ICCJ. Decizia nr. 3155/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3155/2009
Dosar nr.3976/120/2008
Şedinţa publică de 27 noiembrie 2009
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmboviţa, reclamantul R.E. a chemat în judecată pe pârâtul A.G., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligat să lanseze oferta publică adresată tuturor deţinătorilor de valori imobiliare, conform dispoziţiilor art. 203 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital.
În motivarea acţiunii, reclamantul a susţinut că este acţionar la SC C. SA, luând cunoştinţă din informaţiile pieţei de capital că pârâtul a preluat pachetul de 61,14 % din acţiunile societăţii, astfel cum a rezultat din raportarea S.I.F. M.G.I. SA către B.V. Bucureşti prin adresele 208 şi 209 din 9 mai 2007. Potrivit dispoziţiilor art. 203 din Legea nr. 297/2004, întrucât pârâtul deţine mai mult de 33 % din drepturile de vot în societatea comercială, avea obligaţia de a lansa oferta publică adresată tuturor deţinătorilor de valori imobiliare, în două luni de la momentul deţinerii respectivului procentaj.
Prin sentinţa nr. 1037 din data de 20 octombrie 2008, Tribunalul Dâmboviţa, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins cererea formulată de reclamant.
Pentru a dispune astfel, tribunalul a reţinut că nu s-a făcut dovada autorizării societăţii de a introduce acţiunile sale pe o piaţă reglementată şi nici nu s-a adresat o cerere B.V. Bucureşti pentru listarea pe piaţa reglementată, astfel încât depăşirea pragului de 33 % din acţiuni, nu obligă la iniţierea ofertei publice de preluare.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamantul R.E. criticând hotărârea pentru nelegalitate şi netemeinicie, arătând că în mod greşit i-a fost respinsă acţiunea deoarece el este acţionar la SC C. SA, cu un număr de 131.466 acţiuni, reprezentând 4,27 % din capital, în raport de dispoziţiile art. 202 din Legea nr. 297/2004, aceste dispoziţii referindu-se numai la societăţile comerciale ale căror acţiuni sunt tranzacţionate pe o piaţă reglementată, astfel cum este definită de art. 125 din Legea nr. 297/2004, invocându-se în acest sens Decizia C.N.V.M .1507/2008.
La termenul de judecată din data 4 februarie 2009, în cauză a formulat cerere de intervenţie în interes propriu şi al apelantului C.N.V.M., solicitând admiterea cererii de intervenţie şi în situaţia în care se respinge această cerere, admiterea cererii de intervenţie formulată în interesul apelantului, şi pe cale de consecinţă, admiterea apelului, modificarea sentinţei în sensul admiterii acţiunii reclamantului şi a obligării pârâtului să promoveze oferta publică de preluare obligatorie pentru emitentul SC C. SA TÂRGOVIŞTE.
La termenul de judecată din data de 25 februarie 2009, Curtea a respins în principiu cererea de intervenţie în interes propriu, faţă de dispoziţiile art. 50 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora cererea de intervenţie se poate face, numai în faţa primei instanţe şi înainte de închiderea dezbaterilor şi a admis în principiu cererea de intervenţie în interesul reclamantului formulată de intervenientă.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 36 din 11 martie 2009, a admis apelul declarat de reclamant şi cererea de intervenţie în interesul apelantului, formulată de intervenienta C.N.V.M., a schimbat în tot sentinţa şi pe fond a admis acţiunea formulată de reclamant şi a obligat pârâtul să lanseze oferta publică adresată tuturor deţinătorilor de valori mobiliare conform art. 203 alin. (1) din Legea nr. 297/2004, privind piaţa de capital.
Pentru a dispune astfel, curtea a reţinut că dispoziţiile art. 203 alin. (1) din Legea nr. 297/2004, sunt aplicabile speţei de faţă, astfel încât pârâtul trebuia să lanseze o ofertă publică adresată tuturor deţinătorilor de valori mobiliare, cât mai curând posibil, dar nu mai târziu de 2 luni de la momentul atingerii respectivei deţineri, pentru neconformarea acestei obligaţii fiind sancţionat cu avertisment prin ordonanţa C.N.V.M. nr. 386/2009 şi cu amendă prin ordonanţa 660/2008.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul A.G., în temeiul motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea acestuia, modificarea deciziei recurată, respingerea apelului reclamantului şi a cererii de intervenţie în interesul reclamantului, menţinerea ca temeinică şi legală a sentinţei de fond.
Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 137 raportat la dispoziţiile art. 306 alin. (1) C. proc. civ., a luat în examinare excepţia tardivităţii declarării recursului declarat de pârâtul A.G., excepţie pe care o apreciază întemeiată pentru următoarele considerente :
Potrivit art. 301 C. proc. civ., termenul de recurs este de 15 zile, termen care se socoteşte de la data comunicării hotărârii care este supusă acestei căi de atac. În acest termen, potrivit dispoziţiilor procedurale se depune declaraţia de recurs, dar şi motivele de recurs. Sancţiunea nerespectării acestei obligaţii este prevăzută de art. 306 alin. (1) C. proc. civ., prin care se dispune că „Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia alin. (2)" .
Prin edictarea acestei dispoziţii legale, legiuitorul a avut în vedere instituirea unui termen legal, imperativ pentru declararea recursului, termen care începe să curgă de la data comunicării din oficiu a hotărârii care se atacă, realizată de către instanţă în baza art. 86 raportat la art. 261 alin. (3) C. proc. civ.
În speţa de faţă, recurentul a invocat că faţă de el, instanţa de apel a efectuat procedura de comunicare a deciziei la data de 19 martie 2009, însă dovada de îndeplinire a procedurii de comunicare, existentă la dosarul de apel, a fost restituită cu menţiunea „destinatar mutat". În aceste condiţii, în mod greşit, instanţa a dispus citarea pârâtului prin publicitate, conform dispoziţiilor art. 95 C. proc. civ.
Criticile recurentului privind nelegala îndeplinire a procedurii de comunicare nu vor fi reţinute, Înalta Curte constatând că aplicarea dispoziţiilor art. 95 C. proc. civ., a fost în mod legal dispusă, având în vedere că din procesul verbal încheiat de cel însărcinat cu înmânarea actului de procedură a rezultat că destinatarul figurează mutat de la adresa indicată. De asemenea, în susţinerea legalităţii măsurii adoptate sunt şi dispoziţiile art. 98 C. proc. civ., care dispun în sensul că, orice schimbare de domiciliu intervenită pe parcursul judecării cauzei, fie în prima instanţă, fie ulterior, trebuie comunicată instanţei şi părţii adverse sub sancţiunea neluării ei în seamă.
În ceea ce priveşte critica privind modalitatea de afişare la uşa instanţei, în loc de publicarea citaţiei în M. Of. sau într-un ziar de largă răspândire, Înalta Curte constată că citarea prin afişarea la uşa instanţei reprezintă regula, iar numai atunci când este necesar, se poate dispune citarea prin publicitatea în modalitatea extinsă.
Deşi recurentul, în combaterea excepţiei invocată, a susţinut veridicitatea menţiunilor efectuate de persoana însărcinată cu înmânarea actului de procedură, prin intermediul cererii de recurs indică acelaşi domiciliu la care i-a fost comunicată Decizia pronunţată în apel, adresă la care a fost citat pentru termenele acordate în cadrul recursului, ceea este de natură să demonstreze lipsa de temei legal a susţinerilor recurentului.
În raport de aceste considerente, motivele prezentate de către pârât, care poartă viza Curţii de Apel Ploieşti, faţă de data comunicării deciziei, respectiv 10 aprilie 2009 şi înregistrarea cererii de recurs din 4 mai 2009, sunt formulate peste termenul legal de 15 zile prevăzut de art. 301 C. proc. civ., coroborat cu art. 306 alin. (1) C. proc. civ., motiv pentru care Înalta Curte constată că recursul este tardiv formulat, motivele invocate în sprijinul recursului, neputând fi analizate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul A.G. împotriva deciziei nr. 36 din 11 martie 2009 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv formulat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3152/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3158/2009. Comercial → |
|---|
