Consiliului de Administraţie referitoare la HG nr. 834/1991 nu cuprindeau însă norme de evaluare, iar dispoziţiile HG nr. 500/1994 erau abrogate la data de 18 iulie 2005, astfel că valoarea avută în vedere de Consiliul de Administraţie este contrară reglementărilor în vigoare la data adoptării sale, adică nelegală.
De asemenea, s-au reţinut ca aplicabile, în cauză, şi dispoziţiile art. 12 alin. (5) din Legea nr. 137/2002, de vreme ce statul prin A.V.A.S. este acţionar la această societate, iar art. 2 din Legea nr. 137/2002 stabileşte că această lege specială este aplicabilă acestor societăţi.
În fine, s-a reţinut şi încălcarea art. 240 alin. (4) din Legea nr. 297/2004, nerezultând de ce s-a optat pentru valoarea nominală a acţiunilor, din moment ce celelalte două valori stabilite de lege, ca şi criterii de determinare a valorii şi a numărului acţiunilor emise ca efect al subscrierii aporturilor în natură, nu au fost determinate, pentru ca, prin comparaţie, să se determine valoarea cea mai mare.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs pârâta, care a invocat dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. susţinând că hotărârea este dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii deoarece:
1. Instanţa de apel a stabilit greşit că, în cauză, erau aplicabile prevederile Legii nr. 297/2004 privind necesitatea unei decizii C.N.V.M. care să constate faptul că societatea nu mai îndeplineşte condiţiile de funcţionare pe o piaţă reglementată şi astfel acţiunile acesteia trebuie retrase de la tranzacţionare, deoarece dispoziţiile art. 234 alin. (1) lit. d) reţinute ca aplicabile, se referă la situaţia în care circumstanţe speciale ar face ca piaţa pentru acţiunile emitentului să sufere anumite modificări care ar putea determina C.N.V.M. să considere că nu mai poate menţine o piaţă ordonată, ori împrejurarea că societatea nu mai îndeplinea la un moment dat condiţiile legale pentru tranzacţionarea acţiunilor pe o piaţă reglementată, nu se încadrează în astfel de circumstanţe.
2. Potrivit art. 157 alin. (3) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 13/2004, procedura care trebuia urmată pentru retragerea unei societăţi care nu îndeplineşte condiţiile de tranzacţionare de pe piaţa reglementată, este cea a organizării unei A.G.E.A., iar prin Decizia comercială nr. 39 din 27 ianuarie 2006, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti s-a statuat irevocabil că în acest caz nu era necesară o decizie a C.N.V.M. pentru retragerea de la tranzacţionare şi că această societate s-a retras de la tranzacţionare de la momentul hotărârii A.G.E.A. din 9 septembrie 2004, confirmată prin judecată.
3. Hotărârea recurată este dată şi cu aplicarea greşită a legii, delegarea de atribuţii făcută în baza art. 114 din Legea nr. 31/1990, fiind legală în condiţiile inaplicabilităţii prevederilor Legii nr. 297/2004.
4. Totodată, societatea nefiind una tranzacţionată nu trebuiau emise comunicate de presă către C.N.V.M. şi operatorul de piaţă, majorarea de capital fiind rezultatul unei proceduri stabilită printr-o lege specială, respectiv Legea nr. 137/2002, care derogă de la prevederile generale.
5. În privinţa modalităţilor de evaluare a terenurilor aduse ca aport în natură la capitalul social, eventuala subevaluare dacă s-ar fi produs ar fi atras emiterea unui număr mai mic de acţiuni în favoarea A.V.A.S., ceea ce ar fi diminuat mai puţin participarea la capital a tuturor celorlalţi acţionari, încât din acest punct de vedere nu s-a făcut dovada vătămării.
