ICCJ. Decizia nr. 3293/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3293/2009
Dosar nr. 1294/1/2009
Şedinţa publică din 9 decembrie 2009
Asupra contestaţiei în anulare de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin contestaţia înregistrată la Judecătoria Călăraşi, sub nr. 3931 din 16 august 2004, A.V.A.S. Bucureşti a solicitat instanţei, în contradictoriu cu SC S. SA Galaţi şi SC G.A. LTD, anularea somaţiei şi înştiinţării de plată din 12 august 2004 şi a tuturor celorlalte acte de executare încheiate în dosarul nr. 284/2004 al BEJ A.M.Ş., ca nelegale, precum şi suspendarea executării silite până la soluţionarea contestaţiei.
Prin sentinţa nr. 3402 din 5 octombrie 2004, Judecătoria Călăraşi a admis excepţia de necompetenţă materială a instanţei, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
Prin încheierea nr. 2639 din 26 septembrie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a dispus strămutarea cauzei la Curtea de Apel Ploieşti, astfel că, prin încheierea din 7 noiembrie 2006 pronunţată în dosar nr. 26920/2/2004 a Curţii de Apel Bucureşti, s-a dispus în acest sens.
Curtea de Apel Ploieşti, prin încheierea din 22 mai 2007 pronunţată în dosar nr. 196/42/2007 a dispus, potrivit încheierii nr. 1589 din 27 aprilie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin care s-a admis cererea de strămutare formulată de A.V.A.S., înaintarea dosarului la Curtea de Apel Târgu Mureş.
Prin sentinţa nr. 101 din 19 decembrie 2007, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis contestaţia la executare formulată de A.V.A.S. Bucureşti, şi precizată la 11 ianuarie 2005, în contradictoriu cu SC S. SA Călăraşi şi SC G.A. LTD New York.
A dispus anularea executării silite însăşi, precum şi a tuturor actelor de executare silită întreprinse în dosarul execuţional nr. 284/2004 al BEJ A.M.Ş. Călăraşi, executare silită încuviinţată prin încheierea din 10 august 2004 a Judecătoriei Călăraşi.
A dispus întocmirea executării silite prin restabilirea situaţiei anterioare acesteia.
A obligat în solidar intimatele la plata sumei de 178,50 lei, cheltuieli de judecată, către contestatoarea A.V.A.S. Bucureşti.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut următoarele:
Cererea formulată de SC G.A. LTD pentru executarea titlului executoriu reprezentat de contractul de cesiune de creanţă din 2004, în contra debitoarei SC S. SA Galaţi a fost înregistrată la BEJ A.M.Ş., iar prin încheierea din 10 august 2004 a Judecătoriei Călăraşi, s-a încuviinţat începerea executării silite pentru suma de 4.000.000 dolari S.U.A., sau echivalentul în lei la data plăţii.
Creanţa SC G.A. LTD reprezenta o parte din creanţa totală obţinută de SC L.I.P.C. SA Bucureşti, în valoare de 9.977.200 dolari S.U.A. şi 22.044.098,73 dolari S.U.A., sumă pe care debitoarea a fost de altfel somată să o plătească către această societate (încheierea din 4 octombrie 2002 a Tribunalului Călăraşi, dosar nr. 2740/2002).
Potrivit Deciziei nr. 695 din 25 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, pronunţată în dosar nr. 2055/2004, s-a admis apelul A.V.A.S., formulat împotriva încheierii de încuviinţare a executării silite din 10 august 2004 a Judecătoriei Călăraşi, şi s-a schimbat în tot încheierea atacată, fiind respinsă cererea de încuviinţare a executării silite, soluţia fiind menţinută prin Decizia nr. 3538 din 10 iunie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, recursul declarat de SC G.A. LTD fiind respins ca nefondat.
Instanţele de control judiciar au statuat că înscrisul în baza căruia s-a dispus încuviinţarea executării silite, contractul de cesiune din 2004, nu reprezintă, în înţelesul legii, respectiv art. 374 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., titlu executoriu.
