ICCJ. Decizia nr. 1763/2010. Comercial
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1763/2010
Dosar nr. 28296/3/2008
Şedinţa publică din 18 mai 2010
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta C.E.R.E.S. BV Olanda a chemat în judecată pârâtele SC I.E. SA Bucureşti, SC T.C.I. SRL Bucureşti şi P.E., solicitând instanţei să pronunţe o hotărâre care să ţină loc de hotărâre a adunării generale a asociaţilor SC T.C.I. SRL Bucureşti prin care să se dispună numirea domnului M.A.P. ca administrator al societăţii pentru o perioadă de 4 ani şi înregistrarea în registrul comerţului şi publicarea în M. Of. al României a hotărârii. In subsidiar, reclamanta a solicitat instanţei să autorizeze C.E.R.E.S. BV Olanda să convoace adunarea generală a asociaţilor SC T.C.I. SRL Bucureşti, în vederea numirii administratorului şi să oblige SC I.E. SA Bucureşti să voteze în cadrul adunării generale a asociaţilor în favoarea persoanei propuse de C.E.R.E.S. BV Olanda şi să semneze hotărârea adunării generale a asociaţilor şi actul constitutiv actualizat cu această modificare.
Prin cererea reconvenţională formulată, pârâtele au solicitat instanţei să pronunţe o hotărâre care să ţină loc de hotărâre a adunării generale a asociaţilor SC T.C.I. SRL Bucureşti, prin care să se majoreze capitalul social al societăţii, cu suma de 6.000.000 euro şi atribuirea părţilor sociale asociatului SC I.E. SA Bucureşti şi modificarea actului constitutiv al societăţii, astfel încât să se reflecte această majorare de capital social şi din punct de vedere al reprezentării proporţionale a asociaţilor în componenţa consiliului de administraţie; modificarea art. 9 din actul constitutiv în sensul ca asociatul C.E.R.E.S. BV Olanda să poată desemna un singur administrator, iar asociatul SC I.E. SA Bucureşti să poată desemna 3 administratori şi să fie eliminată obligativitatea semnăturii conjuncte.
Prin sentinţa nr. 614 din 13 ianuarie 2009, Tribunalul Bucureşti, secţia a Vl- a comercială, a respins ca rămasă tară obiect cererea principală şi ca inadmisibilă cererea reconventională.
Pentru a pronunţa acesta soluţie, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că reclamanţii' şi pârâta SC I.E. SA Bucureşti sunt asociate cu părţi egale în cadrul SC T.C.I. SRL Bucureşti.
Prin hotărârea A.G.A. din 29 septembrie 2008, s-a numit noul Consiliu de Administraţie al SC T.C.I. SRL Bucureşti, compus din câte două persoane propuse de fiecare dintre cele două societăţi asociate şi care include propunerea reclamantei din cererea de chemare în judecată, aprobându-se totodată, actul constitutiv actualizat.
Fată de aceste considerente, instanţa a reţinut că cererea principală a rămas fără obiect.
În ceea ce priveşte cererea reconventională, instanţa a reţinut că obiectul acesteia se referă la funcţionarea SC T.C.I. SRL Bucureşti, ca societate cu răspundere limitată şi exercitarea funcţiilor organului suprem de conducere, instanţa neputându-se substitui prerogativelor exclusive ale A.G.A., măsurile privind starea societăţii fiind date numai în competenţa A.G.A., potrivit Legii nr. 31/1990.'
Pe cale de consecinţă, reţinând că instanţa nu este şi nu poate fi un organ paralel de conducere al societăţii, s-a dispus respingerea cererii reconventionale ca inadmisibilă.
Sentinţa primei instanţe a fost apelată de către pârâţii - reclamanţi SC I.E. SA Bucureşti, SC T.C.I. SRL Bucureşti şi P.E., iar prin Decizia nr. 378 din 21 octombrie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI- a comercială, a respins ca nefondat apelul.
