ICCJ. Decizia nr. 39/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 39/2009
Dosar nr. 2633/3/2006
Şedinţa publică din 14 ianuarie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Reclamanta SC S.N.G.N.R. SA – sucursala Ploieşti a chemat-o în judecată pe pârâta SC T. SA, solicitând instanţei obligarea pârâtei la plata sumei de 3.895.306.051 ROL, reprezentând contravaloarea serviciilor de distribuţie aferente gazelor livrate pe lunile octombrie şi decembrie 2000, precum şi la plata penalităţilor de întârziere, până la 15 iunie 2003, în sumă de 3.516.432.116 ROL.
Prin întâmpinare, pârâta SC T. SA a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a sa şi excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, arătând că prin HG nr. 647/2002 publicată în M.Of. nr. 466 din 28 iunie 2003, C.E.T. Brazi (Ploieşti), beneficiarul gazelor naturale furnizate/distribuite s-a desprins din SC T. SA, funcţionând în subordinea directă a C.J. Ploieşti, care în calitate de administrator a înregistrat-o la R.C., ca societate comercială pe acţiuni, sub denumirea de SC T. SA Ploieşti, la data de 29 iulie 2002.
La termenul de judecată din data de 25 martie 2004, reclamanta şi-a completat cererea, chemând în judecată şi pe SC T. SA Ploieşti, arătând că dispoziţiile art. 6 din HG nr. 647/2002 prevedeau „predarea - preluarea centralei electrice de termoficare Ploieşti, cu activele şi pasivele înregistrate în evidenţa contabilă la data de 31 mai 2002 se face pe bază de protocol, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri".
Prin sentinţa comercială nr. 339 din 20 ianuarie 2005, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială a admis excepţia lipsei calităţii procesuale de folosinţă a reclamantei şi a respins acţiunea ca fiind introdusă de o persoană lipsită de capacitate procesuală de folosinţă, reţinând că sucursalele sunt desmembrăminte fără personalitate juridică conform articolului 43 alin. (1) din Legea 31/1990.
Prin Decizia nr. 716 din 18 octombrie 2005, Curtea de Apel Bucureşti a admis apelul declarat de reclamantă împotriva acestei sentinţe, pe care a desfiinţat-o şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia comercială, sub nr. 2633/3/2006.
La termenul de judecată din data de 29 martie 2006, reclamanta şi-a precizat acţiunea, arătând că solicită obligarea pârâtelor în solidar la plata sumelor solicitate prin cererea introductivă.
La termenul de judecată din data de 26 aprilie 2006, pârâta SC T. SA Ploieşti a formulat întâmpinare, invocând excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, susţinând că pretenţiile izvorăsc din contractul nr. 270 din 7 august 2000, încheiat între reclamantă şi SC T. SA Bucureşti, iar potrivit principiului relativităţii efectelor actului juridic, convenţiile n-au efect decât între părţile contractante.
La termenul de judecată din data de 26 aprilie 2006, tribunalul în temeiul art. 137 alin. (2) C. proc. civ. a unit cu fondul excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei şi excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtelor.
Prin sentinţa comercială nr. 1504 din 7 februarie 2007, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, s-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active ca nefondată. S-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei SC T. SA Ploieşti ca nefondată. S-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei SC T. SA. S-a respins acţiunea formulată de reclamanta SC S.N.G.N.R. SA – sucursala Ploieşti, în contradictoriu cu pârâta SC T. SA, ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală. S-a admis în parte acţiunea formulată în contradictoriu cu pârâta SC T. SA Ploieşti. A fost obligată pârâta SC T. SA Ploieşti să plătească reclamantei suma de 389.531 RON – contravaloare tarif distribuţie şi 351.643,21 RON penalităţi de întârziere. S-a respins cererea privind actualizarea sumelor mai sus menţionate ca neîntemeiată. Pârâta SC T. SA Ploieşti a fost obligată să-i plătească reclamantei suma de 17.441,85 RON cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a avut în vedere dispoziţiile legale în materie.
Prin Decizia comercială nr. 297 din 20 iunie 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V a comercială a respins ca nefondat apelul formulat de reclamanta SC S.N.G.N.R. SA MEDIAŞ – S.Î.S.G.N. Ploieşti împotriva sentinţei tribunalului.