În cauză, lipsirea înscrisului de care s-a prevalat SC G.A. LTD de forţa executorie, necesară pentru legitimarea executării silite atrage, prin nelegalitatea încheierii de încuviinţare din 10 august 2004, nelegalitatea procedurii de executare însăşi.
Anularea tuturor actelor de executare, este de natură a invalida executarea însăşi, şi de a conduce, la solicitarea contestatoarei, la restabilirea situaţiei anterioare, aceasta fiind modalitatea concretă de realizare a procedurii „întoarcerii executării".
Prin cererea de recurs formulată recurenta - intimată SC G.A. LTD S.U.A. a susţinut că instanţa a încălcat dreptul la apărare, a soluţionat în mod nelegal excepţiile tardivităţii formulării contestaţiei la executare, a lipsei calităţii procesuale active a A.V.A.S., încălcând totodată dispoziţiile art. 399 C. proc. civ. care reglementează condiţiile de admisibilitate ale contestaţiei la executare.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a susţinut că la termenul din data de 14 decembrie 2007, apărătorul intimatei s-a aflat în imposibilitate de prezentare, deoarece asigura apărare în dosarele nr. 2982/87/2007 şi nr. 6117/1/2007 aflate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, aspect dovedit pe deplin prin copii de pe sistem, precum şi a copiilor de împuternicire avocaţială.
Referitor la excepţia tardivităţii depunerii contestaţiei la actul de adjudecare din data de 29 noiembrie 2005, întocmit în dosarul de executare nr. 284/2004 al BEJ A.M.Ş., dispoziţiile art. 401 alin. (1) lit. a) C. proc. civ. dispun că orice contestaţie la executare se poate face în termen de 15 zile de când contestatorul a luat cunoştinţă de actul de executare pe care îl contestă. Contestatoarea putea lua cunoştinţă de vânzare încă de la data la care aceasta s-a ţinut şi putea contesta actul de adjudecare din data de 29 noiembrie 2004 în termen de 15 zile de la data întocmirii acestuia.
Potrivit art. 401 alin. (2) C. proc. civ. „contestaţia prin care o persoană pretinde că are un drept de proprietate sau un alt drept real asupra bunului urmărit poate fi introdusă în termen de 15 zile de la efectuarea vânzării ori de la data predării silite a bunului".
S-a precizat în continuare că A.V.A.S. nu mai deţine calitatea de creditor al SC S. SA, motiv pentru care nu are calitatea de a solicita instituirea sechestrului.
Art. 3713 C. proc. civ. prevede că „veniturile şi bunurile debitorului pot fi supuse executării silite dacă, potrivit legii, sunt urmăribile şi numai în măsura necesară pentru realizarea drepturilor creditorilor". Sechestrele instituite de către A.V.A.S. sunt nelegale pentru că A.V.A.S., la data instituirii, avea creanţa garantată prin gajuri şi ipoteci, pe bunuri a căror valoare (peste 90.000.000 dolari S.U.A.) era mai mare decât creanţa de 45.000.000 dolari S.U.A. pe care contestatoarea o avea de recuperat.
Temeiul de drept indicat de recurentă l-a constituit art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Prin Decizia nr. 67 din 15 ianuarie 2009, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, a admis excepţia de ordine publică invocată în temeiul art. 306 alin. (2) coroborat cu art. 304 alin. (1) C. proc. civ., din oficiu, cu privire la nelegala compunere a completului de judecată care a pronunţat sentinţa recurată.
A admis recursul intimatei SC G.A. LTD S.U.A. declarat împotriva sentinţei nr. 101 din 19 decembrie 2007 a Curţii de Apel Târgu Mureş şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, ca instanţă de fond.
Pentru a pronunţa această decizie, la termenul de judecată din 20 noiembrie 2008, Înalta Curte a pus în discuţia părţilor din oficiu, dispoziţiile art. 306 alin. (2) şi art. 304 pct. 1 C. proc. civ., respectiv motivul de ordine publică privind nelegala compunere a completului care a judecat cauza la fond.
