ICCJ. Decizia nr. 1786/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1786/2010
Dosar nr. 21949/3/2007
Şedinţa publică de la 19 mai 2010
Asupra recursului de faţă;
Din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrata la Tribunalul Bucureşti, sub nr. 2194/3/2007, în data de 13 iunie 2007, reclamanta SC E.I. SRL a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâţii G.L.C. şi D.G.C., instanţa să pronunţe o hotărâre care să ţină loc de contract de vânzare-cumpărare a imobilului situat în Bucureşti, str. dr. Nicolae Tomescu, în principal, iar, în subsidiar, prin care să oblige pârâţii la plata sumei de 413.280 lei, arătând, în esenţă, că pârâţii nu şi-au îndeplinit obligaţia de a face şi nu şi-au executat obligaţia de a încheia contractul de vânzare - cumpărare a imobilului, stabilite prin promisiunea de vânzare-cumpărare din 20 iunie 2001.
Prin sentinţa nr. 3080 din 4 martie 2008, Tribunalul Bucureşti a respins acţiunea reclamantei SC E.I. SRL, ca neîntemeiată, reţinând, în esenţă, că vânzarea este nulă în lipsa preţului, iar, în ce priveşte capătul 2 de cerere, în şedinţa publică din 27 noiembrie 2007, reclamanta a renunţat la acesta.
Prin Decizia nr. 238 din 18 mai 2009, Tribunalul Bucureşti a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta SC E.I. SRL, împotriva sentinţei primei instanţe, a admis cererea apelantei de restituire a taxei judiciare de timbru achitate în plus şi a dispus restituirea reclamantei a sumei de 2.009 lei, achitată în plus cu acest titlu, reţinând, în esenţă că, în cauză, nu se poate pronunţa o hotărâre care să ţină loc de contract de vânzare - cumpărare, întrucât apelanta-reclamantă nu a făcut dovada îndeplinirii obligaţiei de plată a ultimei rate a preţului imobilului, stabilită prin antecontractul încheiat, de asemenea, având în vedere instituirea pactului comisoriu de gradul IV, în situaţia în care, din orice motiv, imputabil sau nu părţilor, promitenţii - vânzători nu îşi respectă promisiunea irevocabilă sau dacă transferul proprietăţii nu poate avea loc, înţelegerea reziliindu-se de drept, iar, cu referire la capătul 2 de cerere, în şedinţa publică din 27 noiembrie 2007, în prima instanţă, reclamanta a renunţat la acesta.
Împotriva deciziei pronunţate în apel a formulat recurs reclamanta SC E.I. SRL, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de punctele 6 şi 9 C. proc. civ., arătând, în esenţă, că: - instanţa de apel a acordat mai mult decât s-a cerut, întrucât, prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Bucureşti, reclamanta SC E.I. SRL a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâţii G.L.C. şi D.G.C., instanţa să pronunţe o hotărâre care să ţină loc de contract de vânzare - cumpărare a imobilului situat în Bucureşti, str. dr. Nicolae Tomescu, instanţa pronunţându-se pe ceea ce nu s-a cerut, respectiv, pe operarea, în cauză, a pactului comisoriu de gradul IV prevăzut în antecontract, care, fiind rezoluţionat de plin drept, nu îşi mai putea produce efectele, aspecte ce nu au fost puse în discuţia părţilor, contrar principiului contradictorialităţii şi cu depăşirea principiului rolului activ al instanţei;
- decizia pronunţată de instanţa de apel este lipsită de temei legal şi a fost dată cu aplicarea greşită a legii, întrucât, din modul cum a fost redactată, nu se poate determina dacă legea a fost sau nu corect aplicată, reţinând, în mod greşit, că, deoarece nu s-a realizat transferul proprietăţii, din orice motiv imputabil sau nu părţilor, în cauză a operat pactul comisoriu de gradul IV prevăzut în antecontract, care, fiind rezoluţionat de plin drept, nu îşi mai putea produce efectele, iar, în ce priveşte lipsa dovezii efectuării plaţii ultimei rate în sumă de 7.000 dolari SUA, reclamanta a solicitat instanţelor să instituie un privilegiu de preţ în favoarea intimaţilor - pârâţi, preţul fiind stabilit prin însuşi antecontractul încheiat, nefiind modificat prin novaţia de schimbare, solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei atacate, în sensul admiterii apelului şi schimbarea sentinţei apelate, în sensul admiterii acţiunii.
Recursul este nefondat.
