ICCJ. Decizia nr. 1135/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.1135/2010
Dosar nr. 818/1259/2007
Şedinţa publică din 19 martie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 807 din 8 octombrie 2008, Tribunalul Comercial Argeş a admis în parte acţiunea precizată formulată de reclamanta A.C.V. în contradictor cu pârâţii N.C., SC E.T.D. SRL şi SC T.E. SRL şi, în consecinţă, s-a dispus excluderea pârâtului N.C. din societatea pârâtă şi continuarea societăţii cu asociat unic în persoana reclamantei care va deţine 2.066 părţi sociale, asociatul exclus fiind obligat la predarea tuturor registrelor şi evidenţelor societăţii şi la plata sumei de 120.528 lei cu titlu de contravaloare prejudiciu produs societăţii. S-a respins cererea având ca obiect constatarea nulităţii absolute a facturilor fiscale menţionate precum şi cererea privind obligarea pârâţilor la restituirea în natură a bunurilorobiect al facturilor. S-a respins, de asemenea, cererea privind obligarea pârâtului N.C. la plata de daune pentru lipsa de folosinţă a mijloacelor de transport.
În motivarea sentinţei, instanţa de fond a reţinut ca pârâtul, fără consultarea coadministratorului şi a coasociatului a înstrăinat toate autovehicolele existente în patrimoniul societăţii, al cărui obiect de activitate era transportul rutier de mărfuri iar banii rezultaţi din vânzare au fost înregistraţi în contul contabil şi au fost retraşi în aceiaşi zi de către acesta.
Alte autovehicule au fost vândute către o societate al cărui unic asociat era soţia pârâtului: N.E.
Apreciind că faptele pârâtului se înscriu în ipoteza art. 222 din Legea nr. 31/1990, instanţa de fond a admis cererea şi a dispus excluderea asociatului administrator şi, pe cale de consecinţă, cererile subsecvente, pe baza probelor administrate inclusiv expertiza.
În contra sentinţei au declarat apel pârâţii N.C. şi SC E.T.D. SRL.
Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială, prin Decizia nr. 40 din 20 aprilie 2009 a respins apelurile declarate de pârâţi ca nefondate.
Criticile apelanţilor cu privire la greşita stabilire a situaţiei de fapt şi la aprecierea probelor în stabilirea intenţiei, a elementului subiectiv în săvârşirea faptei delictuale au fost înlăturate de instanţa de apel.
În motivarea deciziei s-a reţinut că înscrisurile depuse la dosar şi expertiza contabilă au făcut dovada ca bunurile societăţii au fost înstrăinate la o valoare modică în raport cu valoarea de achiziţie şi valoarea neamortizată fără a exista o hotărâre a asociaţilor în acest sens, banii fiind retraşi în aceeaşi zi de către pârât, condiţiile art. 222 din Legea nr. 31/1990 fiind astfel îndeplinită.
În contra deciziei menţionate a declarat recurs pârâtul N.C. pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. în a cărui dezvoltare arată ca aceasta cuprinde motive contradictorii deoarece la momentul la care Decizia de înstrăinare a autovehiculelor a fost luată, aceasta era menită să preîntâmpine pierderile pe care societatea le avea cu întreţinerea parcului auto. De asemenea, concluzia la care a ajuns instanţa, de excludere, vine în contradicţie cu motivarea petitului prin care s-a solicitat obligarea sa la plata daunelor cauzate prin lipsa de folosinţă a mijloacelor de transport, veniturile mici obţinute din activitatea de transport justificând Decizia sa de înstrăinare.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 304 pct. 7 C. proc. civ., motiv pe care s-a întemeiat recursul de faţă, modificarea unei hotărâri se poate cere când aceasta nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
Recurentul deşi invocă contrarietatea considerentelor deciziei, din dezvoltarea criticilor formulate, mai sus expuse, rezultă că nemulţumirea sa priveşte aprecierea probelor pe baza cărora s-a stabilit situaţia de fapt cu privire la reţinerea intenţiei de fraudă în dauna societăţii din perspectiva calităţii sale de administrator şi a incidenţei art. 222 din Legea nr. 31/1990 republicată, iar nu contrarietatea efectivă a considerentelor de natură ca acestea să se excludă reciproc.
În atare situaţie, Înalta Curte reţinând ca nefiind întrunită ipoteza art. 304 pct. 7 C. proc. civ., va respinge recursul declarat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul N.C. împotriva deciziei nr. 40/A-C din 22 aprilie 2009 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1131/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1137/2010. Comercial → |
|---|