În temeiul dispoziţiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte, analizând sentinţa nr. 101 din 19 decembrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a constatat că judecata cauzei s-a făcut în complet de doi judecători, cu încălcarea dispoziţiilor art. 54 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, care prevăd „Cauzele date, potrivit legii, în competenţa de primă instanţă a judecătoriei, tribunalului şi curţii de apel se judecă în complet format dintr-un judecător, cu excepţia cauzelor privind conflictele de muncă şi de asigurări sociale".
Având în vedere caracterul imperativ al normei încălcate, respectiv judecarea cauzei de un număr de judecători mai mare decât cel prevăzut de lege, a admis excepţia – procesuală absolută – de ordine publică invocată în temeiul art. 306 alin. (2) coroborat cu art. 304 pct. 1 C. proc. civ., din oficiu, cu privire la nelegala compunere a completului de judecată, care a pronunţat sentinţa recurată şi în consecinţă a admis recursul recurentei - intimate SC G.A. LTD S.U.A. declarat împotriva sentinţei nr. 101 din 19 decembrie 2007 a Curţii de Apel Târgu Mureş, pe care a casat-o şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, ca instanţă de fond.
Împotriva deciziei nr. 67 din 15 ianuarie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, a formulat contestaţie în anulare contestatoarea A.V.A.S., întemeindu-se pe dispoziţiile art. 318 alin. (1) C. proc. civ. şi solicitând anularea acestei decizii, prin care s-a admis excepţia de ordine publică, s-a admis recursul intimatei, s-a casata sentinţa nr. 101 din 19 decembrie 2007 a Curţii de Apel Târgu Mureş şi s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, ca instanţă de fond, pentru motivul greşitei compuneri a completului de judecată.
În motivarea contestaţiei, contestatoarea arată astfel, în esenţă, că, în sentinţa nr. 101 din 19 decembrie 2007 a Curţii de Apel Târgu Mureş, prin efectul unei erori materiale apare atât numele şi semnătura preşedintelui N.G.I., cât şi numele şi semnătura d-nei judecător A.M., deşi în realitate, completul de judecată a fost alcătuit doar dintr-un singur judecător şi anume, d-l N.G.I.
Susţine că, întrucât în redactarea acestei sentinţe s-a strecurat respectiva eroare materială, a formulat o cerere de îndreptare, ce a fost soluţionată de Curtea de Apel Târgu Mureş, prin încheierea pronunţată în Camera de Consiliu din 20 ianuarie 2009, instanţa competentă reţinând în mod judicios că cererea formulată de ea în temeiul art. 281 alin. (1) C. proc. civ. este întemeiată „întrucât într-adevăr în raport de dispoziţiile legale precitate, cauza de faţă a fost soluţionată în complet de unic judecător" şi îndreptând erorile materiale strecurate în cuprinsul sentinţei şi încheierile pronunţate la termenele anterioare, în sensul înlăturării menţiunii conform căreia, în compunerea completului ce a soluţionat cauza, la termenele acordate şi la pronunţarea sentinţei a participat d-na judecător A.M. şi, de asemenea, înlăturării semnăturii d-nei judecător A.M. din cuprinsul sentinţei.
În măsura în care încheierea prin care se îndreaptă eroarea materială face parte integrantă din hotărâre, contestatoarea consideră că, în cazul dedus judecăţii, greşeala materială constă în admiterea recursului pentru greşita compunere a completului care a pronunţat hotărârea de fond, deşi, în realitate, completul a fost corect alcătuit, motivul de casare reţinut, neexistând în realitate.
În fine, arară că soluţia de casare a sentinţei, pe motivul greşitei compuneri a completului este o greşeală materială esenţială, în condiţiile în care, la dosarul cauzei, existau date din care reieşea că trecerea pe sentinţă a semnăturii şi celui de-al doilea judecător este o eroare şi, faţă de aceste evidenţe şi luând în calcul prezenţa la dosarul cauzei a elementelor din care rezultă corecta compunere a completului care a pronunţat sentinţa nr. 101 din 19 decembrie 2007, se impune cu necesitate a se reţine că neobservarea lor de către instanţa de recurs reprezintă o greşeală materială, în sensul dispoziţiilor art. 318 alin. (1) ipoteza I şi, mai mult, se impune a se reţine că în cazul dedus judecăţii sunt întrunite toate condiţiile de admisibilitate ale contestaţiei în anulare specială prevăzute de art. 318 C. proc. civ.
