ICCJ. Decizia nr. 1058/2010. Comercial
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1058/2010
Dosar nr. 666/320/2009
Şedinţa publică de la 16 martie 2010
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin contestaţia la executare silită şi la titlu formulată, contestatorii SC L. SRL prin lichidator judiciar cabinet individual S.T.A., Tg. Mureş, C.Ş. şi C.A. au chemat în judecată pe intimata creditoare SC O.M.R. I.F.N. SA Tg. Mureş, solicitând instanţei să dispună:
- anularea Publicaţiei de vânzare din data de 10 septembrie 2008;
- să se constate nulitatea absolută a clauzei penale „dobândă penalizatoare” prevăzută în art. 3 din Contractul de împrumut încheiat la 8 aprilie 2005 şi din Condiţiile generale de creditare;
- să se constate că sumele plătite creditoarei cu titlu de dobânzi penalizatoare, încasate pe lângă dobânda curentă de 32% pe an, reprezintă plata aferentă creditului împrumutat;
- suspendarea executării silite pornite în Dosarul execuţional nr. 10/2007 al B.E.J H.E.
Ulterior, prin completarea petitului nr. 3 al acţiunii, contestatorii au solicitat să se constate că suma de 448,57 lei plătită cu titlu de dobânzi penalizatoare, reprezintă plata aferentă creditului acordat.
Prin încheierea de şedinţă de la 16 ianuarie 2009, instanţa a dispus disjungerea soluţionării contestaţiei la titlu constând în petitele 2 şi 3, de soluţionarea contestaţiei la executare, reţinând că pentru judecata petitelor 2 şi 3 ale cererii, nu erau îndeplinite cerinţele art. 399 C. proc. civ., deoarece legea prevede pentru judecata acestor cereri, calea dreptului comun, potrivit dispoziţiilor art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ., motiv pentru care petitele 2 şi 3 ale contestaţiei au fost reînregistrate în Dosarul nr. 666/320/2009 al Judecătoriei Tg.Mureş.
Prin Sentinţa nr. 1113 din 13 februarie 2009, Judecătoria Tg. Mureş a admis excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Tg. Mureş şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Mureş. În argumentarea soluţiei pronunţate, instanţa a reţinut că litigiul dedus judecăţii este de natură comercială, purtându-se între doi comercianţi şi fiind izvorât din executarea unui contract comercial de împrumut, iar faţă de obiectul primului petit al acţiunii, neevaluabil în bani, potrivit dispoziţiilor art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ., competenţa revine tribunalului, ce judecă în primă instanţă cererile şi procesele în materie comercială al căror obiect este neevaluabil în bani. În ceea ce priveşte petitele accesorii, potrivit dispoziţiilor art. 17 C. proc. civ., competenţa de soluţionare revine tot instanţei competente să judece petitul principal, respectiv Tribunalului Comercial Mureş.
Prin Sentinţa nr. 2139 din 10 noiembrie 2009, Tribunalul Comercial Mureş a admis excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Tg. Mureş, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă între această instanţă şi Judecătoria Tg. Mureş şi a înaintat dosarul Curţii de Apel Tg. Mureş, pentru soluţionarea conflictului negativ.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că în raport de Decizia nr. 32 din 9 iunie 2008 a secţiilor unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, obiectul acţiunii are caracter patrimonial, întrucât este disputată clauza penală în baza căreia s-a reţinut un drept de creanţă în valoare de 448,57 lei, iar potrivit art. 2 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ., competenţa revine Judecătoriei Tg. Mureş.
Prin Sentinţa nr. 2/ CC din 18 ianuarie 2010, Curtea de Apel Tg. Mureş, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a stabilit competenţa de soluţionare a contestaţiei, în favoarea Judecătoriei Tg.Mureş. În argumentarea soluţiei pronunţate, instanţa a făcut referire atât la Decizia nr. 32 a secţiilor unite ale Înaltei Curţi, cât şi la dispoziţiile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 146/1997. În acest sens, s-a reţinut că potrivit deciziei sus menţionate, s-a tranşat problema calificării unei acţiuni ca având caracter evaluabil, ori de câte ori se tinde la protejarea unui drept patrimonial, real sau de creanţă, fiind incluse în această categorie şi acţiunile în nulitatea actului juridic, în măsura în care se referă la bunuri evaluabile în bani. În speţă, s-a reţinut că atât contractul de împrumut încheiat între părţi, precum şi clauza cuprinsă în art. 3 din acesta, au caracter patrimonial, iar cum litigiul aferent petitelor 2 şi 3 are un obiect patrimonial, valoarea acestuia fiind sub 100.000 lei, potrivit dispoziţiilor art. 1 pct. 1 rap. la art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ., competenţa materială pentru soluţionarea cauzei aparţine Judecătoriei Tg. Mureş.
Împotriva sentinţei sus menţionate, au declarat recurs contestatorii C.Ş. şi C.A., invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ., în temeiul cărora au solicitat modificarea sentinţei recurate, în sensul stabilirii competenţei de soluţionare a petitului 2 din contestaţia la titlu, în favoarea Tribunalului Comercial Mureş.
În argumentarea motivelor de recurs, recurenta a susţinut în esenţă, că hotărârea atacată este nelegală, deoarece petitul 2 al contestaţiei la titlu se referă la constatarea nulităţii absolute a clauzei penale „dobândă penalizatoare”, neevaluabil în bani, astfel încât, potrivit dispoziţiilor art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ., competenţa de soluţionare a acestui capăt de cerere revine Tribunalului Comercial Mureş.
Recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează:
Analizând sentinţa atacată, prin prisma dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., având în vedere şi dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că în cauză nu sunt motive de nelegalitate, de natură a conduce la modificarea sau casarea hotărârii recurate.
În speţă, în mod corect a reţinut Curtea de Apel că potrivit Deciziei nr. 32 din 9 iunie 2008 a Secţiilor Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ori de câte ori pe calea acţiunii în justiţie se tinde la protejarea unui drept patrimonial, este posibilă şi necesară evaluarea obiectului litigiului, iar în cazul acţiunii în nulitatea actului juridic, dreptul subiectiv are caracter patrimonial atunci când poate fi exprimat ca atare, având în vedere natura contractului a cărui desfiinţare se urmăreşte.
De altfel, aşa cum s-a reţinut prin decizia sus menţionată, nu se poate susţine că acţiunea în constatarea nulităţii unui act juridic producător de consecinţe patrimoniale nu are caracter evaluabil în bani, întrucât aceasta ar însemna să se ignore însăşi natura dreptului ce face obiectul acţiunii, drept ce are conţinut economic. Mai mult decât atât, acţiunea în constatarea nulităţii absolute a unui act juridic, în speţă, a clauzei cuprinsă în art. 3 din contractul de împrumut, este o cerere patrimonială, atâta timp cât tinde la desfiinţarea unei dispoziţii contractuale ale cărei efecte au caracter patrimonial.
Aşa fiind, în mod temeinic şi legal, curtea de apel a dat eficienţă Deciziei nr. 32 din 9 iunie 2008 a Secţiilor Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, şi a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 1 pct. 1 rap. la art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ., stabilind competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Tg.Mureş.
Pentru considerentele ce preced, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanții C.Ș.și C.A. împotriva Sentinței nr. 2/ CC din 18 ianuarie 2010, pronunțată de Curtea de Apel Tg. Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1766/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1763/2010. Comercial → |
|---|