În argumentarea soluţiei pronunţate, instanţa a reţinut că reclamanta C.E.R.E.S. BV Olanda a invocat la termenul din 17 noiembrie 2008, excepţia de necompetenţă generală a instanţelor de judecată în soluţionarea cererii reconventionale, având în vedere că prin contractul de asociere dintre părţi, la art. 4 a fost inserată clauza compromisorie privind soluţionarea litigiilor de o instanţă arbitrală, excepţie analizată de instanţa de fond şi soluţionată în mod corect, având în vedere că o asemenea clauză nu operează în legătură cu litigiile intrasocietare, generate de actul constitutiv şi de Legea nr. 31/1990.
A mai reţinut instanţa că pârâţii - reclamanţi nu au invocat în faţa instanţei de fond clauza compromisorie în raport de cererea principală, iar reclamanta - pârâtă a invocat această clauză în raport de cererea reconvenţională, excepţie neîntemeiată în raport de dispoziţiile art. 3434 pct. 2 lit. a) C. proc. civ., pârâta formulând apărări de fond tară nicio rezervă privitor la existenţa convenţiei arbitrale, ceea ce duce la concluzia că partea care a invocat excepţia a renunţat la beneficiul care rezultă din alegerea unui organ arbitrai.
În ceea ce priveşte inadmisibilitatea cererii reconventionale, instanţa de control judiciar a reţinut că, în raport de dispoziţiile art. 195 din Legea nr. 31/1990, instanţa poate dispune convocarea A.G.A., în caz de refuz din partea persoanelor abilitate de lege, dar nu poate să pronunţe o hotărâre care să ţină loc de hotărâre a adunării generale, întrucât în atare situaţie, instanţa ar fi un organ paralel de conducere al societăţii comerciale, fapt ce contravine dispoziţiilor legale şi voinţei societăţii exprimate prin Statut.
Împotriva deciziei sus menţionate, au declarat recurs pârâtele SC I.E. SA Bucureşti, SC T.C.I. SRL Bucureşti şi P.E., invocând dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., în temeiul cărora au solicitat casarea în tot a deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
În argumentarea motivului de nelegalitate prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., recurentele au susţinut că prin menţinerea de către instanţa de apel a soluţiei primei instanţe, în ceea ce priveşte inadmisibilitatea cererii reconvenţionale, au fost încălcate dispoziţiile art. 969 C. civ. şi au fost schimbate natura şi înţelesul actului juridic. Recurentele au susţinut că prin contractul de asociere încheiat între părţi, s-a stabilit o obligaţie implicită pentru reclamanta C.E.R.E.S. BV Olanda, de a vota în adunarea generală, majorarea capitalului social, distribuirea părţilor sociale precum şi modificările actului constitutiv, obligaţie de a face, susceptibilă de a fi executată în natură, iar în caz de neexecutare, temeiul contractual care fundamentează intervenirea instanţei de judecată în procesul decizional al SC T.C.I. SRL Bucureşti rezidă în art. 4 din Contractul de asociere.
În ceea ce priveşte motivul de nelegalitate prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentele au susţinut că instanţa de apel, în mod greşit, nu a analizat cu prioritate excepţia de necompetenţă a instanţelor, faţă de excepţia lipsei calităţii de reprezentant a doamnei P.E. în ceea ce priveşte cererea reconvenţională formulată în numele SC T.C.I. SRL Bucureşti şi inadmisibilităţii cererii reconvenţionale.
Au mai susţinut recurentele că, în mod greşit, a fost admisă excepţia inadmisibilităţii cererii reconvenţionale, întrucât cererea este admisibilă din perspectiva neîndeplinirii obligaţilor contractuale, respectiv obligaţia de a face este susceptibilă de a fi executată în natură, prin pronunţarea unei hotărâri care să suplinească voinţa debitorului, în speţă, fiind vorba tocmai de hotărârea care să ţină loc de hotărâre A.G.A. de majorare a capitalului social.
