ICCJ. Decizia nr. 790/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 790/2009
Dosar nr. 1509/113/2006
Şedinţa publică din 10 martie 2009
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată în 23 octombrie 2006 la Tribunalul Brăila, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta CNCF C.F.R. SA, regionala C.F.R. Galaţi, a chemat în judecată pe pârâta SC H. SA Brăila, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să fie obligată la plata sumei de 211.410,41 lei reprezentând contravaloare folosinţă pod provizoriu tip G.60 pentru perioada noiembrie 2003 – martie 2006 şi la plata sumei de 14.302,54 lei cu titlu de dobândă comercială.
Tribunalul Brăila, secţia comercială, prin sentinţa nr. 482/FCA din 4 octombrie 2007 a admis acţiunea formulată de reclamantă şi a obligat-o pe pârâtă la plata sumei de 11.906,25 lei reprezentând contravaloare folosinţă pod tip G.60 şi la plata sumei de 1.396,60 lei cu titlu de dobândă.
Ca parte căzută în pretenţii, în temeiul art. 274 C. proc. civ., pârâta a fost obligată să plătească reclamantei suma de 886,43 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că părţile au înţeles prin tranzacţia încheiată să calculeze contravaloarea folosinţei podului în baza dispoziţiei din 1997 a Preşedintelui S.N.C.F.R. întrucât contractul din 1999 a fost reziliat la data de 29 mai 2002, cu doi ani în urma încheierii tranzacţiei şi că, faţă de concluziile raportului de expertiză din prezenta cauză şi de recunoaşterea pârâtei sumele ce se cuvin reclamantei sunt de 11.906,15 lei cu titlu de contravaloare folosinţă pod tip G.60 şi de 1.396,60 lei reprezentând dobândă.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta CNCF C.F.R. SA Bucureşti, sucursala Galaţi, şi prin Decizia nr. 62/A din 26 iunie 2008 Curtea de Apel Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială, a respins ca fiind nefondat apelul şi a obligat apelanta la plata către intimata SC H. SA Brăila a sumei de 1.900 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel instanţa de apel a reţinut că pârâta datorează contravaloarea folosinţei în baza dispoziţiei din 1997 şi că dacă părţile ar fi dorit să stabilească un tarif mai mare al folosinţei temporare, ar fi stipulat expres, în tranzacţie că preţul se supune tarifelor actuale conform dispoziţiei S.N.C.F.R. în vigoare la data exprimării acordului de voinţă.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta CNCF C.F.R. SA, Sucursala regionala C.F.R. Galaţi, solicitând în conformitate cu dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., admiterea recursului, modificarea hotărârii în sensul admiterii apelului şi în rejudecare admiterea acţiunii reclamantei şi obligarea intimatei şi la plata sumei de 321.902,76 lei reprezentând contravaloare lipsă de folosinţă şi a sumei de 37.780,44 lei reprezentând dobânda comercială la suma datorată.
În dezvoltarea în fapt a recursului s-a susţinut că instanţa de apel a interpretat greşit intenţia părţilor la momentul încheierii tranzacţiei din data de 10 august 2004; că instanţa trebuia să coroboreze art. 3 din Tranzacţia din data de 13 august 2004 cu art. 5 din contractul din 1999 potrivit căruia „taxele de închiriere a grinzilor metalice se stabilesc în conformitate cu dispoziţia din 1997 a Preşedintelui S.N.C.F.R., cu obligaţia beneficiarului de a suporta orice modificare de tarif; că foile oficiale din 2003, 2004, 2005 conţin modificările ulterioare la tariful stabilit prin dispoziţia din 1997; că între părţi a mai existat un proces – sentinţa civilă nr. 968 din 18 mai 2004 - în cadrul căruia s-a stabilit că intimata datorează contravaloarea folosinţei podului, având acelaşi mod de calcul ca şi cel prezentat de recurentă în cauza de faţă.
Intimata SC H. SA Brăila a depus concluzii scrise prin care a invocat nulitatea cererii de recurs în raport de dispoziţiile art. 3021 lit. c) C. proc. civ. şi pe fond respingerea recursului ca nefondat.
Recurenta şi-a motivat recursul pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., dar în realitate din dezvoltarea acestuia rezultă că se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., invocându-se o interpretare greşită a actului juridic dedus judecăţii, respectiv tranzacţia încheiată de părţi la 10 august 2004 şi contractul din 1999.
Analizând recursul prin prisma motivelor de fapt invocate şi în raport de această încadrare în drept se găseşte întemeiat.
Instanţa de apel interpretând tranzacţia încheiată de părţi la 10 august 2004 şi contractul din 1999 (art. 5) a schimbat înţelesul explicit al acestora în ce priveşte modul de calcul al contravalorii lipsei de folosinţă a podului provizoriu tip G60.
Părţile prin art. 3 din tranzacţia încheiată la 10 august 2004 au hotărât să suspende restituirea podului provizoriu tip G60, cu obligaţia pârâtei de a achita contravaloarea folosinţei podului la nivelul chiriei din contractul din 1999.
Prin art. 5 din contractul din 1999 părţile au stipulat că taxele de închiriere a grinzilor metalice se stabilesc în conformitate cu dispoziţia din 1997 a Preşedintelui S.N.C.F.R. cu obligaţia beneficiarului de a suporta orice modificare de tarif.
Prin urmare pârâta s-a obligat să suporte orice modificare de tarif.
Din foile oficiale C.F.R. din 2003, 2004, 2005 rezultă că au intervenit modificări la tariful stabilit prin dispoziţia din 1997 a Preşedintelui S.N.C.F.R., astfel că în mod greşit instanţele nu le-a luat în calcul la determinarea contravalorii folosinţei podului, hotărârea dată fiind supusă criticilor formulate de recurenta - reclamantă care se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., motiv pentru care recursul va fi admis.
Întrucât pentru stabilirea cuantumului sumei datorate potrivit interpretării date de instanţa de recurs este necesară administrarea unei expertize contabile care să stabilească contravaloarea lipsei de folosinţă a podului provizoriu tip G.60 pentru perioada decembrie 2003 – martie 2007 în raport de modificările de tarif stabilite prin foile oficiale C.F.R. mai sus menţionate, precum şi dobânda comercială, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (5) şi art. 315 alin. (1) C. proc. civ. Decizia va fi casată şi cauza trimisă pentru rejudecare la aceeaşi instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta CNCF C.F.R. SA, Sucursala regionala C.F.R. Galaţi.
Casează Decizia nr. 62A din 26 iunie 2008 a Curţii de Apel Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială, cu trimitere spre rejudecare la aceiaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 787/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 845/2009. Comercial → |
|---|
