ICCJ. Decizia nr. 3149/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.3149/2009
Dosar nr. 6106/105/2007
Şedinţa publică din 27 noiembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 994 din 29 octombrie 2008 a Tribunalului Prahova, secţia comercială şi de contencios administrativ, a fost respinsă excepţia autorităţii lucrului judecat invocată de pârât, iar pe fond, a fost admisă în parte acţiunea reclamantei SC G.L. SA Băicoi, pârâtul C.L. Băicoi fiind obligat la plata către reclamantă a sumei de 229.426,62 lei, reactualizată în raport de inflaţie la data plăţii, suma reprezentând plată nedatorată.
În esenţă, instanţa de fond a reţinut că sentinţa nr. 219 din 9 mai 2005 a Tribunalului Prahova, definitivă prin Decizia nr. 265 din 21 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Ploieşti şi irevocabilă prin Decizia nr. 2539 din 20 septembrie 2006 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, nu întruneşte cerinţele autorităţii lucrului judecat prevăzută de art. 1201 C. civ., deoarece în acel litigiu s-a constatat că reclamanta nu a suferit nici un prejudiciu urmare rezilierii unilaterale a contractului de delegare de gestiune nr. 744 din 31 ianuarie 2003 încheiat de pârâtul, pe când, în speţa de faţă, se invocă de către aceeaşi reclamantă un alt temei al despăgubirilor solicitate, respectiv plata nedatorată.
Pe fondul cauzei instanţa a reţinut că pârâtul a reziliat unilateral, înainte de termen, contractul încheiat cu reclamanta sub nr. 744/2003, că urmare acestui contract şi în temeiul sentinţei nr. 1604 din 3 august 2004 a Tribunalului Prahova, reclamanta a plătit către SC C. SA suma de 2.294.266.262 lei (ROL) astfel încât, dispărând temeiul plăţii contractul de delegare de gestiune, plata făcută de reclamantă în virtutea acestui contract apare din momentul rezilierii, ca fiind făcută fără temei motiv pentru care pârâtul a fost obligat să restituie această sumă achitată de reclamantă către terţul SC C. SA, în contul creanţei pe care acesta o deţinea faţă de pârât, considerând că sunt îndeplinite cerinţele îmbogăţirii fără justă cauză.
Nemulţumit de această sentinţă pârâtul a declarat apel, apelul său fiind respins prin Decizia nr. 34 din 11 martie 2009 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal.
Instanţa de apel a reţinut că nu sunt îndeplinite cerinţele art. 1201 C. civ., primul litigiu având ca obiect angajarea răspunderii contractuale a pârâtului, iar în speţa de faţă, răspunderea pârâtului s-a întemeiat şi argumentat pe îmbogăţirea fără justă cauză.
Pe fondul litigiului instanţa de apel a reţinut că încheierea contractului nr. 744 din 31 ianuarie 2003 a fost condiţionată de plata de către reclamantă a investiţiilor efectuate pentru îmbunătăţirea alimentării cu apă a oraşului Băicoi de către terţul SC C. SA şi pe care o datora C.L. Băicoi, că acest contract a fost reziliat unilateral de C.L. Băicoi după numai un an şi 5 luni de la data încheierii lui aşa încât reclamanta nu a avut timp suficient de a-şi amortiza plata făcută către terţ, în contul pârâtului, contractul iniţial fiind încheiat pe 10 ani, motiv pentru care s-a considerat că prin rezilierea intempestivă şi din voinţa pârâtului patrimoniul său a beneficiat de o mărire nejustificată, astfel încât pârâtul a fost corect obligat să restituie pârâtei suma neamortizată.
Împotriva acestei decizii pârâtul a declarat recurs solicitând modificarea ei pentru nelegalitate.
În dezvoltarea criticilor recurentul apreciază că greşit s-a reţinut de către instanţe că rezilierea contractului încheiat cu reclamanta s-a produs unilateral, din culpa sa şi nu a reclamantei, acest fapt rezultând din adresa nr. 595 din 23 aprilie 2004. Faptul că reclamanta nu şi-a amortizat cheltuielile făcute cu derularea contractului nu poate fi considerat o îmbogăţire fără justă cauză, deoarece suma plătită de reclamantă către SC C. SA s-a efectuat în temeiul contractului.
De asemenea, recurentul critică greşita rezolvare a excepţiei autorităţii lucrului judecat, considerând că, în speţă, erau pe deplin aplicabile dispoziţiile art. 1201 C. civ., fiind întrunită tripla identitate de părţi, obiect şi cauză.
Câtă vreme reclamanta a făcut plata în temeiul contractului nu se poate vorbi de o îmbogăţire fără just temei, cu atât mai mult cu cât iniţiativa rezilierii nu le-a aparţinut.
Intimata-reclamantă a depus astăzi concluzii scrise, iar după închiderea dezbaterilor a invocat nulitatea recursului, criticile invocate nefiind încadrate în motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc. civ., excepţie asupra căreia Curtea nu se va pronunţa, fiind invocată după închiderea dezbaterilor.
Recursul pârâtului este nefondat urmând a fi respins pentru considerentele ce se vor arăta:
Critica recurentului vizând cauza rezilierii şi culpa părţilor în rezilierea contractului nr. 744/2003 vizează netemeinicia deciziei şi nu nelegalitatea ei, aspect ce nu poate fi cenzurat pe calea recursului.
Cea de-a doua critică vizând greşita interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 1201 C. civ., pe care Curtea o încadrează în considerarea dispoziţiilor art. 306 alin. (3) C. proc. civ., în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., este nefondată deoarece în litigiul anterior aceeaşi reclamantă a invocat răspunderea contractuală a părţilor pe când, în litigiul de faţă temeiul angajării răspunderii pârâtului îl constituie îmbogăţirea fără just temei aşa încât corect instanţele au reţinut că nu sunt întrunite cerinţele autorităţii lucrului judecat.
În consecinţă, recursul pârâtului urmează a fi respins, ca nefondat, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtele C.L. BĂICOI şi O. BĂICOI prin primar împotriva deciziei nr. 34 din 11 martie 2009 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3146/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3152/2009. Comercial → |
|---|
