ICCJ. Decizia nr. 1553/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1553/2010
Dosar nr. 4220/2/2008
Şedinţa publică de la 5 mai 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 5976 din 29 aprilie 2008 Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta SC F.C. SRL, în contradictoriu cu pârâta SC M.B.C.C. SRL şi a dispus rezilierea contractului de subantrepriză din 21 august 2006 încheiat între părţi, respingându-se capetele de cere privind obligarea pârâtei la restituirea filei CEC şi la plata daunelor cominatorii.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că potrivit art. 19.1 din contractul de antrepriză din 21 august 2006, pârâta (antreprenor general) avea abia să plătească reclamantei un avans de 15 % din valoarea pasajului subteran de la Km 10 + 677, înainte de începerea lucrărilor.
S-a avut în vedre că pârâta nu a făcut dovada contrară celor susţinute de reclamantă, în sensul că nu şi-ar fi îndeplinit această obligaţie, ba mai mult, a afirmat că a plătit avansul din care a scăzut valoarea unor prefabricate ceea ce denotă încălcarea obligaţiilor contractuale.
De asemenea, instanţa a apreciat ca neîntemeiate susţinerile pârâtei privind denunţarea unilaterală a contractului de antrepriză de către antreprenorul general, neexistând o clauză care să conţină un pact comisoriu de ultim grad sau care să prevadă posibilitatea denunţării unilaterale.
Cu privire la cererea de restituire a filei CEC de către pârâtă s-a constatat că pârâta are dreptul să emită pretenţii asupra garanţiei de bună execuţie pentru acoperirea eventualelor prejudicii.
Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei a fost admis ca fondat prin Decizia nr. 362 din 28 septembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, care a schimbat în parte sentinţa, în sensul că a dispus obligarea pârâtei la restituirea către reclamantă a filei CEC, menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
În considerentele deciziei, instanţa de apel a reţinut aceeaşi situaţie de fapt ca şi prima instanţă, în sensul că rezilierea contractului de subantrepriză s-a datorat culpei exclusive a pârâtei care în calitatea sa de antreprenor general nu şi-a îndeplinit obligaţiile asumate prin contract, neachitând reclamantei avansul integral conform art. 19.1 din contract, nu a asigurat fronturile de lucru şi a contractat o altă firmă pentru executarea aceleiaşi lucrări contractate şi cu reclamanta.
S-a constatat că, reclamanta a restituit pârâtei partea din avans plătită, situaţie reţinută şi prin sentinţa nr. 16625 din 12 decembrie 2008 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti prin care s-a admis contestaţia la executare a SC F.C. SRL împotriva executării silite pornită de către pârâtă în baza titlului reprezentat de fila CEC, motivat de faptul că debitul pretins nu există.
Cu privire la petitul privind restituirea filei de CEC s-a considerat că prima instanţă a reţinut greşit predarea acesteia către pârâtă pentru constituirea garanţiei de bună execuţie conform art. 12.1, pentru că trebuia să verifice dacă reclamanta a restituit avansul plătit de pârâtă pentru a fi îndreptăţită la restituirea filei CEC.
Constatând că avansul plătit a fost restituit integral, fapt rezultat din sentinţa anterior menţionată, instanţa de apel a apreciat că se impune admiterea acestui petit.
În privinţa daunelor cominatorii solicitate s-a reţinut că reclamanta nu a probat un prejudiciu, având la dispoziţie executarea titlului cu aplicarea corespunzătoare a art. 5801- 5805 C. proc. civ.
Împotriva deciziei, reclamanta a formulat recurs prin care a invocat motivele de nelegalitate reglementate de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., în dezvoltarea cărora a susţinut următoarele:
1. În mod greşit s-a reţinut că solicitarea daunelor cominatorii este neîntemeiată întrucât nu ar fi probat un prejudiciu.
Consideră că daunele cominatorii sunt mijloacele juridice prin care creditorul poate constrânge debitorul să execute în natură obligaţiile asumate prin contract, iar faţă de reaua - credinţă a pârâtei este îndreptăţită la plata acestora.
2. Prejudiciul creat de pârâtă în dauna reclamantei constă în faptul că aceasta a introdus fila CEC la plată, în ziua în care, s-a returnat avansul primit de la SC M.B.C.C. SRL când, în mod evident nu mai avea disponibil în cont situaţie ce a dus înscrierea sa la Centrala Incidentelor de Plăţi, blocându-i-se activitatea financiară pe o durată de 1 an.
De asemenea, recurenta susţine că un prejudiciu major i-a fost adus prin faptul că S.C. M.B. Castor Construct S.R.L. a formulat cerere de executare silită împotriva sa şi, chiar dacă prin Sentinţa nr. 16625 din 12 decembrie 2008 s-a admis contestaţia la executare şi s-a dispus anularea formelor de executare şi restituirea sumelor poprite, nu se poate trece cu vederea că în perioada 21 martie 2007 - 12 decembrie 2008 conturile sale au fost blocate.
Analizând actele şi lucrările de la dosar, Înalta Curte urmează a constata că recursul este tardiv formulat.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 301 C. proc. civ., „ Termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel”.
Rezultă, aşadar, că, potrivit acestui text de lege, recursul poate fi declarat în termen de 15 zile de la data comunicării hotărârii, sancţiunea în caz de depăşire a acestuia, ca termen imperativ, fiind decăderea din dreptul de a se soluţiona pe fond recursul.
În cauză, comunicarea hotărârii s-a făcut la data de 16 octombrie 2009, potrivit menţiunilor făcute pe actul de procedură aflat la fila 51 din Dosarul nr. 4220/2/2008 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, încât, faţă de această dată, termenul de 15 zile, calculat conform art. 101 alin. (1) C. proc. civ., a fost depăşit, împlinindu-se anterior înregistrării cererii de recurs la această instanţă.
Cum hotărârea ce face obiectul recursului de faţă a fost comunicată la 16 octombrie 2009, iar cererea de recurs a fost formulată la data de 03 noiembrie 2009 (situaţie ce rezultă din rezoluţia de înregistrare la registratura instanţei care a pronunţat-o, cât şi din data poştei, înscrisă pe plicul de expediere a recursului - fila 61 dosar recurs, şi, respectiv, pe recipisa confirmării de primire - fila 80 dosar recurs), este evident că recursul a fost declarat peste termenul de 15 zile de la comunicare.
Aşa fiind, cum neexercitarea recursului în termenul prevăzut de lege atrage sancţiunea prevăzută de art. 103 alin. (1) C. proc. civ., care este decăderea, iar consecinţa este rămânerea irevocabilă a hotărârii recurate pe data expirării termenului, aceasta nu mai poate fi analizată.
Având în vedere această situaţie, cât şi dispoziţiile art. 102 C. proc. civ., potrivit cărora, neexercitarea oricărei căi de atac în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel - ceea ce în cauză nu se poate reţine, sau când partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei - ceea ce în cauză nu s-a susţinut - respectiv, faptul că nu a intervenit nici un caz de întrerupere a termenului de recurs, conform art. 285 - 286 C. proc. civ., aplicabile şi în recurs, potrivit art. 316 C. proc. civ., instanţa urmează a da eficienţă textului de lege sus-evocat şi va respinge recursul, ca tardiv formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC F.C. SRL Bucureşti împotriva deciziei comerciale nr. 362 din 28 septembrie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca tardiv formulat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1550/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1555/2010. Comercial → |
|---|
