ICCJ. Decizia nr. 1483/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1483/2010
Dosar nr. 9966/1/2009
Şedinţa publică de la 29 aprilie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 1915 din 3 februarie 2009 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, dată în urma soluţionării conflictului negativ de competenţă ivit între această instanţă şi Judecătoria sector 1 Bucureşti, prin sentinţa comercială nr. 110 din 26 iunie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a fost admisă acţiunea reclamantului V.V., iar pârâta SC E.D.M. SA Bucureşti a fost obligată să încheie cu reclamantul convenţia cadru de despăgubiri prevăzut de art. 16 alin. (5), (6) şi (7) din Legea nr. 13/2007.
În esenţă, instanţa a reţinut că pe terenul reclamantului situat în Bucureşti, str. Traian Demetrescu se află o construcţie de zid în care sunt amplasate echipamente ale celor două posturi Trafo ce deservesc ansamblul de locuinţe Mărăşeşti, Nerva Traian şi Mircea cel Bătrân, ce aparţin pârâtei şi care astfel afectează 20,74 mp din cei 102 mp deţinuţi la acea adresă, că potrivit art. 16 alin. (5) din Legea nr. 13/2007 este obligatorie încheierea unei convenţii de despăgubiri între titularul terenului afectat de capacităţi energetice şi titularul licenţei sau autorizaţiei de distribuţie pentru uzul sau servitutea ce afectează terenul, care nu este gratuită, acestea grevând o proprietate privată, că pârâta a refuzat încheierea unei asemenea convenţii, aşa încât, având în vedere că potrivit art. 16 alin. (9) din Legea nr. 13/2007 proprietarii afectaţi au dreptul de a fi despăgubiţi, au obligat-o pe pârâtă să încheie o asemenea convenţie de despăgubiri cu respectarea cerinţelor art. 16 alin. (6)-(7) din lege.
Apelul declarat de pârâtă împotriva acestei sentinţe a fost respins ca nefondat prin Decizia comercială nr. 352 din 8 octombrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Prin aceeaşi decizie a fost respinsă ca neîntemeiată şi cererea de intervenţie în interes propriu formulată în această etapă procesuală de T.B.I., cel care a devenit proprietarul terenului pe care sunt amplasate echipamentele pârâtei, urmare vânzării-cumpărării încheiate cu reclamantul şi autentificată din 25 septembrie 2008 de B.N.P. - I.T. (f.23-24 apel) .
Pentru a decide astfel instanţa de apel a reţinut că este nefondată critica apelantei privitoare la lipsa calităţii procesuale active a reclamantului, deoarece reclamantul V.V. a dovedit că este titularul proprietăţii asupra terenului în temeiul contractului de vânzare-cumpărare autentificat de B.N.P. - I.F., neprimind susţinerea apelantei că respectivul teren ar fi fost expropriat în 1988 când s-a început construcţia ansamblului de locuinţe Mărăşeşti din Bucureşti .
De asemenea, apelanta nu a dovedit că respectivele echipamente şi posturi trafo ar fi fost instalate încă din 1944 în acea locaţie, astfel încât să devină incidente dispoziţiile art. 41 din Legea nr. 13/2007 şi să se poată considera că terenul este proprietatea publică a statului.
În consecinţă, s-a apreciat că instanţa de fond a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 16 alin. (5) din Legea nr. 13/2007 şi a obligat pârâta să încheie o convenţie de despăgubiri, uzul şi servitutea fiind gratuită doar în cazul unui teren al statului, potrivit art. 16 alin. (4) din lege .
Cât priveşte cererea de intervenţie în interes propriu instanţa a reţinut că ea nu conţine o solicitare asupra căreia instanţa să se pronunţe aşa încât, ţinând cont de dispoziţiile art. 129 alin. (6) C. proc. civ., a respins-o.
Nemulţumită de această decizie, pârâta a declarat recurs solicitând modificarea ei pentru nelegalitate, admiterea apelului său, iar pe fond, respingerea acţiunii reclamantului.
În motivarea recursului, invocând motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. recurenta critică decizia din apel pentru că la termenul din 8 octombrie 2009, când s-a judecat apelul, ea nu a fost legal citată întrucât, la termenul anterior din 17 septembrie 2009, fusese protestul magistraţilor iar din încheiere rezultă că s-a dispus citarea doar a intervenientului.