A admis apelul declarat de pârâta SC T. SA Ploieşti, împotriva aceleiaşi sentinţe, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a respins acţiunea, ca neîntemeiată.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate cu privire la soluţionarea excepţiilor.
A obligat-o pe apelanta-reclamantă la cheltuielile de judecată în cuantum de 99.757 lei către apelanta-pârâtă SC T. SA Ploieşti.
În motivarea acestei soluţii, instanţa de apel a reţinut, referitor la critica privind excepţia lipsei calităţii procesuale a reclamantei, că este neîntemeiată, faţă de HG nr. 575 din 27 iunie 2001, prin care s-a înfiinţat SC S.N.G.N.R. SA, prin fuziunea SC E.P.G.N.E. SA cu S.N D.S.G.N.D. SA. A mai reţinut că prin art. 7 din HG nr. 575 din 27 iunie 2001 s-a prevăzut că SC R. SA preia drepturile şi obligaţiile SC E. SA şi ale SC D. SA, contractele în derulare ale SC E. SA şi ale SC D. SA urmând a fi aduse la îndeplinire de SC R. SA, astfel încât s-a concluzionat că reclamanta SC R. SA are calitate procesuală activă.
Cu privire la critica referitoare la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, instanţa de apel a apreciat că doar pârâta SC T. SA Ploieşti are calitate procesuală pasivă, faţă de dispoziţiile art. 1, 6 din HG nr. 647 din 20 iunie 2002 şi nu în ultimul rând faţă de art. 1 şi art. 2 din OUG nr. 78 din 13 iunie 2002, din dispoziţiile legale ale actelor normative menţionate rezultând că apelanta - pârâtă SC T. SA Ploieşti a devenit prin efectul legii titulara drepturilor şi obligaţiilor asumate de SC T. SA, prin contractul de vânzare - cumpărare din 7 august 2000.
S-a arătat că, în raportul de expertiză la care părţile nu au formulat obiecţiuni, s-a reţinut că atât contractul nr. 270/2000, cât şi actele adiţionale nr. 24/2000, 228/2000, 3560/2000 au fost încheiate cu SC D. SA Ploieşti (actualmente SC S.N.G.N.R. SA Mediaş – sucursala Ploieşti) şi SC T. SA Bucureşti, C.E.T. Brazi (actualmente SC T. SA Ploieşti), fiind la acea dată în subordinea T. Bucureşti.
În acelaşi raport de expertiză, expertul a constatat că, în baza contractului nr. 270/2000, a actului adiţional nr. 24/2000 şi Ordinului M.I.C. nr. 271/20000, s-a achitat în plus suma de 5.741.348.833 ROL, detailând suma achitată în plus, astfel încât nu se mai pune problema achitării de către intimata-pârâtă SC T. SA a debitului, şi cu atât mai mult, intimata-reclamantă SC S.N.G.N.R. SA Mediaş – sucursala Ploieşti nu este îndreptăţită să solicite acesteia penalităţi de întârziere.
Împotriva deciziei curţii de apel a declarat recurs reclamanta SC S.N.G.N.R. SA Mediaş - sucursala de înmagazinare subterană a gazelor naturale Ploieşti, întemeindu-se pe dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ. şi solicitând admiterea recursului, aşa cum a fost formulat şi, în principal, modificarea în parte a deciziei menţionate, respingerea apelului formulat de SC T. SA Ploieşti şi menţinerea sentinţei pronunţate la fond, iar în subsidiar casarea deciziei pronunţate de curtea de apel şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa competentă, cu compensarea cheltuielilor de judecată.
Fără o sistematizare a motivelor de recurs, astfel cum prevăd expres dispoziţiile art. 304 C. proc. civ., recurenta-reclamantă susţine, în esenţă, că în mod eronat instanţa de apel a reţinut că nu s-au făcut obiecţiuni la raportul de expertiză efectuat în cauză şi a dat relevanţă juridică acestuia, în sensul că s-a achitat chiar în plus suma de 5.741.348.833 ROL, când în realitate, actul adiţional nr. 24/2000 nu a schimbat cu nimic natura raportului stabilit prin contractul iniţial nr. 270/2000, deoarece SC T. SA nu a achitat nici un fel de tarif către D.S., societatea sa fiind cea care a achitat aceste tarife către D.S. şi, în consecinţă, era îndreptăţită să le recupereze de la SC T. SA.
De asemenea, consideră că instanţa de apel nu a luat în considerare, la soluţionarea cauzei Minuta nr. 794 încheiată la 29 martie 2002.