Contestaţia în anulare nu este fondată.
Din examinarea susţinerilor contestatoarei, în raport de actele dosarului şi de dispoziţiile legale aplicabile în cauză, se constată următoarele:
Motivul de contestaţie prevăzut de art. 318 teza I C. proc. civ. şi invocat de contestatoare, drept temei legal, are în vedere erori materiale evidente în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, cum ar fi: respingerea greşită a unui recurs ca tardiv declarat, anularea greşită a recursului ca netimbrat sau ca fiind formulat de o persoană ce nu are calitatea de reprezentant şi altele asemănătoare, dacă pentru verificarea lor nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.
Prin urmare, fiind vorba despre un text de excepţie, noţiunea de eroare materială nu trebuie interpretată extensiv, în sensul că, se impune precizarea că pe această cale nu pot fi valorificate greşeli de judecată sau orice alte erori care să determine o reanalizare şi reapreciere a probelor administrate în cauză.
În speţă, se observă pe de-o parte că încheierea de îndreptare a erorilor materiale, pronunţată la data de 20 ianuarie 2009 de către Curtea de Apel Târgu Mureş, considerată de contestatoare ca fundament pentru susţinerea săvârşirii unei greşeli materiale esenţiale de către instanţa de recurs este ulterioară hotărârii atacate, pronunţate de această instanţă, respectiv Decizia nr. 67 din 15 ianuarie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială.
Pe de altă parte, din actele dosarului, se constată că chiar dacă, în faţa instanţei de recurs, intimata A.V.A.S. a solicitat suspendarea judecării recursului până la soluţionarea cererii de îndreptare a erorii materiale strecurate în sentinţa nr. 101 din 19 decembrie 2007 a Curţii de Apel Târgu Mureş, cu privire la compunerea completului de judecată, - cerere ce a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Târgu Mureş la data de 10 decembrie 2008 şi căreia i se acordase termen la 20 ianuarie 2009, instanţa de recurs nu a dat curs cererii de suspendare, respingând-o implicit şi a procedat la judecarea cauzei, dând relevanţă şi considerând prioritare dispoziţiile art. 137 alin. (1) şi ale art. 306 alin. (2) coroborate cu ale art. 304 pct. 1 C. proc. civ.
Din cele mai sus arătate, rezultă că instanţa de recurs a apreciat ca având prioritate, soluţionarea excepţiei (motivului) de ordine publică, invocate din oficiu, privind nelegala compunere a completului care a judecat cauza la fond, datorită caracterului imperativ al normei încălcate.
Având în vedere raţionamentul exprimat prin considerentele deciziei pronunţate de instanţa de recurs, precum şi că excepţia pusă în discuţie de către instanţă, din oficiu, pe baza căreia s-a şi pronunţat soluţia, respectiv nelegala constituire (alcătuire) a completului de judecată constituie primul motiv de casare prevăzut de lege (art. 304 pct. 1 C. proc. civ.), care fiind întemeiat justifică desfiinţarea hotărârii recurate, instanţa de soluţionare a contestaţiei în anulare apreciază la rândul său că nu ne aflăm în prezenţa unei erori materiale, ci a unei chestiuni de judecată, a cărei examinare, aşa cum s-a arătat, excede cadrului procedural stabilit de lege pentru soluţionarea unei contestaţii în anulare.
În consecinţă, reţinându-se că nu există niciun motiv întemeiat, care în condiţiile prevăzute de art. 318 alin. (1) teza I C. proc. civ. să conducă la anularea deciziei atacate, aceasta va fi menţinută şi se va respinge ca nefondată contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A.V.A.S.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anularea deciziei Secţiei comerciale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 67 din 15 ianuarie 2009, formulată de contestatoarea A.V.A.S.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 decembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3292/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3297/2009. Comercial → |
|---|
