ICCJ. Decizia nr. 1488/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1488/2010
Dosar nr. 1806/33/2009
Şedinţa publică de la 29 aprilie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a respins recursul declarat de debitoarea SC C.I. SRL Cluj Napoca împotriva Sentinţei comerciale nr. 3100 din 29 octombrie 2008, aşa cum rezultă din Decizia irevocabilă nr. 114/2009 din 24 martie 2009.
Împotriva acestei decizii debitoarea şi SC C.I. SRL Cluj Napoca şi D.S.A. în calitate de fost administrator şi unic asociat al SC C.I. SRL Cluj Napoca au formulat contestaţie în anulare, formându-se Dosarul nr. 1806/33/2009 al Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
La data de 7 decembrie 2009, în şedinţă publică, contestatorul D.S.A. în calitate de asociat unic şi fost administrator statutar al debitoarei a invocat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 pct. 1 art. 8 alin. (3), art. 11 alin. (1) lit. a) şi b) şi art. 33 din Legea nr. 85/2006 prin raportare la art. 21 alin. (3) din Constituţia României, art. 8 alin. (7) din Legea nr. 85/2006 prin raportare la art. 1 alin. (5), art. 21 alin. (3) şi art. 53 alin. (1) şi (3) din Constituţia României, care a fost dezvoltată în scris la data de 20 ianuarie 2010.
Făcând aplicarea dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992 şi art. 8 alin. (7) din Legea nr. 85/2006, instanţa a admis cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu privire la excepţia invocată şi a trimis dosarul Curţii Constituţionale, respingând cererea de suspendare a judecării dosarului până la soluţionarea excepţiei, reţinând că excepţia de neconstituţionalitate este nefondată, în condiţiile în care toate criticile aduse de către petentă îşi găsesc răspuns într-un considerent unic, la care a făcut referire în mod repetat Curtea Constituţională, în sensul în care specificul procedurii insolvenţei astfel cum este reglementat prin art. 2 din Legea nr. 85/2006, respectiv instituirea unei proceduri pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvenţă şi în acelaşi timp, asanarea mediului comercial, a impus adoptarea unor reguli de procedură specială, derogatorii de la normele dreptului comun, stabilirea acestor reguli constituind atributul exclusiv al legiuitorului conform dispoziţiilor art. 126 alin. (2) din Constituţie şi că părţile au posibilitatea de a solicita administrarea tuturor mijloacelor de probă, bucurându-se de toate garanţiile procesuale care asigură desfăşurarea unui proces echitabil.
În acest context în temeiul art. 29 din Legea nr. 47/1992 a dispus sesizarea Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 pct. 1, art. 8 alin. (3), art. 8 alin. (7), art. 11 alin. (1) lit. a) şi b) şi art. 33 din Legea nr. 85/2006 şi în temeiul art. 8 alin. (7) din Legea nr. 85/2006 a respins cererea de suspendarea cauzei până la soluţionarea cererii de neconstituţionalitate.
Împotriva acestei încheieri contestatorii au formulat recurs solicitând modificarea în parte a încheierii de sesizare a Curţii Constituţionale din 25 ianuarie 2010 în sensul constatării de drept a suspendării judecării contestaţiei în anulare conform art. 29 alin. (3) Legea nr. 47/1992, motivând că nu era posibilă aplicarea art. 8 alin. (7) din Legea nr. 85/2006 întrucât nu era îndeplinită condiţia acestui text pentru eludarea aplicabilităţii art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 şi anume existenţa a cel puţin unei excepţii de neconstituţionalitate soluţionată de către Curtea Constituţională în legătură cu fiecare text a cărui constituţionalitate se invocă şi mai ales pentru că acest text a fost invocat ca fiind neconstituţional.
Recursul este nefondat.
Conform art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, pe perioada soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate judecarea cauzei se suspendă, art. 8 alin. (7) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei reglementând o derogare de la acest articol în sensul că judecătorul sindic poate să nu dispună suspendarea cauzei în condiţiile în care dispoziţiile a căror neconstituţionalitate se invocă au făcut obiectul a cel puţin unei decizii pronunţate de Curtea Constituţională.
Art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 prevede că dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3) al aceluiaşi articol, instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, încheierea putând fi atacată numai cu recurs la instanţa imediat superioară, în termen de 48 ore de la pronunţare.
Cu alte cuvinte legea specială prevede calea de atac a recursului împotriva încheierii prin care instanţa se pronunţă asupra cererii de sesizare cu excepţia de neconstituţionalitate, doar în cazul în care cererea de sesizare se respinge.
Pentru încheierile de admitere a unor astfel de cereri nu este reglementată calea de atac.
Constatând că prin încheierea prin care s-a luat în discuţie cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate s-a admis cererea de sesizare a Curţii Constituţionale şi s-a respins cererea de suspendare a judecării cauzei, care este o cerere accesorie şi în strânsă legătură cu cererea principală de sesizare a Curţii Constituţionale, Curtea urmează a reţine că în conformitate cu legea specială, încheierea astfel atacată nu este supusă niciunei căi de atac, recursul urmând a fi respins ca inadmisibil.
Conform art. 274 C. proc. civ. partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată şi cum intimata SC K. SRL Gherla a solicitat obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată pentru care a făcut dovada aflată la fila 19 din dosar, Curtea urmează să admită cererea şi să oblige pe recurentă la plata sumei de 1.785 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de contestatoarea SC Ceda Imobiliare SRL Cluj Napoca prin asociat unic D.S.A. împotriva Încheierii din 25 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.
Obligă recurenta la 1.785 lei cheltuieli de judecată către intimata SC K. SRL Gherla.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1487/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1490/2010. Comercial → |
|---|