Î n ce priveşte motivul de recurs prevăzut de pct. 6 al art. 304 C. proc. civ., acesta nu poate fi invocat în raport cu soluţia de respingere a apelului, ca nefondat, întrucât, în atare situaţie, instanţa de recurs nu poate proceda la o rejudecare a acţiunii iniţiale, spre a da ceea ce s-a cerut, instanţa de apel fiind singura ce avea căderea a se pronunţa asupra fondului cererii introductive de instanţă, putând, aşadar, să acorde ceea ce s-a cerut.
Cu referire la criticile circumscrise motivului de nelegalitate prevăzut de pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., se constată următoarele:
- Prin promisiunea de vânzare-cumpărare autentificată din 19 septembrie 2000, pârâţii, în calitate de promitenţi - vânzători, s-au obligat faţă de promitenta - cumpărătoare, M.S., să perfecteze vânzarea imobilului situat în Bucureşti, str. dr. Nicolae Tomescu, pentru preţul de 110.000 dolari SUA, plătibili în echivalent în lei, la data plăţii, astfel: - suma de 45.000 dolari SUA la data semnării înţelegerii; - suma de 65.000 dolari SUA, în 8 rate lunare a câte 7.205 dolari SUA, ultima, în sumă de 7.000 dolari SUA.
- Potrivit art. 7 din antecontract, în cazul neplăţii unei rate scadente, se calculează penalităţi de întârziere pe o perioadă de 30 de zile de la scadenţă, după care, dacă se constată neplata ratei şi a penalităţilor aferente, părţile convenind rezilierea de drept a înţelegerii, cu despăgubiri.
- Potrivit art. 8 din antecontract, în situaţia în care, din orice motiv, imputabil sau nu părţilor, promitenţii - vânzători nu îşi respectă promisiunea irevocabilă sau dacă transferul proprietăţii nu poate avea loc, înţelegerea se reziliază de drept, în temeiul pactului comisoriu de gradul IV, fără îndeplinirea altor formalităţi sau intervenţia instanţei de judecată.
- În data de 20 iunie 2001, a avut loc novaţia prin schimbarea debitorului obligaţiei de cumpărare a promisiunii de vânzare - cumpărare, părţile, de comun acord, substituind pe M.S. cu reclamanta SC E.I. SRL, cu obligaţia acesteia de a plăti ultima rată în sumă de 7.000 dolari SUA, încheindu-se, astfel, o novaţie prin schimbarea promitentului - cumpărător prin novaţia promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare.
Având în vedere evocatele aspecte şi în raport cu ceea ce a fost dedus judecaţii, este de subliniat că, pentru pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act autentic de vânzare - cumpărare este necesar ca partea care acţionează în instanţă, să-şi fi îndeplinit, în totalitate, obligaţiile asumate prin antecontract, cât timp nefiind îndeplinită obligaţia de plată a preţului, asumată prin antecontract, nici la data promovării acţiunii şi, nici ulterior, pe parcursul procesului, promitenţii - vânzători neputând fi obligaţi la executarea obligaţiei asumate de a încheia actul autentic de vânzare - cumpărare, pe de o parte, iar, pe de altă parte, în conformitate cu clauza cuprinsă în art. 8 din antecontract, în situaţia în care, din orice motiv, imputabil sau nu părţilor, dacă transferul proprietăţii nu poate avea loc, înţelegerea se reziliază de drept, fără îndeplinirea altor formalităţi sau intervenţia instanţei de judecată, stipulaţie prevăzută şi de art. 7 din acelaşi antecontract, potrivit căruia, în cazul neplăţii unei rate scadente, se calculează penalităţi de întârziere pe o perioadă de 30 de zile de la scadentă, după care, dacă se constată neplata ratei şi a penalităţilor aferente, părţile convin rezilierea de drept a înţelegerii, cu despăgubiri, mai mult, prin novaţia intervenită, părţile reiterând obligaţia restantă a recurentei - reclamante SC E.I. SRL de a plăti ultima rată în sumă de 7.000 dolari SUA.
Aşa fiind, cum menţionatele convenţii legal făcute au putere de lege între părţile semnatare, astfel că, în temeiul acestui principiu, instanţa nu poate să dea un alt înţeles clauzelor clare şi precise cuprinse în acestea, ceea ce se constată a fi fost avut în vedere de către instanţa de apel, criticile circumscrise motivului de nelegalitate prevăzut de punctul 9 al art. 304 C. proc. civ. nu pot conduce la admiterea recursului.
În consecinţă, constatând că instanţa de apel a dat o corectă şi legală soluţionare criticilor aduse sentinţei instanţei de fond, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează să respingă recursul declarat în cauză, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC E.I. SRL Bucureşti, împotriva deciziei Curţii de Apel Bucureşti nr. 238 din 18 mai 2009, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 19 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1785/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1788/2010. Comercial → |
|---|
