ICCJ. Decizia nr. 37/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 37/2009
Dosar nr. 1249/100/2007
Şedinţa publică din 14 ianuarie 2009
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar constată că:
Prin sentinţa civilă nr. 1729 din 05 iunie 2007 pronunţata de Tribunalul Maramureş în Dosarul nr. 1249/100/2007 s-a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta SC K.I. SRL în contradictoriu cu pârâţii F.C.D. şi B.L.l.
S-a constatat că pârâţii nu şi-au executat obligaţia de a preda reclamantei actele şi documentele prevăzute în contractul de cesiune şi preluare nr. 114 din 15 iunie 2006, au fost obligaţi pârâţii să predea reclamantei actele şi documentele prevăzute în contract, în termen de 10 zile de la data pronunţării hotărârii; s-a constatat neexigibilitatea obligaţiilor financiare ale reclamantei în ceea ce priveşte suma de 45.000 euro fata de pârâtul F.C.D. şi 45.000 euro faţă de pârâtul B.L.l. şi, în fine, s-a respins cererea privind obligarea pârâţilor la plata de daune cominatorii.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa a reţinut ca potrivit contractului de cesiune şi preluare nr. 114 din 15 iunie 2006 părţile au stipulat la art. 3 în ce condiţii vor preda toate actele contabile ale societăţii şi toate specificaţiile conform anexelor la contract, iar la art. 7 faptul ca anexele 1-10 fac parte integranta din contract.
Susţinerea pârâtului F.C.D. că art. 3 şi 7 din Contractul de cesiune şi preluare nr. 114 din 15 iunie 2006 au fost modificate prin art. 3 din actul adiţional la contractul de cesiune şi preluare nr. 114 din 15 iunie 2006 nu a fost însuşită de către instanţa, din conţinutul actului adiţional la care face referire pârâtul, cum de altfel din întreg conţinutul actului adiţional nu rezultă cele menţionate de către pârâţi, iar faptul ca au fost descărcaţi de gestiune nu-i exonerează de obligaţiile din contractul de cesiune şi preluare nr. 114 din 15 iunie 2006.
S-a constatat astfel că, pârâţii nu şi-au executat obligaţia asumata prin contractul Încheiat, respectiv nu au predat reclamantei actele şi documentele aşa cum sunt ele prevăzute în anexele 1-10 la contract, motiv fata de care au fost obligaţi la predarea acestora în termen de 10 zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.
Cererea privind plata daunelor cominatorii a fost respinsa întrucât daca pârâţii nu îşi vor îndeplini obligaţia reclamanta are posibilitatea de a se prevala de prevederile art. 380/3 C. proc. civ. şi de a introduce o acţiune pe acest temei.
Totodată instanţa a admis cererea privind constatarea neexigibilităţii obligaţiilor financiare ale societăţii reclamante fata de pârâţi referitor la obligaţiile prevăzute în art. 2 din contractul de cesiune şi preluare nr. 114 din 15 iunie 2006 privind preţul de 45.000 euro pentru fiecare pârât, pentru restul obligaţiilor rezultate din actele adiţionale încheiate între părţi, condiţia de plata a acestora fiind expres prevăzuta în aceste acte.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs pârâţii solicitând modificarea sentinţei în sensul respingerii acţiunii, instanţa raportat la dispoziţiile art. 282 alin. (1) C. proc. civ. procedând la rectificarea caii de atac din recurs în apel.
Apelul a fost respins ca nefondat pentru următoarele motive:
Prin contractul de cesiune şi preluare din 15 iunie 2006 s-a stabilit cesiunea parţilor sociale ale SC R.T.V. C.B.N. SRL Baia Mare în favoarea reclamantei, preţul cesiunii fiind stabilit la nivelul sumei de 45.000 Euro pentru fiecare pârât, în care sens intimata a predat file CEC ca şi garanţie. Conform art. 7 raportat la art. 3, pârâţii aveau obligaţia sa predea toate actele societăţii, inclusiv anexele 1-10 până la data de 01 iulie 2006, obligaţie neîndeplinită de aceştia, ca atare soluţia pronunţata de prima instanţa este temeinica, iar faptul că ulterior părţile au încheiat un act adiţional la contractul nr. 114 din 15 iunie 2006 "operând de plin drept descărcarea de gestiune a administratorilor care se retrag din societate, fără a mai fi necesare alte formalităţi în acest sens" nu exonerează implicit pârâţii privitor la obligaţiile iniţial asumate privind predarea documentelor prevăzute in anexele 1-10, cu atât mai mult cu cât în condiţiile în care pârâţii nu au predat aceste anexe pentru a putea fi supuse unei analize contabile, a existat şi o imposibilitate obiectivă la plata sumelor solicitate.
