ICCJ. Decizia nr. 3073/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3073/2009
Dosar nr. 12302/54/2006
Şedinţa publică din 25 noiembrie 2009
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 103 din 26 mai 2006, Tribunalul Gorj, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamanta SC E.T. SA Târgu – Jiu împotriva pârâtei SC C.P.C. SRL Motru.
Reclamanta a învestit instanţa cu o acţiune în anularea facturii din 25 august 2004, în valoare de 31.594,50 lei.
În considerentele sentinţei, prima instanţă a reţinut că sunt îndeplinite dispoziţiile art. 948 C. civ. necesare pentru valabilitatea convenţiei, iar evoluţia relaţiilor comerciale dintre părţi demonstrează buna – credinţă a părţilor, în executarea convenţiei.
Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 227 din 9 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială.
Pentru a se pronunţat astfel, instanţa a reţinut că reclamanta a solicitat anularea actului prin care s-a materializat convenţia prealabilă a părţilor, respectiv a facturii emise de pârâtă la 25 august 2004, susţinând, în esenţă, că acest înscris este fals pentru că persoana ce apare ca fiind primitorul şi semnatarul actului nu l-a semnat, iar lucrările înscrise în cuprinsul actului nu au fost executate.
Instanţa apelului a avut în vedere faptul că factura a fost folosită în ziua următoare emiterii ei, când s-a încheiat procesul – verbal de compensare din 26 august 2004, semnat şi parafat de reclamantă.
În atare situaţie s-a considerat că înscrisul a produs efecte juridice acceptate de ambele părţi, inclusiv încasarea T.V.A.–ului de către reclamantă.
Împotriva deciziei a declarat recurs reclamanta, care a invocat motivul de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în dezvoltarea căruia susţine următoarele:
- Instanţa apelului a făcut aplicarea greşită a prevederilor art. 948 C. civ. ce reglementează condiţiile de validitate ale convenţiilor, prevederi ce au constituit temeiul de drept al acţiunii.
- Cele două instanţe anterioare nu au dispus verificarea de scripte şi s-a ignorat faptul că factura nu a fost comunicată şi înregistrată în contabilitatea societăţii reclamante, ignorându-se rolul activ.
Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând Decizia atacată prin prisma criticilor invocate de recurentă, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Este adevărat că reclamanta şi-a întemeiat acţiunea pe prevederile art. 948 C. civ., privind condiţiile de valabilitate ale convenţiilor însă nu a arătat care dintre aceste condiţii au fost nesocotite, respectiv capacitatea de a contracta, consimţământul valabil al părţilor, necesitatea existenţei unui obiect determinat ori a cauzei ilicite.
Pe bună dreptate s-a reţinut de către instanţa anterioară că este lipsită de relevanţă susţinerea reclamantei potrivit căreia semnătura de pe înscris nu ar aparţine persoanei menţionate în act, câtă vreme factura ce face obiectul analizei a fost folosită în compensarea datoriilor reciproce dintre părţi, concretizată în procesul – verbal de compensare din 26 august 2004, semnat fără obiecţiuni de către reclamantă.
Mai mult, procesul – verbal de compensare a fost contestat în instanţă de către aceeaşi reclamantă, stabilindu-se în mod irevocabil – prin Decizia nr. 646 din 3 martie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială – valabilitatea acestuia.
În atare situaţie, reclamanta nu poate susţine că nu a avut cunoştinţă de existenţa facturii contestate, că aceasta nu şi-a produs efectele şi că nu a fost evidenţiată în contabilitate, fără a-şi invoca propria culpă.
De asemenea, nu se poate reţine nici pretinsa lipsă de rol activ a instanţei de apel în contextul în care, în considerentele deciziei atacate s-a argumentat motivul pentru care instanţa a considerat că nu este necesară verificarea de scripte.
Concluzionând, Înalta Curte constată că Decizia atacată este legală motiv pentru care o va menţine prin respingerea recursului ca nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC E.T. SA Târgu Jiu împotriva deciziei nr. 227 din 9 noiembrie 2006, pronunţată de Curtea de Apel Craiova ,secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3071/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3075/2009. Comercial → |
|---|
