ICCJ. Decizia nr. 1254/2010. Comercial
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1254/2010
Dosar nr. 2569/62/2008
Şedinţa publică de la 15 aprilie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea introductivă de instanţă reclamantul S.G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul N.P.E.S.M., să se constate stins dreptul de creanţă al pârâtului împotriva reclamantului, pentru suma de 3.500.000 euro, născută prin contractul de împrumut legalizat din 23 ianuarie 2007 şi să se constate încetată garanţia reală asupra unui număr de 3.613 acţiuni emise de SC N. SA şi care aparţin reclamantului.
Prin sentinţa nr. 2257/ C din 17 noiembrie 2008, Tribunalul Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins ca neîntemeiată acţiunea reclamantului, reţinând, în esenţă, că, pârâtul N.P.E.S.M. a dat cu titlu de împrumut reclamantului suma de 3.500.000 euro, potrivit contractului de împrumut legalizat din 23 ianuarie 2007, reclamantul obligându-se să garanteze restituirea împrumutului cu un gaj ce purta asupra unui număr de 3.613 acţiuni emise de SC N. SA. S-a mai reţinut că reclamantul a pretins că şi-a executat obligaţia restituirii împrumutului, conform chitanţei sub semnătură privată depusă la dosarul cauzei, înscris redactat în limba italiană, tradus în limba română, însă nelegalizat.
În ceea ce priveşte cel de-al doilea petit al acţiunii, având ca obiect constatarea încetării garanţiei reale asupra unui număr de 3.613 acţiuni, instanţa a constatat că este inadmisibil în raport de caracterul subsidiar al acţiunii în constatare faţă de cea în realizare, reclamantul având deschisă calea acţiunii în realizare.
Împotriva sentinţei instanţei de fond a declarat apel reclamantul S.G., iar prin Decizia nr. 105/ Ap din 29 octombrie 2009, Curtea de Apel Braşov, secţia comercială, a admis în parte apelul reclamantului, a schimbat în parte sentinţa apelată, în sensul admiterii în parte a acţiunii şi a constatat stins dreptul de creanţă al pârâtului împotriva reclamantului pentru suma de 3.500.000 euro.
În argumentarea soluţiei pronunţate, urmare a analizării materialului probator administrat în cauză, instanţa de control judiciar a dat eficienţă conţinutului înscrisului sub semnătură privată prin care pârâtul a recunoscut stingerea datoriei, astfel încât a admis primul petit al acţiunii reclamantului, menţinând soluţia instanţei de fond în ceea ce priveşte cel de-al doilea capăt de cerere.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs atât reclamantul S.G., cât şi pârâtul N.P.E.S.M.
Prin recursul declarat reclamantul S.G. a solicitat, în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., modificarea în parte a deciziei recurate, în sensul admiterii în totalitate a acţiunii introductive de instanţă.
Pârâtul N.P.E.S.M. a solicitat, în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 8 C. proc. civ., admiterea recursului, modificarea deciziei recurate şi menţinerea sentinţei instanţei de fond, ca fiind temeinică şi legală. Recursurile sunt fondate, pentru considerentele ce urmează:
În speţă, instanţa de fond a fost învestită cu soluţionarea unei cereri având ca obiect constatarea stingerii unui drept de creanţă născut între reclamant şi pârât şi constatarea încetării garanţiei reale asupra unui număr de 3.613 acţiuni aparţinând reclamantului, în temeiul dispoziţiilor art. 111 C. proc. civ.
Faţă de obiectul cauzei, înalta Curte va lua în examinare, potrivit dispoziţiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., excepţia necompetenţei materiale a instanţei comerciale.
Aşa fiind, este de reţinut că art. 3 C. com. stabileşte faptele obiective de comerţ, iar potrivit art. 4 acelaşi cod, pe lângă faptele de comerţ obiective menţionate anterior, sunt calificate ca fapte de comerţ, celelate contracte şi obligaţiuni ale unui comerciant, dacă nu sunt de natură civilă sau dacă contrariul nu rezultă din însuşi actul, prezumţia de comercialitate fiind înlăturată dacă obligaţia are caracter civil ori necomercialitatea rezultă din însuşi actul săvârşit de comerciant. Cu alte cuvinte, stabilirea naturii comerciale a unui contract presupune existenţa unui act de comerţ, prin care iau naştere raporturi juridice comerciale şi din care izvorăsc obligaţii comerciale între comercianţi, calitatea de comerciant fiind dată, potrivit art. 7 C. com. de săvârşirea de fapte de comerţ ca profesiune obişnuită.
În speţă, contractul de împrumut încheiat între părţi nu se circumscrie raporturilor din sfera comercialului, având în vedere lipsa calităţii de comerciant a părţilor şi natura obiectivă a contractului care nu are în vedere acte obiective de comerţ, potrivit art. 3 C. com.
Drept urmare, cum litigiul dedus judecăţii este de natură civilă, se constată că în mod greşit atât instanţa de fond, cât şi cea de control judiciar au procedat la soluţionarea cauzei fără a-şi verifica în prealabil competenţa, motiv pentru care, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (6) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia necompetenţei materiale a instanţelor comerciale, va admite ambele recursuri, va casa decizia recurată şi va trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Braşov, ca instanţă civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia necompetenţei materiale a instanţelor comerciale.
Admite recursul declarat de reclamantul S.G., împotriva Deciziei nr. 105/ AP din 29 octombrie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia comercială.
Admite recursul declarat de pârâtul N.P.E.S.M., declarat împotriva aceleiaşi decizii.
Casează decizia recurată şi sentinţa nr. 2257/ C din 17 noiembrie 2008 pronunţată de Tribunalul Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, şi trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Braşov, ca instanţă civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1472/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 143/2010. Comercial → |
|---|