În consecinţă, invocând dispoziţiile art. 85, 107 C. proc. civ. şi 105 alin. (2) din acelaşi cod apreciază că, prin necitarea sa, i-au fost încălcate drepturi fundamentale în procesul civil, respectiv contradictorialitatea procesului şi dreptul la apărare.
Dacă nu îi este primită această critică ce ar atrage casarea deciziei cu trimiterea spre rejudecare, recurenta invocă excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului şi lipsa sa de interes întrucât, contrar celor reţinute de instanţa de apel, acesta nu mai este proprietarul terenului încă din 25 septembrie 2008, anterior pronunţării sentinţei de fond, urmare înstrăinării terenului către T.B.I.
În consecinţă, el nu mai are interesul formulării unei asemenea cereri precum cea care formează obiectul judecăţii motiv pentru care solicită respingerea cererii.
Pe fondul litigiului, recurenta apreciază că instanţa de apel a aplicat greşit dispoziţiile art. 16 alin. (5) din Legea nr. 13/2007, fără a ţine cont că o asemenea convenţie, la încheierea căreia a fost obligată, nu se poate încheia decât în condiţiile Convenţiei-cadru pe care Guvernul României nu a elaborat-o încă - deşi avea obligaţia elaborării ei în 6 luni de la intrarea în vigoare a legii - şi care, oricum, ea nu putea avea decât un caracter temporar, strict delimitată la durata necesară executării lucrărilor la instalaţiile electrice, aspect clar ce rezultă din coroborarea art. 16 cu art. 19 din lege.
Recursul este întemeiat, urmând a fi admis, pentru considerentele ce se vor arăta:
Critica recurentei întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ. este nefondată deoarece, din actele dosarului de apel rezultă că recurenta, apelantă în cauză, a fost prezentă la termenul din 4 iunie 2009, apoi la 25 iunie 2009, termen când procesul s-a amânat la 17 septembrie 2009 când a avut loc protestul magistraţilor şi când cauza a fost amânată la 8 octombrie 2009 .
Din moment ce apelanta a fost prezentă la un termen anterior ea este prezumată, conform art. 153 alin. (1) C. proc. civ., că are cunoştinţă de termenele ulterioare şi „nu va fi citată în tot cursul judecării la acea instanţă”, după cum se stipulează în text.
În consecinţă, recurenta susţine neîntemeiat că ea ar fi trebuit citată pentru termenul din 8 octombrie 2009, deoarece ea a avut termen în cunoştinţă încă din 4 iunie 2009, criticile formulate pe acest aspect urmând a fi respinse.
Cât priveşte rezolvarea dată de instanţa de apel excepţiei lipsei calităţii procesuale active Curtea o apreciază ca fiind greşită deoarece, chiar dacă apelanta a argumentat-o pe alte considerente - cea a exproprierii terenului şi pierderii proprietăţii de către reclamant - instanţa de apel ar fi trebuit să reţină, în considerarea cererii de intervenţie a lui T.B.I. şi a actului de vânzare-cumpărare ataşat că reclamantul V.V. nu mai era proprietarul terenului pe care sunt amplasate cele două posturi trafo, încă din 25 septembrie 2008, deci anterior soluţionării fondului.
Nemaifiind titularul dreptului de proprietate asupra terenului, cererea sa de a fi obligată pârâta să încheie o convenţie de despăgubiri pentru utilizarea terenului este lipsită de interes.
În consecinţă Curtea apreciază ca întemeiate criticile recurentei sub acest aspect motiv pentru care va admite recursul pârâtei, va modifica decizia din apel în partea referitoare la soluţionarea apelului pârâtei - nu şi a cererii de intervenţie, dat fiind faptul că intervenientul nu a recurat decizia - în sensul admiterii apelului şi schimbării în tot a sentinţei de fond, cererea reclamantului V.V. urmând a fi respinsă ca lipsită de interes.
În atare situaţie, celelalte critici ce vizează fondul litigiului nu se mai impun a fi analizate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC E.D.M. SA Bucureşti împotriva Deciziei comerciale nr. 352 din 8 octombrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, pe care o modifică în parte în sensul admiterii apelului pârâtei împotriva sentinţei comerciale nr. 1915 din 3 februarie 2009 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Schimbă în tot sentinţa menţionată în sensul că respinge acţiunea reclamantului V.V. ca fiind lipsită de interes.
Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei recurate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1482/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1485/2010. Comercial → |
|---|