De altfel, în condiţiile în care evenimentul predării nu s-a realizat făcând interpretarea prevederilor art. 1012 C. civ. condiţia este considerata ca neîndeplinită, obligaţia la plată a reclamantei nu este exigibilă, cum în mod corect a apreciat prima instanţa.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâţii care au invocat dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 7 C. pr. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenţii au susţinut hotărârea atacată este nemotivată sau cuprinde motive contradictorii, fiind lipsita de temei legal, interpretând greşit voinţa părţilor.
Recurenţii au susţinut că, chiar dacă la art. 3 din contractul de cesiune şi preluare încheiat la data de 15 iunie 2006 pârâţii s-au obligat să predea toate actele contabile şi toate specificaţiile conform anexelor la contract, documente enumerate la art. 7, ulterior la data de 19 iunie 2006 părţile au încheiat un act adiţional iar prin art. 3 din acesta sunt modificate dispoziţiile stipulate la art. 3 şi art. 7 din contractul de cesiune încheiat la 15 iunie 2006.
Recurenţii arată, de asemenea, că la Dosarul nr. 34/182/2007 al Judecătoriei Baia Mare având ca obiect acţiune în anulare împotriva sentinţei civile nr. 7338 din 13 noiembrie 2006 prin care s-a emis somaţia de plata reclamantei pentru suma de 1.000.000.000 lei reclamanta a depus o chitanţă de descărcare - declaraţie prin care pârâtul B.L.l. recunoaşte că a primit suma menţionata în somaţia de plată, obligaţie asumată prin actul adiţional la contract, ceea ce demonstrează faptul că, prin efectuarea acestei plăţi, reclamanta a recunoscut că datorează această sumă, sumă pe care nu ar fi achitat-o sub nici o formă, dacă pârâţii nu şi-ar fi îndeplinit obligaţiile. Fapta reclamantei, de a achita suma, reprezintă o recunoaştere implicită a faptului că pârâţii şi-au îndeplinit obligaţiile asumate prin contract şi confirmate prin actul adiţional.
In fine, recurenţii arată că sentinţa cuprinde dispozitivul hotărârii prin care sunt obligaţi să predea reclamantei actele şi documentele prevăzute în contract in termen de 10 zile de la pronunţarea hotărârii şi cuprinsul hotărârii unde pârâţii urmează a fi obligaţi să predea aceste acte in termen de 10 zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii. Altfel spus, motivarea nu concordă cu dispozitivul.
Analizând Decizia atacată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte va respinge recursul pentru următoarele considerente:
O primă critică are în vedere că atât instanţa de fond cat şi cea de apel au greşit, respingând cererea reclamanţilor intimaţi privind probaţiunea testimonială.
O astfel de critică este inadmisibila pe de o parte, şi nefondata pe de alta parte.
Sub aspectul inadmisibilităţii acestei critici Curtea are în vedere că o astfel de cerere nu a fost asumată şi de părţi, iar in condiţiile in care reclamanţii-intimaţi nu au reiterat-o in apel, iar apelanţii pârâţi nu au solicitat-o prin considerentele apelului, ba mai mult o astfel de critică nu s-a regăsit în motivele de apel, fiind vorba de o critică formulată direct, prima dată, in recurs, (omissio medio), este inadmisibilă.
Pe de altă parte critica este şi nefondată în condiţiile în care, aşa cum s-a reţinut şi mai sus, proba testimonială a fost solicitată de către reclamanta intimată în fata instanţei de fond, fără a mai fi reiterată sau susţinuta de nici una din părţi.
Cât priveşte critica din perspectiva art. 304, pct. 9 C. proc. civ., apreciindu-se ca fiind lipsită de temei legal atât hotărârea instanţei de fond cât şi cea a instanţei de apel, reţinându-se de către recurenţi că, (conform art. 3 din Actul adiţional din 19 iunie 2006 la Contractul nr. 114 din 15 iunie 2006), "operând descărcarea de gestiune", recurenţii pârâţi ar fi fost absolviţi de a preda Anexele 1 -10 ale Contractului nr. 114 din 15 iunie 2006.
Aşa cum s-a reţinut, atât de către instanţa de apel cât şi de instanţa de fond, descărcarea de gestiune nu exonerează implicit pârâţii la obligaţiile iniţial asumate privind predarea documentelor prevăzute in Anexele 1-10, neputându-se realiza un audit obiectiv care sa confere o situaţie reală asupra aspectelor financiar - fiscale şi juridice ale acestora.
În fapt, prin Contractul de cesiune şi preluare nr. 114 din 15 iunie 2006 s-a stabilit cesiunea părţilor sociale deţinute de către pârâţi in favoarea reclamantei, părţi sociale ale SC R.T.V. C.B.N. SRL Baia Mare. Preţul cesiunii a fost stabilit la nivelul sumei de 45.000 EURO pentru fiecare pârât, suma pentru care au fost predate file C.E.C. ca şi garanţie. Conform art. 7, raportat la art. 3 din contract, pârâţii aveau obligaţia sa predea toate actele societăţii, inclusiv anexele 1 - 10, pana la data de 01 iulie 2006.
