ICCJ. Decizia nr. 860/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 860/2009
Dosar nr. 17948/3/2008
Şedinţa publică din 12 martie 2009
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată din 27 decembrie 2007 adresată Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti reclamantul P.B. a chemat în judecată pe pârâţii B.M. şi SC B.I.T.T.I. SRL, reprezentată de B.M., solicitând obligarea pârâţilor să întrerupă alimentarea cu gaze a imobilului din Sinaia, să desfiinţeze robinetul de apă amplasat fără forme legale pe conducta ce aprovizionează proprietatea sa şi să-i permită accesul la reţeaua de apă potabilă.
Prin sentinţa civilă nr. 4053 din 25 martie 2008 a Judecătoriei Sectorului 1 a fost admisă excepţia necompetenţei materiale invocată din oficiu iar cauza a fost trimisă Tribunalului Bucureşti, secţia comercială, în vederea soluţionării urmare declinării competenţei, reţinând că litigiul are natură comercială.
La rândul său Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin sentinţa comercială nr. 7555 din 18 iunie 2008 a admis excepţia de necompetenţă şi a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, apreciind că litigiul, deşi vizează şi un comerciant, are natură civilă, ce intră în sfera raporturilor de vecinătate.
Constatând conflictul negativ de competenţă a dispus trimiterea cauzei la Curtea de Apel Bucureşti în vederea rezolvării conflictului.
Soluţionând conflictul negativ de competenţă ivit Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin sentinţa comercială nr. 109 din 11 septembrie 2008 a stabilit că acţiunea reclamantului are o natură comercială, conferită de calitatea de comerciant a SC B.I.T.T.I. SRL, aşa încât, în considerarea art. 4 C. com. raportat la art. 2 alin. (1) pct. 1 teza a II-a C. proc. civ., a stabilit competenţa în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia comercială.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta B.M. criticând-o pentru nelegalitate.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 5, 8 şi 9 C. proc. civ. recurenta critică sentinţa dată în soluţionarea conflictului negativ de competenţă pentru că încalcă dispoziţiile art. 261 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. prin neindicarea căii de atac şi a termenului în care aceasta poate fi exercitată, aspect ce atrage nulitatea hotărârii.
De asemenea instanţa nu a indicat motivele de fapt şi de drept ce i-au format convingerea, aspecte ce se încadrează în motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ.
Prin cea de-a doua critică recurenta apreciază că instanţa a interpretat greşit natura cauzei întrucât obiectul cererii de chemare în judecată vizează raporturi civile de vecinătate, aşa încât prezumţia de comercialitate instituită de art. 4 şi art. 56 C. com. este înlăturată.
În consecinţă recurenta apreciază că era competentă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti şi nu Tribunalul Bucureşti, secţia comercială, fapta pârâtei comerciante neputând fi considerată ca o faptă subiectivă de comerţ în raport de dispoziţiile art. 3 şi art. 4 C. com.
Recursul este întemeiat pentru considerentele ce se vor arăta:
Critica referitoare la interpretarea greşită a actului dedus judecăţii şi aplicarea greşită a legii este întemeiată deoarece potrivit art. 4 C. com. sunt considerate fapte de comerţ – în afara celor enumerate în art. 3 C. com. – şi celelalte obligaţiuni şi contracte ale unui comerciant „dacă nu sunt de natură civilă sau dacă contrariul rezultă din însuşi actul."
Instanţa ce a soluţionat conflictul de competenţă a avut în vedere numai calitatea de comerciant a uneia dintre pârâte, nu şi natura juridică a obiectului cererii de chemare în judecată ce viza raporturile de vecinătate în folosirea instalaţiei de apă şi gaze dintre reclamant şi B.M., proprietara terenului pe care este amplasată construcţia, proprietatea societăţii.
Ori, în atare situaţie, chiar dacă una dintre părţi este comerciant, prezumţia de comercialitate instituită de art. 56 şi art. 4 C. com. este răsturnată de natura raporturilor juridice deduse judecăţii, raporturi civile ce atrăgeau competenţa Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, ca instanţă civilă.
În consecinţă, având în vedere dispoziţiile art. 312 alin. (3) coroborat cu art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. Curtea va admite recursul, va modifica sentinţa în sensul stabilirii competenţei soluţionării pricinii în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.
Cât priveşte criticile întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. Curtea le apreciază ca nefondate deoarece sentinţa recurată cuprinde argumentarea în fapt şi în drept a instanţei, iar nemenţionarea în cuprinsul hotărârii a căii de atac nu atrage nulitatea hotărârii, cum a susţinut recurenta, dispoziţiile art. 261 alin. (1) C. proc. civ. neprevăzând o asemenea sancţiune, căile de atac şi termenul în care se pot ele exercita fiind stipulate în lege şi nu acordate de instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta B.M. împotriva sentinţei nr. 109 din 11 septembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Modifică sentinţa atacată în sensul că stabileşte competenţa soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 856/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 862/2009. Comercial → |
|---|
