ICCJ. Decizia nr. 1801/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1801/2010
Dosar nr. 8291/2/2009
Şedinţa publică de la 19 mai 2010
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, sub nr. 8291/2/2009, în data de 31 august 2009, reclamanţii C.S. şi C.M. au solicitat ca, în contradictoriu cu pârâta A.V.A.S., instanţa să pronunţe o hotărâre prin care să constate prescripţia dreptului de a cere executarea silită a creanţelor bancare preluate de A.V.A.S. de la Banca Agricolă S.A. - Sucursala Bârlad prin contractul de cesiune de creanţă nr. 728404 din 15 decembrie 1999 privind pe debitorul cedat SC V. SRL Bârlad - (radiată prin încheierea Tribunalului Vaslui nr. 154 F din 16 aprilie 2002 de închidere a procedurii de faliment), întrucât s-a împlinit termenul de prescripţie de 7 ani, calculat de la data preluării şi să dispună radierea ipotecii constituită în baza contractului de garanţie imobiliară încheiat la data de 16 decembrie 1998, între C.S. şi C.M. şi SC B.A. SA - Sucursala Bârlad, având ca obiect garantarea obligaţiei de rambursare a creditului în sumă de 850.000.000 lei acordat de SC B.A. SA - Sucursala Bârlad debitorului SC V. SRL Bârlad, în baza contractului de credit nr. 8 din 1998, prin ipotecarea imobilului situat în mun. Bârlad, str. Fundătura Nicolae Iorga, aflat în proprietatea garanţilor C.S. şi C.M. care a fost luat în garanţie pentru suma le 248.250.000 ROL, acţiune ce a fost calificată, din oficiu, de către instanţă, contestaţie la executare, astfel cum rezultă din conţinutul încheierii de şedinţă din data de 1 octombrie 2009, calificare reţinută şi prin încheierea de şedinţă din data de 22 octombrie 2009, având în vedere că intimata A.V.A.S. a declanşat procedura execuţională specială, în baza O.U.G. nr. 51/1998.
Curtea de Apel Bucureşti, prin sentinţa nr. 139 din 12 noiembrie 2009, a admis excepţia tardivităţii contestaţiei la executare, invocată de intimata A.V.A.S., prin întâmpinarea depusă în data de 22 octombrie 2009 şi a respins-o, ca tardiv formulată, reţinând, în esenţă, că, somaţia de plată emisă de A.V.A.S. a fost comunicată contestatorilor în data de 20 martie 2009, inclusiv titlurile executorii, data de la care a început să curgă termenul de 15 zile prevăzut de art. 401 alin. (1) lit. a) şi c) C. proc. civ., care, calculat conform art. 101 din acelaşi cod, s-a împlinit în data de 6 aprilie 2009, astfel că, în raport cu data expedierii, prin poştă, a contestaţiei la executare, respectiv, 27 august 2009, aceasta apare a fi fost formulată peste termenul legal.
Împotriva evocatei sentinţe au declarat recurs contestatorii C.S. şi C.M., invocând motivele de nelegalitate prevăzute de punctele 8, 9 şi 7 ale art. 304 C. proc. civ. arătând, în esenţă, că:
- instanţa a interpretat, în mod eronat, actul juridic dedus judecaţii, schimbând înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia, calificând acţiunea în constatare formulată, ca fiind contestaţie la executare;
- sentinţa a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, respectiv, a dispoziţiilor capitolului IX din O.U.G. nr. 51/1998 referitoare la regulile speciale privind soluţionarea litigiilor;
- sentinţa cuprinde motive contradictorii, întrucât, în considerente se menţionează că excepţia de tardivitate este întemeiată şi urmează a fi respinsă, contrar dispozitivului hotărârii, potrivit căruia, se admite excepţia de tardivitate, cu consecinţa respingerii, ca tardiv formulată, a contestaţiei la executare, solicitând admiterea recursului, modificarea, în tot, a sentinţei atacate, în sensul admiterii acţiunii aşa cum a fost promovată.
Recursul este nefondat.
