ICCJ. Decizia nr. 401/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 401/2009
Dosar nr. 6154/89/2006
Şedinţa publică din 11 februarie 2009
Asupra cererii de recurs de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată că:
Prin Decizia nr. 101 din 15 octombrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia comercială, s-a admis apelul declarat de I.F. (fostă M.) împotriva sentinţei civile nr. 309 din 5 martie 2007 pe care a desfiinţat-o şi a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Vaslui.
Motivarea instanţei de apel pentru soluţia pronunţată a fost întemeiată pe încălcarea dispoziţiilor procedurale privitoare la citarea apelantei pârâte la instanţa de fond.
Împotriva acestei soluţii a declarat recurs reclamanta care a invocat prevederile art. 304 pct. 5 şi 9 C. proc. civ. Aceasta a susţinut că potrivit dispoziţiilor art. 21 – art. 22 din Legea 26/1990 republicată privind registrul comerţului M.F. avea obligaţia de a comunica atât coasociatei cât şi la Registrul Comerţului modificările privind numele şi adresa. Numai reaua credinţă şi lipsa de interes de care a dat dovadă M.F. au condus la aceste împrejurări cauzatoare de prejudicii şi disfuncţionalităţi procedurale, încă de la data de 22 august 2005 când şi-a modificat numele şi adresa.
Recurenta a mai susţinut că, la termenul din 2 octombrie 2006 când pârâta a fost prezentă la Tribunalul Vaslui, a cerut să i se acorde un termen pentru a-şi angaja apărător, şi cu toate că a avut termen în cunoştinţă nu a depus întâmpinare şi nu a formulat vreo apărare. Recurenta a învederat că a convocat-o în mod constant conform cap. IV, pct. 1 – pct. 2 din Actul Constitutiv pentru a lua hotărâri amiabile cu privire la activitatea firmei, dar abia după trecerea unui termen de 2 ani şi-a manifestat brusc interesul faţă de societate şi funcţionarea acesteia şi consideră că, în cauză, sunt incidente dispoziţiile art. 304, pct. 5 şi pct. 9 C. proc. civ., iar instanţa de apel nu s-a pronunţat cu privire la fondul cauzei.
Analizând hotărârea atacată, Înalta Curte va respinge recursul pentru următoarele considerente:
Hotărârea judecătorească atacată a avut în vedere dispoziţiile art. 85 C. pr. civ. şi potrivit cu care: „Judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfăţişarea părţilor…".Cum instanţa de fond a hotărât în condiţiile nelegalei citări a pârâtei la domiciliul acesteia, instanţa de control judiciar a pronunţat o soluţie legală. Pârâta nu poate fi privată de dreptul de a fi citată la domiciliu şi de a se apăra în proces pentru că s-ar încălca nu numai norma procedurală mai sus amintită, dar şi dreptul la judecarea cauzei de către o instanţă independentă şi imparţială, cu o încunoştinţare prealabilă şi cu posibilitatea de a se apăra. Acest drept, prevăzut de art. 6 pct. 1 şi pct. 3 din C.E.D.O., potrivit cu care:
„- pct. 1. Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanţă independentă şi imparţială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzaţii în materie penală îndreptate împotriva sa.
- pct. 3. Orice acuzat are, în special, dreptul:
a. să fie informat, în termenul cel mai scurt, într-o limbă pe care o înţelege şi în mod amănunţit, asupra naturii şi cauzei acuzaţiei aduse împotriva sa;
b. să dispună de timpul şi de înlesnirile necesare pregătirii apărării sale;
c. se apere el însuşi sau să fie asistat de un apărător ales de el şi, dacă nu dispune de mijloacele necesare pentru a plăti un apărător, să poată fi asistat în mod gratuit de un avocat din oficiu, atunci când interesele justiţiei o cer."
Toate criticile recurentei, privitoare la fondul raporturilor juridice dintre părţi, nu au nici o relevanţă în prezentul recurs, faţă de necesitatea respectării principiilor evocate în normele juridice precizate, dar vor fi avute în vedere de instanţa de trimitere, respectiv Tribunalul Vaslui. Controlul judecătoresc în prezentul recurs este limitat la soluţia de desfiinţare cu trimitere, şi care este corectă pentru considerentele deja reţinute.
Pentru argumentele de fapt şi de drept reţinute mai sus, conform art. 312 C. proc. civ., se va respinge recursul declarat de reclamanta S.A. împotriva deciziei nr. 101 din 15 octombrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia comercială, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta S.A. împotriva Deciziei nr. 101 din 15 octombrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 11 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 39/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 405/2009. Comercial → |
|---|
