ICCJ. Decizia nr. 1792/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1792/2010
Dosar nr. 43636/3/2006
Şedinţa publică de la 19 mai 2010
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, reclamanta A.V.A.S. a chemat în judecată pe pârâta R.R.B. Olanda solicitând obligarea pârâtei la efectuarea investiţiei în sumă de 1.788.457 dolari SUA la SC P. SA Baia Mare, investiţie nerealizată până la scadenţa din 31 decembrie 2003, asumată conform prevederilor clauzei 8.10 lit. a) din contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni din 23 octombrie 1998, completat cu actul adiţional nr. 1 din 28 iulie 1999, obligarea pârâtei la plata sumei de 533.537 dolari SUA, reprezentând penalităţi aferente neefectuării investiţiilor asumate conform prevederilor clauzei 8.10 lit. a) din contract şi calculate conform clauzei din contract, prin aplicarea procentului de 30 % din suma neinvestită la sfârşitul celui de-al 5-lea an de investiţie.
Prin sentinţa comercială nr. 4878 din 25 martie 2009, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a respins ca nefondată acţiunea.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat apel, legal timbrat, reclamanta A.V.A.S., solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinţei atacate şi admiterea acţiunii cum a fost formulată.
Prin Decizia comercială nr. 391 din 27 octombrie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a respins apelul formulat, ca nefondat.
A reţinut că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică aplicând corespunzător dispoziţiile art. 11 alin. (2) din O.U.G. nr. 25/2002 la situaţia de fapt atunci când a constatat că investiţiile au fost efectuate până la 31 decembrie 2003, conform prevederilor contractuale şi obiectivelor menţionate în anexa 7 la contract, în acest sens făcând dovadă certificatul din 29 august 2005 şi expertiza contabilă efectuată, în cauză.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs reclamanta invocând nelegalitatea hotărârii, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei, admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinţei atacate şi pe cale de consecinţă, admiterea cererii de chemare în judecată.
A arătat că instanţa de apel a reţinut greşit că prin certificatul din 29 august 2005 întocmit de SC E. SRL se confirmă realizarea integrală a investiţiilor, întrucât împrumutul în sumă de 3.450.000 dolari SUA acordat de cumpărător societăţii nu poate fi luat în considerare ca investiţie realizată deoarece nu a făcut obiectul aportului de capital social al SC P. SA.
În acest sens a dezvoltat situaţia contractelor de împrumut şi raportându-se la Hotărârea nr. 13 din 29 iunie 2001 a Consiliului de Administraţie al SC P. SA şi la concluziile expertizei contabile pe care le apreciază ca eronate, a arătat că, în realitate, majorarea capitalului social, ca investiţie nu s-a realizat din aceste surse şi efortul investitorului ci din propriile surse ale societăţii privatizate respectiv din contractele de împrumut din data de 1 iulie 1999 şi 5 iulie 2000, la care se adaugă dobânda aferentă.
Totodată, certificarea îndeplinirii obligaţiilor asumate de investiţii asumate de cumpărătorul R.B.G. prin contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni din 23 octombrie 1998 şi actul adiţional din 28 iulie 1999 s-a făcut prin auditare, fiind eliberat Certificatul din 29 august 2005, întocmit de auditorul financiar independent SC E. SRL, în conformitate cu prevederile O.G. nr. 25/2002, cu modificările şi completările ulterioare.
Emiterea certificatului privind obligaţiile asumate de R.B.G. s-a făcut însă la data de 29 aprilie 2005, depăşindu-se termenul stabilit prin art. 8 al contractului, respectiv 30 iunie 2005.
Intimata - pârâtă a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului, ca nefondat.
Înalta Curte, din oficiu a pus în discuţie excepţia nulităţii recursului raportat la dispoziţiile art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ.
Potrivit art. 3021alin. (1) lit. c) C. proc. civ. cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor.
Pentru a conduce la casarea sau modificarea hotărârii recurate, recursul nu se poate limita doar la indicarea textului de lege, condiţia legală a dezvoltării motivelor presupunând încadrarea lor într-unul din motivele limitativ prevăzute de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ.
Din observarea criticilor formulate de recurentă se constată că deşi aceasta a indicat drept motiv de recurs art. 304 pct. 9 C. proc. civ., care se referă la hotărârea pronunţată fără temei legal sau cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii, aceasta îşi exprimă nemulţumirea faţă de modul de interpretare a probelor administrate, situaţie care nu se încadrează în acest motiv de nelegalitate, nici în celelalte motive limitativ prevăzute de art. 304 C. proc. civ., calea de atac a recursului neavând caracter devolutiv care să permită reaprecierea probelor.
Aşa fiind, dând eficienţă textului de lege invocat, se va admite excepţia şi se va constata nulitatea cererii de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nulitatea cererii de recurs formulată de reclamanta A.V.A.S., împotriva deciziei Curţii de Apel Bucureşti nr. 391 din 27 octombrie 2009.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1790/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1794/2010. Comercial → |
|---|
