ICCJ. Decizia nr. 3078/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3078/2009
Dosar nr. 21748/3/2008
Şedinţa publică din 25 noiembrie 2009
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 327 din 8 ianuarie 2009 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, s-a respins, ca prematur introdusă, acţiunea reclamantei SC Y.B. SA, în contradictoriu cu pârâta SC I.P. SRL.
Prin acţiune, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 75.469,91 euro, reprezentând contravaloare produse livrate, precum şi la plata dobânzilor legale conform art. 4 din OG nr. 9/2000.
În considerentele sentinţei, prima instanţă a reţinut că reclamanta nu a reuşit să facă dovada efectuării concilierii directe prealabile prin cele două procese – verbale din 9 aprilie 2008 şi 16 mai 2008.
De asemenea s-a avut în vedere că, în cererea de chemare în judecată s-a indicat un alt sediu al pârâtei decât cel menţionat în certificatul de înregistrare, fapt ce naşte prezumţia că reclamanta nu a transmis convocarea la conciliere la sediul debitoarei.
Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei a fost admis prin Decizia nr. 246 din 19 mai 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, care a desfiinţat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Instanţa apelului a reţinut că modalitatea în care s-a realizat procedura concilierii directe nu încalcă spiritul dispoziţiilor art. 7201 C. proc. civ., valabilitatea ei fiind de necontestat.
S-a constatat că reclamanta a convocat pârâta la conciliere directă pentru data de 9 aprilie 2008, trimiţând convocarea la un punct de lucru al acesteia şi cu care societatea pârâtă a figurat pe parcursul mai multor litigii, ca reprezentând sediul social al pârâtei.
La acest sediu, convocarea a fost primită de asociatul majoritar al societăţii pârâte care a semnat în calitate de persoană îndreptăţită a primi corespondenţa, aceeaşi persoană fiind cea care a primit întreaga corespondenţă purtată între părţi, în derularea raporturilor contractuale.
De asemenea, s-a mai reţinut că asociata majoritară s-a prezentat la data fixată pentru conciliere la data de 9 aprilie 2008, solicitând acordarea unui alt termen pentru soluţionarea litigiului ivit prin administratorul asociat C.I. şi, cum pârâta nu a justificat o vătămare pentru îndeplinirea procedurii concilierii în modalitatea expusă, neputând susţine că nu a avut cunoştinţă despre demersurile reclamantei s-a dat eficienţă prevederilor art. 7201 C. proc. civ.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SC I.P. SRL, care a invocat motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., în susţinerea cărora, arată următoarele:
În mod eronat s-a reţinut de către instanţa apelului că reclamanta a îndeplinit condiţiile prevăzute de art. 7201 C. proc. civ. întrucât pârâta nu a fost convocată la sediul social, ci la fostul sediu social al său.
Recurenta arată că reclamanta a fost de rea-credinţă şi, chiar dacă s-ar admite că invitaţia la conciliere s-ar fi adresat la sediul corect, confirmarea de primire nu poartă semnătura autorizată a unei persoane din cadrul societăţii, ştiut fiind că singura persoană care poate angaja legal societatea este administratorul acesteia şi nicidecum un asociat.
Se mai susţine că, la data de 9 aprilie 2008, asociata nu putea semna şi hotărî în numele societăţii, iar prezenţa acesteia la întâlnire dovedeşte buna sa credinţă la încercarea de rezolvare pe cale amiabilă a litigiului.
Mai mult, se arată că noul termen de conciliere nu a fost comunicat în mod legal societăţii, care nu a avut cunoştinţă de noua dată la care urma să se facă concilierea.
Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând Decizia atacată prin prisma motivelor de recurs, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Deşi în cuprinsul cererii de recurs s-au invocat şi prevederile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., recurenta nu dezvoltă şi nu aduce argumente în susţinerea acestui motiv de recurs.
În ce priveşte motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. se constată că este nefondat, în contextul în care recurenta îşi invocă propria culpă.
Astfel, convocarea la conciliere a pârâtei a fost notificată la sediul unui punct de lucru, sediu folosit de părţi pe parcursul derulării relaţiilor comerciale dar, şi în cadrul unor litigii ce s-au disputat între acestea.
De altfel, textul a cărei aplicare greşită se invocă nu impune ca transmiterea convocării, comunicarea pretenţiilor şi a actelor doveditoare pe care acestea se sprijină să se facă la sediul cu care partea adversă figurează înregistrată la O.R.C., ci reglementează modalităţile prin care se poate face convocarea (scrisoare recomandată cu dovadă de primire, telegramă, telex, fax sau orice alt mijloc de comunicare). Esenţial este ca mijlocul de comunicare ales să asigure transmiterea şi confirmarea primirii acestuia. Mai mult, convocarea se poate face şi prin înmânarea înscrisurilor prevedere ce vine în sprijinul celor arătate şi anume că, indiferent de modalitatea aleasă pentru transmiterea convocării este esenţial ca primirea acesteia să fie confirmată.
Or, în cauza dedusă judecăţii, recurenta nu se poate prevala de faptul că nu a fost convocată la conciliere câtă vreme s-a confirmat primirea convocării de către secretara societăţii pârâte.
Faptul că la prima convocare, pârâta nu s-a prezentat prin reprezentantul legal ci printr-o persoană ce are calitatea de acţionar nu-i poate fi imputat reclamantei.
Pentru aceleaşi considerente nu pot fi primite nici susţinerile recurentei ce vizează situaţia că nu a cunoscut al doilea termen stabilit în vederea efectuării concilierii directe.
Pentru considerentele expuse se constată că Decizia instanţei de apel este dată cu respectarea dispoziţiilor art. 7201 C. proc. civ., motiv pentru care va respinge recursul ca nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC I.P. SRL Bucureşti împotriva deciziei comerciale nr. 246 din 19 mai 2009, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3076/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3079/2009. Comercial → |
|---|