6. În cauză, s-a considerat greşit că sunt aplicabile prevederile art. 12 alin. (5) din Legea nr. 137/2002, deşi nu a operat o diminuare a participaţiei statului, iar dreptul de preferinţă ca urmare a majorării capitalului social prin aport în natură cu terenurile asupra cărora s-au obţinut certificate de atestare a dreptului de proprietate după privatizare, se putea exercita doar cu aplicarea art. 12 alin. (6) din lege.
7. În fine, nefiind aplicabile dispoziţiile Legii nr. 297/2004, nici valoarea acţiunilor nominale nu trebuia calculată în conformitate cu această lege, ci conform Legii nr. 31/1990, ceea ce s-a respectat.
Intimata – reclamantă a formulat întâmpinare, reiterând apărările făcute în faţa instanţei de apel.
În cauză, a intervenit în interesul intimatei – reclamante intervenientul M.C.T. care a solicitat respingerea recursului.
Analizând recursul se găseşte fondat şi, pe cale de consecinţă şi cererea de intervenţie.
Ceea ce trebuie reţinut cu prioritate este faptul că prin Decizia comercială nr. 39 din 27 ianuarie 2006, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti şi confirmată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a statuat cu putere de lucru judecat că nu era necesară o decizie a C.N.V.M. de retragere a acţiunilor de la tranzacţionare, în cazul în care emitentul, ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 297/2004 nu mai îndeplineşte condiţiile imperative pentru tranzacţionarea acţiunilor sale pe o piaţă reglementată, sens în care s-a confirmat hotărârea A.G.E.A. din 9 septembrie 2004 anulată de prima instanţă.
Fiind de principiu că hotărârea casată nu are niciun efect, în mod nelegal, instanţa de apel şi-a întemeiat soluţia pe hotărârea unei instanţe inferioare, infirmată în apel şi recurs, dându-se eficienţă caracterului executoriu al acesteia deşi aceasta nu beneficiază de autoritate de lucru judecat.
Reţinându-se, în aceste condiţii că societăţii nu îi sunt aplicabile prevederile Legii nr. 297/2004 faţă de hotărârea A.G.E.A. din 9 septembrie 2004 şi delegarea de competenţe trebuia analizată în condiţiile art. 114 din Legea nr. 31/1990, iar cât priveşte obligaţia de transparenţă, majorarea de capital fiind rezultatul unei proceduri reglementată prin Legea nr. 137/2002, aceasta nu există.
În acelaşi sens şi calculul valorii nominale a acţiunilor s-a făcut legal, conform art. 240 alin. (4) din Legea nr. 31/1990, iar evaluarea terenurilor s-a făcut tot cu respectarea dispoziţiilor Legii nr. 137/2002.
Sub acest aspect, intimata – reclamantă nici nu justifică un interes, deoarece participaţia acesteia la capitalul social ar fi fost mai puţin afectată faţă de emiterea unui număr mai mic de acţiuni în favoarea statului echivalent cu valoarea terenurilor.
Cât priveşte art. 12 alin. (5) din Legea nr. 137/2002, în cauză nu a operat o diminuare a participaţiei statului pentru a se fi putut reţine astfel incidenţa în cauză a acestor dispoziţii şi încălcarea acestei legi.
Aşa fiind, hotărârea instanţei de apel este nelegală, toate criticile subsumate motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. fiind fondate, încât în baza art. 312 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., recursul va fi admis şi hotărârea modificată în sensul respingerii apelului formulat de reclamantă, ca nefondat.
Ca urmare, în temeiul art. 51 şi următoarele se va respinge şi cererea de intervenţie, formulată în favoarea intimatei – reclamante.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC G.V. SA Bucureşti - prin SC M. SA. Bucureşti împotriva deciziei comerciale nr. 399 din 13 octombrie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Modifică Decizia recurată, în sensul că respinge apelul formulat de reclamantă împotriva sentinţei comerciale nr. 2019 din 12 februarie 2008, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca nefondat.
Respinge cererea de intervenţie în interesul intimatei – reclamante, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3066/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3073/2009. Comercial → |
|---|