Mai mult decât atât, se stabilea în mod imperativ că până la predarea tuturor documentelor, părţile nu vor putea solicita şi introduce la plata obligaţiile reclamantei, intervenind astfel un termen suspensiv de plată, ce urma să se împlinească la momentul predării integrale a celor 10 anexe şi a tuturor actelor societăţii. Nici până în prezent anexele nu au fost predate, neavând o imagine clară asupra situaţiilor ce trebuiau evidenţiate de foştii administratori, pârâţii din prezenta cauză, drept pentru care Decizia pronunţată este legală.
Raportat la cele arătate mai sus, se constată existenţa pendinte a obligaţiei pârâţilor de predare a documentaţiilor. De asemenea, raportat la neexecutarea culpabilă a obligaţiilor asumate de către pârâţi, intervine suspendarea plătii, raportat şi la dispoziţiile art. 1012 C. civ. În condiţiile în care evenimentul predării nu s-a realizat, condiţia este considerată ca neîndeplinita, implicit obligaţia intimatei la plată nu este scadentă, nefiind exigibilă.
Aşa cum se reiterează prin dispoziţiile art. 1073 C. civ., creditorul obligaţiei are îndrituirea la despăgubiri, în situaţia în care obligaţia nu a fost îndeplinită de debitor.
De asemenea, conform art. 969, 970 C. civ., "convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante şi trebuie executate cu bună-credinţă."
În condiţiile în care pârâţii-recurenţi nu şi-au îndeplinit obligaţiile, recursul este nefondat, iar hotărârea instanţei de apel temeinică şi legală.
Celelalte trimiteri la situaţii de fapt ce privesc SC R.T.V. C.B.N. SRL ulterior cesiunii, nu au relevanţă asupra prezentei cauze, în condiţiile în care vorbim de obligaţii contractuale, obligaţii de a face, obligaţii care au reflectare legală în dispoziţiile art. 969 şi următoarele C. civ., dispoziţii ce obligă părţile contractante atât la ceea ce este expres în contract cât şi la toate celelalte urmări ce echitatea, obiceiul sau legea da obligaţiei de a face asumata prin contract.
Recurenţii critică hotărârea instanţei de apel şi din perspectiva dispoziţiilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ., din perspectiva faptului că dintr-o eroare, în considerentele hotărârii instanţei de fond, în raport de dispozitivul aceleiaşi hotărâri, termenul de 10 zile are ca sorginte pe de o parte data pronunţării, iar pe de altă parte data rămânerii irevocabile a hotărârii.
Aşa cum a apreciat şi instanţa de apel, în speţă suntem în prezenta unei erori materiale care, în temeiul dispoziţiilor art. 281 C. proc. civ., poate fi remediată prin pârghia judiciară a cererii de îndreptare a erorii materiale Pentru a fi in prezenta motivului de modificare prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., motivele contradictorii presupun contradicţii între considerente şi dispozitiv în sensul că dintr-o parte a hotărârii s-ar aprecia acţiunea ca întemeiată, iar din altă parte ca aceasta nu este întemeiată, motiv pentru care nu se poate şti ce anume a considerat instanţa.
În condiţiile în care contrarietatea la care se face trimitere are in vedere un aspect temporal, aceasta critică nu se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
În încheierea motivelor de recurs recurenta acreditează teza, în raport de dispoziţiile art. 167 C. proc. civ., necesitatea încuviinţării probei cu martori, ca fiind legala şi de natura sa duca la dezlegarea pricinii.
Sub acest aspect, Înalta Curte reţine că, aşa cum rezultă din petitul recursului se solicita doar modificarea sentinţei recurate. Conform art. 306 raportat la art. 303 C. proc. civ. orice alte critici sau precizări neformulate în termenul prevăzut la art. 301 C. proc. civ. sunt nule. Chiar daca recursul este o cale de atac în reformare, limitat devolutivă, singurele probe admisibile sunt cele cu înscrisuri depuse în termenul prevăzut de art. 305 C. proc. civ.
Raportarea criticilor din recurs la ambele hotărâri, atât cea de apel cât şi cea de fond, nu poate fi decât o eroare a redactorului recursului în condiţiile în care criticile prevăzute la art. 304 C. proc. civ., coroborat cu art. 299 C. proc. civ. pot fi formulate doar in raport de hotărârea instanţei de apel.
În raport de toate cele arătate mai sus, conform art. 312 C. proc. civ. se va respinge recursul declarat de pârâţii F.C.D. şi B.L.I. împotriva deciziei comerciale nr. 254 din 16 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâţii: F.C.D. şi B.L.I. împotriva Deciziei civile nr. 254 din 16 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 14 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 35/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 39/2009. Comercial → |
|---|
