ICCJ. Decizia nr. 847/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 847/2009
Dosar nr. 8556/2/2007
Şedinţa publică din 12 martie 2009
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Contestatoarea Asocierea P.A., prin asociat activ SC P. SA a chemat în judecată pe intimata A.D.S. Bucureşti solicitând anularea tuturor formelor de executare întreprinse de intimată.
În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că a încheiat cu intimata opt contracte de concesiune la nivel naţional, al activităţii de neutralizare a deşeurilor de origine animală, cauza referindu-se la contractul din 11 mai 2006 şi că intimata a demarat procedura de executare silită în temeiul OUG nr. 51/1998 invocând caracterul de titlu executoriu, contestatoarea neştiind că actele desfăşurate de intimată în cadrul executării silite sunt nelegale, deoarece intimata nu deţine un titlu executoriu, întrucât potrivit art. 371 C. proc. civ., executarea silită se efectuează numai în baza unei hotărâri judecătoreşti ori a altui înscris, care potrivit legii constituie titlu executoriu.
Potrivit art. 3 din Legea nr. 190/2004 contractele de concesiune a terenului cu destinaţie agricolă, constituie titlu executoriu, iar art. 2 din OUG nr. 64/1995 stabileşte caracterul de titlu executoriu pentru contractele de vânzare - cumpărare de acţiuni încheiat de A.D.S., or, contractul de concesiune a activităţii de prelucrare a deşeurilor de origine animală nu se înscrie în niciuna din cele două categorii de contracte enumerate.
Pe fondul cauzei, contestatoarea arată că nu datorează creanţa invocată de intimată prin notificare, menţionând că avea obligaţia să realizeze investiţii cu termen de graţie de 3 luni şi cu plata penalităţilor de 1% pentru fiecare zi de întârziere şi că a contestat calculul penalităţilor, iar suma rezultată din calculul făcut de un expert, este mult mai mică decât cea solicitată de intimată.
Prin sentinţa nr. 21 din 22 februarie 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, a admis contestaţia la executare, a dispus anularea tuturor formelor de executare efectuate de A.D.S. Bucureşti în baza contractului de concesiune din 11 mai 2008.
Instanţa a reţinut că potrivit art. 1 alin. (3) din Legea nr. 190/2004 contractele de concesiune a terenurilor cu destinaţie agricolă, încheiate cu A.D.S., constituie titlu executoriu pentru plata redevenţei, la termenele şi în modalităţile stabilite în contract, legea reglementând stimularea privatizării şi dezvoltării societăţilor comerciale din domeniul agriculturii.
De asemenea, OUG nr. 64/2005 menţionează că sunt titluri executorii contractele de vânzare - cumpărare de acţiuni încheiate de A.D.S., în procesul de privatizare.
Potrivit art. 371 C. proc. civ., executarea silită poate fi efectuată numai în temeiul unei hotărâri judecătoreşti, ori a altui înscris, care, potrivit legii constituie titlu executoriu.
Părţile pot stabili în contract prevederi permise de lege şi dispoziţii derogatorii de la lege, dacă norma respectivă este permisivă.
În speţă, prin actul adiţional din 25 iulie 2007, părţile au stabilit că actul întocmit de A.D.S. prin care se va stabili volumul debitelor reprezentând daune interese să constituie titlu executoriu, fără intervenţia instanţelor de judecată.
Această prevedere contractuală contravine legii, dispoziţiile legale nefiind permisive sub acest aspect şi statuând expres că doar prin lege se poate acorda unui act caracterul de titlu executoriu.
A.D.S. Bucureşti nu deţine un titlu executoriu potrivit dispoziţiilor legale, astfel încât executarea silită declanşată în baza OUG nr. 64/2005 şi OUG nr. 51/1998 este nelegală.
Împotriva sentinţei nr. 21 din 22 februarie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, a declarat recurs A.D.S. Bucureşti, solicitând modificarea hotărârii în sensul respingerii contestaţiei la executare.
Recurenta a susţinut în esenţă următoarele: conform art. 969 C. civ. convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante şi ele trebuie executate cu bună-credinţă, prin actul adiţional din 25 iulie 2007 la contractul de concesiune din 11 mai 2006 s-a convenit ca executarea să fie efectuată potrivit procedurii speciale, respectiv OUG nr. 64/2005, iar în baza art. 3 din Convenţia de la Roma din 1980, privind legea aplicabilă obligaţiilor contractuale, contractul trebuie guvernat de legea convenită de părţi, astfel că acest contract este titlu executoriu.
Instanţa de fond în mod neîntemeiat a apreciat că în cauză nu este aplicabilă procedura de recuperare a creanţei prevăzută de OUG nr. 64/2005.
Contractul este legea părţilor, el reprezintă de fapt norma specială în raport normele generale stabilite de lege şi aplicabile contractelor, cu excepţia situaţiei în care conţinutul clauzelor contractuale încalcă legea sau bunele moravuri.
În şedinţa publică din data de 15 februarie 2008, instanţa de fond a revenit asupra probei cu expertiza contabilă dispusă din oficiu, prin încheierea de la 25 ianuarie 2006, fără să motiveze această dispoziţie, încălcând art. 261 pct. 5 C. proc. civ., potrivit căruia hotărârea trebuie să cuprindă motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
În art. 372 C. proc. civ. se prevede că executarea silită se va efectua numai în temeiul unei hotărâri judecătoreşti ori a unui alt înscris, care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.
Din acest text de lege, rezultă că alte înscrisuri constituie titlu executoriu numai dacă legea le conferă această calitate.
Părţile nu se pot substitui voinţei legiuitorului, neputând stabili prin contract şi act adiţional, că un act are caracter de titlu executoriu.
Prevederile legale referitoare la caracterul de titlu executoriu sunt de strictă interpretare şi aplicare, deoarece privesc ordinea publică, astfel că actul emis de A.D.S. încalcă dispoziţiile legale.
Potrivit art. 3 din Legea nr. 190/2004 privind stimularea privatizării şi dezvoltării societăţilor comerciale în domeniul agriculturii şi OUG nr. 64/2005 pentru accelerarea procedurilor de recuperarea sumelor de bani datorate A.D.S., contractele de concesiune a terenurilor cu destinaţie agricolă încheiate de A.D.S. şi contractele de vânzare - cumpărare acţiuni, constituie titluri executorii.
Contractul încheiat de A.D.S. cu Asocierea P.A. are ca obiect activitatea de neutralizare a deşeurilor de origine animală, care este o activitate publică de interes naţional, astfel că nu se încadrează în categoria contractelor prevăzute în actele normative menţionate mai sus.
Curtea de Apel Bucureşti a revenit asupra probei cu expertiză dispusă din oficiu, deoarece contestatoarea a solicitat să se revină asupra acestor dispoziţii deoarece nu înţelege să achite onorariul de expert, considerând că este o probă inutilă în cauză.
Ca atare, nu au fost încălcate prevederile art. 261 pct. 5 C. proc. civ. potrivit cărora hotărârea trebuie să cuprindă motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei.
Criticile formulate nu pot fi reţinute, recursul declarat în cauză este nefondat şi în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de intimata A.D.S. Bucureşti împotriva sentinţei nr. 21 din 22 februarie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 12 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 846/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 848/2009. Comercial → |
|---|
