ICCJ. Decizia nr. 1901/2010. Comercial
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1901/2010
Dosar nr. 1896/105/2008
Şedinţa publică de la 25 mai 2010
Deliberând asupra recursului de faţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrata pe rolul Judecătoriei Sinaia, re clamanta E.C.S.P.R.L., în calitate de lichidator judiciar al SC H.V.P. SA, în contradictoriu cu pârâţii Consiliul local Buşteni şi SC H. SA Valea Prahovei, a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea în solidar a acestora la plata sumei de 140.775 lei, reprezentând contravaloarea investiţiilor pe care le-a efectuat, cu acordul pârâţilor, la imobilul situat în Buşteni, str. E. Moldoveanu, ce aparţine Consiliului Local Buş teni şi se află în posesia SC H.V.P. SA.
In susţinerea acţiunii, reclamanta a învederat că prin sentinţa nr. 566 din 24 noiembrie 2006 a fost deschisă procedura de insolvenţă în ceea ce o priveşte pe pârâta SC H. SA Valea Prahovei, iar prin sentinţa nr. 152 din 22 martie 2007 aceasta a intrat în procedura falimentului, reclamanta fiind numită lichidator judiciar.
S-a mai arătat că pârâta SC H.V.P. SA a fost înfiinţată în anul 2002, având ca acţionari Consiliul Judeţean Prahova, Consiliul Local Azuga, Consiliul Local Buşteni, iar prin Adunarea creditorilor din data de 20 aprilie 2007 s-a stabilit ca investiţiile la imobilul din Buşteni, str. Erou Moldoveanu, judeţul Prahova, vor fi valorificate în bloc, prin negociere directă.
Deşi au fost emise adrese către Consiliul Local Buşteni şi SC H. SA Valea Prahovei, acestea nu au avut rezultatul scontat, astfel că la data de 29 octombrie 2007 aceeaşi Adunare a creditorilor a hotărât recuperarea investiţilor de 140.775 lei prin acţiune în înregistrată.
S-a mai precizat că prin contractul de comodat nr. 6210 din 7 octombrie 2002 încheiat cu Consiliul Local Buşteni, SC H.V.P. SA a primit, cu titlu gratuit, imobilul situat în Buşteni, str. Erou Moldoveanu, judeţul Prahova, iar, potrivit convenţiei, comodantul se obliga să restituie comodatarei valoarea rămasă neamortizată la data expirării contractului la acest imobil, ca urmare a investiţiilor efectuate, ce au fost evaluate de expert la valoarea de 140.775 lei.
Prin decizia comercială nr. 134 din 30 octombrie 2009 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, a fost respins ca nefondat apelul reclamantei reţinându-se în considerentele deciziei că prin contractul de comodat din 7 octombrie 2002, Consiliul Local al oraşului Buşteni a dat cu titlu de împrumut gratuit către SC H. SA Valea Prahovei - Azuga imobilul (centrală termică) situat în Buşteni, str. Erou Moldoveanu.
În conformitate cu art. 3.1 din contract, comodantul s-a obligat să restituie comodatarei valoarea rămasă neamortizată, la data expirării contractului, a investiţiilor efectuate la imobil.
Acest contract s-a încheiat pe o perioadă de 5 ani, dar prin sentinţa nr. 566 din 24 noiembrie 2006 pronunţată de Tribunalul Prahova s-a dispus deschiderea procedurii insolvenţei faţă de comodatară.
Ulterior, prin sentinţa nr. 152 din 22 martie 2007 pronunţată de Tribunalul Prahova s-a dispus începerea procedurii falimentului faţă de comodatară, dispunându-se dizolvarea societăţii debitoare şi ridicarea dreptului de administrare.
Din raportul de expertiză contabilă întocmit de expertul C.V. (fila149-156 dosar primă instanţă) a rezultat că, la expirarea contractului de comodat, investiţia trebuia amortizată integral în conformitate cu dispoziţiile art. II din Legea nr. 15/1994 privind amortizarea capitalului imobilizat în active corporale şi necorporale şi cu dispoziţiile pct. 15 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 15/1994, astfel că recuperarea cheltuielilor cu investiţii la mijloacele fixe concesionate se face prin includerea în cheltuielile de exploatare pe perioada iniţială a contractului de concesiune sau pe durata normală de utilizare după caz; predarea-preluarea investiţiei trebuia să se facă pe bază de proces-verbal, fără nicio răscumpărare din partea comandatului, uzura fizică a investiţiei neavând nicio legătură cu amortizarea capitalului imobilizat prevăzută de Legea nr. 15/1994.
Împotriva acestei decizii reclamanta a declarat recurs criticând soluţia dată în apel sub aspectul greşitei aplicări a Legii nr. 326/2006 solicitând admiterea recursului şi pe fond obligarea pârâţilor în solidar la plata sumei de 188.598,44 lei reprezentând contravaloarea investiţiilor efectuate de recurentă în imobilul din litigiu.
Înalta Curte, din oficiu, la acest termen a invocat nulitatea cererii de recurs în raport de dispoziţiile art. 3021 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. şi a rămas în pronunţare pe această excepţie.
Constatând că cererea de recurs promovată de avocatul A.M., nu are mandat de reprezentare, în lipsa acestuia la primul termen de judecată, deşi a fost legal citat, Înalta Curte a acordat un nou termen de judecată dispunând citarea recurentei cu menţiunea complinirii neregularităţii procedurale a semnării cererii de recurs.
Cum la termenul acordat recurentul nu s-a prezentat şi nici nu a făcut dovada complinirii neregulilor procedurale, Înalta Curte va face aplicarea prevederilor art. 3021 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. şi va constata nulitatea cererii de recurs pentru lipsa semnăturii persoanei abilitată legal să-o reprezinte pe recurentă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nulă cererea de recurs declarată de reclamanta E.C.S.P.R.L. Ploieşti lichidator al SC H.V.P. SA împotriva Deciziei nr. 134 din 30 octombrie 2009 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, în temeiul art. 3021alin. (1) lit. d) C. proc. civ.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 mai 2010.
← ICCJ. Decizia nr. 1899/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1903/2010. Comercial → |
---|