S-a mai susţinut de către recurente că, în mod greşit a reţinut instanţa că prin hotărârea A.G.A. din 27 octombrie 2008, s-ar fi decis majorarea capitalului social, având în vedere că prin această hotărâre, s-a decis doar majorarea capitalului social cu suma de 40 lei, necesar pentru exprimarea capitalului social al SC T.C.I. SRL Bucureşti, în lei noi, prin transformarea din lei vechi. Prin această hotărâre A.G.A. nu s-au modificat cotele celor două asociaţi, iar adoptarea acestei hotărâri nu modifică cu nimic faptul că asociatul C.E.R.E.S. BV Olanda, deşi a fost convocat legal, refuză să îşi îndeplinească obligaţia de a vota majorarea capitalului social al SC T.C.I. SRL Bucureşti, ca urmare a activării clauzei din Contractul de asociere.
Recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează: Motivul prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. vizează schimbarea înţelesului lămurit şi vădit neîndoielnic al actului juridic dedus judecăţii prin interpretarea greşită a acestuia. Din dezvoltarea criticilor formulate şi analiza deciziei recurate, nu rezultă în ce fel instanţa a denaturat înţelesul actului prin interpretare, care sunt termenii care prin interpretare au lezat conţinutul actului, astfel că, motivul invocat se reduce la o simplă afirmaţie tară nici un fundament legal. In acest context, recurentele au susţinut că, potrivit art. 4 din Contractul de asociere, în cazul în care una din părţi nu-şi îndeplineşte obligaţiile de finanţare a proiectului, cealaltă parte are dreptul de a solicita majorarea capitalului social cu suma necesară, iar părţile sociale emise în urma majorării de capital vor fi distribuite exclusiv părţii care şi-a îndeplinit obligaţia, or aceste operaţiuni se pot realiza numai prin adoptarea unei hotărâri A.G.A. de competenţa adunării generale a asociaţilor şi nu a instanţei.
Analizând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor aplicabile în cauză, Înalta Curte constată că în mod corect a reţinut instanţa de control judiciar că, potrivit dispoziţiilor art. 195 coroborat cu art. 119 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, instanţa poate dispune convocarea adunării generale, în caz de refuz din partea celor abilitaţi de lege, însă nu se poate substitui voinţei societare, prin pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de hotărâre a adunării generale a asociaţilor. Prin urmare, intervenţia instanţei este limitată din acest punct de vedere, numai în ceea ce priveşte convocarea adunării generale, singurele în măsură să decidă asupra activităţii societăţii, fiind organele sale de conducere.
Aşa fiind, Înalta Curte constată a fi nefondată critica formulată în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 8 C. proc. civ. şi urmează a fi respinsă.
Motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. se referă la încălcarea sau aplicarea greşită a legii. Din perspectiva acestui motiv, se va analiza o eventuală încălcare a legii de drept substanţial, mai precis aplicarea unui text de lege străin de situaţia de fapt dedusă judecăţii sau extinderea normei de drept la situaţii neaplicabile în speţă.
Raportat la dispoziţiile legale sus citate, se constată că instanţa de apel a făcut o corectă interpretare şi aplicare a prevederilor Legii nr. 31/1990, incidente în cauză, astfel cum s-a arătat anterior.
În ceea ce priveşte critica ce vizează ordinea de soluţionare a excepţiilor invocate, de asemenea nu poate fi reţinută ca fondată, având în vedere că instanţa a analizat cu prioritate excepţia necompetenţei instanţelor, potrivit dispoziţiilor art. 137 C. proc. civ., după care, a examinat celelalte excepţii invocate, inclusiv excepţia inadmisibilităţii cererii reconvenţionale.
Referitor la soluţia de admitere a excepţiei inadmisibilităţii cererii reconvenţionale, pentru considerentele expuse anterior şi asupra cărora nu se va mai reveni, se constată de asemenea, a fi fost soluţionată în mod corect de către ambele instanţe, astfel încât Înalta Curte va respinge şi acest motiv, ca nefondat.
Faţă de considerentele ce preced, întrucât se constată că nu sunt motive de nelegalitate care să ducă la modificarea deciziei recurate, potrivit art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâtele SC I. E. SA Bucureşti, SC T.C.I. SRL Bucureşti şi P.E. împotriva Deciziei nr. 378 din 21 octombrie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a Vi-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1058/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3156/2010. Comercial → |
|---|