Recurenţii, prin acţiunea introductivă, depusa în data de 31 august 2009, au solicitat instanţei să constate dreptul A.V.A.S. de a cere executarea silită a creanţelor bancare, ca fiind prescris, ulterior, însă, comunicării de către intimata A.V.A.S., în data de 16 martie 2009, a titlului executoriu şi somaţiei de plată, prin care se stabilea termenul de plată a debitului.
Curtea de Apel Bucureşti, din oficiu, prin încheierea de şedinţă din data de 1 octombrie 2009 şi, ulterior, la termenul din data de 22 octombrie 2009, a calificat acţiunea promovată, ca fiind contestaţie la executare, având în vedere că intimata A.V.A.S. a declanşat procedura execuţională specială, în baza O.U.G. nr. 51/1998, prin comunicarea somaţiei de plată, prin care a fixat termenul de achitare a debitului şi a titlului executoriu, cu adresa nr. 6439 din 16 martie 2009, cu atât mai mult cu cât, recurenţii solicitaseră, prin cererea introductivă, constatarea prescripţiei dreptului de a cere executarea silită, contrar susţinerilor acestora, potrivit cărora, acţiunea promovată are natura acţiunii în constatare, întemeiată pe dispoziţiile art. 111 C. proc. civ., cu sublinierea că, iniţial, recurenţii şi-au întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 44 şi art. 45 din O.U.G. nr. 51/1998 şi ale art. 1788 C. civ.
Cu referire la evocatul motiv de nelegalitate circumscris celui prevăzut de punctul 8 al art. 304 C. proc. civ., acesta nu poate fi primit, întrucât, se constată că prima instanţa a interpretat, în mod corect, actul juridic dedus judecaţii, reţinând că acţiunea formulată întruneşte elementele contestaţiei la executare, aceasta fiind îndreptată împotriva executării silite pornite de A.V.A.S., în baza O.U.G. nr. 51/1998, anterior introducerii de către recurenţi a cererii de chemare în judecată ce viza, însăşi, executarea silită, respectiv, constatarea, ca prescris, a dreptului de a o cere, de către A.V.A.S.
Cu referire la motivul de nelegalitate circumscris celui prevăzut de punctul 9 al art. 304 C. proc. civ., nici acesta nu poate fi primit, întrucât, în recurs, recurenţii susţin că sentinţa a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, respectiv, a dispoziţiilor capitolului IX din OUG nr. 51/1998 referitoare la regulile speciale privind soluţionarea litigiilor, or, înşişi, aceştia, au învederat primei instanţe că îşi întemeiază acţiunea pe dispoziţiile art. 111 C. proc. civ., astfel cum rezultă din examinările, deja, efectuate, fiind de subliniat că, o dată precizat temeiul de drept al acţiunii, acesta nu mai poate fi schimbat în calea de atac urmată, în respectarea principiului disponibilităţii statuat de art. 129 C. proc. civ.
Cu referire la motivul de nelegalitate circumscris celui prevăzut de pct. 7 al art. 304 C. proc. civ., nici acesta nu poate conduce la admiterea recursului, întrucât, critica, potrivit căreia, în considerentele hotărârii atacate se menţionează că excepţia de tardivitate este întemeiată şi urmează a fi respinsă, contrar dispozitivului, conform căruia, instanţa admite excepţia de tardivitate şi respinge, ca tardiv formulată, contestaţia la executare, nu poate face obiectul căii extraordinare de atac, având caracterul unei erori de tehnoredactare, nicidecum al unei greşeli de judecată, în această ipoteză, recurenţii având la îndemnă calea îndreptării erorii materiale strecurate în considerentele sentinţei, în aplicarea dispoziţiilor art. 281 C. proc. civ.
În consecinţă, faţă de cele de mai sus, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează să respingă recursul declarat în cauză, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de contestatorii C.S. şi C.M., împotriva sentinţei Curţii de Apel Bucureşti nr. 139 din 12 noiembrie 2009, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 19 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1800/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1802/2010. Comercial → |
|---|