Recursul nu este fondat.
Din examinarea actelor dosarului, în raport de dispoziţiile legale aplicabile în cauză, se constată următoarele:
Instanţa de apel a menţinut soluţia primei instanţe, privind excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, care a stabilit corect că, având în vedere prevederile art. 7 din HG nr. 575 din 27 iunie 2001, potrivit cărora SC R. SA a preluat drepturile şi obligaţiile SC E. SA şi ale SC D. SA şi îndeplinirea contractelor în derulare ale acestora, reclamanta SC R. SA are calitate procesuală activă în cauză.
Tot astfel, instanţa de apel a menţinut şi soluţionarea dată de instanţa de fond excepţiilor lipsei calităţii procesuale a pârâtelor, apreciind judicios că doar pârâta SC T. SA Ploieşti are calitate procesuală pasivă în cauză.
Expertiza efectuată în cauză a analizat şi clarificat raporturile dintre părţi (fila 100 – dosar apel) şi a concluzionat că, având în vedere prevederile contractului nr. XXX/2000, ale actului adiţional nr. XXX/2000 şi Ordinului M.I.C. nr. 271/2000, se constată că s-a achitat în plus suma de 5.741.348.833 ROL (fila 101 – dosar apel), concluziile expertizei contabile fiind lipsite de echivoc, în sensul constatării inexistenţei obligaţiei de plată a pârâtei către reclamantă.
Se mai constată că părţile nu au formulat obiecţiuni la raportul de expertiză, iar cererea reclamantei de suplimentare a raportului de expertiză a fost corect respinsă de instanţa de apel, apreciindu-se că efectuarea unui supliment la raportul de expertiză deja efectuat este neutilă cauzei, de vreme ce concluziile raportului de expertiză, în legătură cu care nu s-au formulat obiecţiuni sunt lămuritoare în dezlegarea litigiului dedus judecăţii, - fiind lipsită de relevanţă încuviinţarea de noi obiective de expertiză fără legătură cu prezenta cauză, cât şi examinarea relaţiei contractuale dintre T. şi D. şi dintre E. şi R., relaţie care excede cadrului procesual stabilit.
De altfel, criticile vizând expertiza efectuată în cauză, sub aspectul concluziilor rezultate şi respingerii cererii reclamantei-apelante de suplimentare a raportului de expertiză, de către instanţa de apel, se constituie mai mult într-un motiv de netemeinicie şi nu de nelegalitate, astfel cum prevăd expres dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Cât priveşte invocarea dispoziţiilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ., deşi recurenta-reclamantă nu arată explicit care sunt reproşurile aduse deciziei pronunţate de curtea de apel, exprimând mai degrabă nemulţumiri privind soluţia adoptată de instanţă, se constată că Decizia atacată cuprinde considerentele pe care se sprijină, cât şi temeiurile de drept care au condus la pronunţarea soluţiei.
Referitor la dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., ce au fost de asemenea invocate, probabil prin menţionarea singulară a Minutei nr. 794 din 29 martie 2002, dându-i-se acesteia semnificaţia unui act al cărui înţeles lămurit şi vădit neîndoielnic a fost schimbat de instanţă, se constată că o astfel de critică este neîntemeiată, deoarece curtea de apel a avut în vedere la soluţionarea cauzei întregul material probator existent la dosar, precum şi expertiza care a analizat raporturile comerciale dintre părţi, rezultând achitarea în plus, în favoarea reclamantei, a sumei de 5.741.348.833 ROL.
Reţinându-se, drept urmare, că nu sunt îndeplinite niciuna dintre cerinţele strict şi limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ. pentru desfiinţarea deciziei curţii de apel se va respinge recursul reclamantei ca nefondat şi va fi menţinută ca fiind legală Decizia curţii de apel.
În conformitate cu dispoziţiile art. 274 C. proc. civ., recurenta-reclamantă va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 88.199 lei, către intimata - pârâtă SC T. SA Ploieşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC S.N.G.N.R. SA Mediaş – S.Î.S.G.N. Ploieşti împotriva Deciziei comerciale nr. 297 din 20 iunie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a-V-a comercială, ca nefondat.
Obligă recurenta - reclamantă la plata sumei de 88.199 lei cheltuieli de judecată către intimata - pârâtă SC T. SA Ploieşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 37/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 401/2009. Comercial → |
|---|
