ICCJ. Decizia nr. 1908/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1908/2010
Dosar nr. 1194/99/2008
Şedinţa publică de la 25 mai 2010
Deliberând asupra recursului de faţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 625/COM din 3 martie 2009 pronunţată de Tribunalul Iaşi s-a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta Asociaţia de proprietari P.T.2 Gară în contradictoriu cu pârâta C.N.C.F. 1 şi SC P.E. SRL s-a dispus evacuarea pârâtei SC P.E. SRL din spaţiul situat la parterul blocului X situat în Iaşi, strada Silvestru, s-a respins cererea reclamantului privind executarea acestei măsuri fără somaţie sau punere în întârziere şi s-a dispus obligarea pârâţilor să aducă spaţiul la forma iniţială.
În considerentele sentinţei, tribunalul a reţinut că blocul X este prevăzut din construcţii cu o zonă pentru evacuarea gunoaielor, respectiv: spaţii cu deschidere la exterior amplasate la fiecare nivel al blocului de locuinţe unde urma să se colecteze toate gunoaiele menajere de la nivelul respectiv şi evacuate printr-un tub colector de tablă şi camera de preluare şi evacuare a gunoaielor amplasată la parterul blocului de locuinţe, spaţiu în care, în prezent funcţionează pârâta SC P.E. SRL.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel CN C.F.C.F.R. SA Sucursala Regională C.F. prin reprezentanţii săi legali criticând-o pentru netemeinice şi nelegalitate.
Apelanta a arătat că spaţiile aflate la parterul blocului X sunt proprietatea Sucursalei Regionale C.F. Iaşi deoarece în preţul apartamentelor vândute de compania apelantă nu au fost incluse spaţiile pe care Asociaţia de Proprietari le consideră ca fiind proprietatea acesteia. Locatarii nu au cumpărat decât locuinţele spaţiile cu altă destinaţie aveau altă valoare care nu a fost inclusă în valoarea apartamentelor.
Prin Decizia comercială nr. 90 din 26 octombrie 2009 a Curţii de Apel Iaşi, secţia comercială, a fost respins ca nefondat apelul pârâtei reţinându-se în considerentele deciziei că proprietarii apartamentelor situate în blocul X sunt şi proprietarii spaţiilor cu altă destinaţie, situate în clădire şi aceasta indiferent de tronsonul, scara sau etajul la care sunt situate locuinţa şi spaţiul cu altă destinaţie (în conformitate cu dispoziţiile alin. (2) al art. 10 din Legea nr. 85/1992).
Acest aspect este dovedit în cauză cu copia contractului de vânzare-cumpărare aflat la fila 77 dosar, din care rezultă că imobilul înstrăinat cuprinde atât camerele de locuit, cât şi „cota indiviză de 2.54 % din suprafaţa de folosinţă comună a imobilului", temeiul legal al vânzării fiind Legea nr. 85/1992 şi Decretul-lege nr. 61/1990.
Raportat la prevederile relevante ale Legii nr. 85/1992 şi la cuprinsul contractului standard de vânzare - cumpărare a locuinţelor încheiat de apelantă în calitate de vânzător, potrivit cu care chiriaşii au cumpărat şi cota indiviză din spaţiul de folosinţă comună, curtea de apel a respins ca nefondată susţinerea acesteia privitoare la rămânerea în proprietate a spaţiului comun aflat la parterul blocului.
În ceea ce priveşte raportul de expertiză efectuat la instanţa de fond de către expertul G.N. s-a constatat că în mod justificat a fost înlăturat ca probă întrucât, pe de o parte, expertul a invocat lipsa cărţii tehnice a construcţiei şi a documentelor necesare pentru lămurirea cauzei, precum şi imposibilitatea identificării camerei gunoier, iar pe de altă parte, a concluzionat în sensul nedovedirii dreptului de proprietate al reclamantei, deşi verificarea acestui drept nu cădea în sarcina sa.
S-a mai reţinut că prin Decizia nr. 49 din 22 septembrie 2008 secţia comercială a Curţii de Apel Iaşi s-a pronunţat deja în sensul că Asociaţia de Proprietari PT 2 Gară (reclamantă în prezenta cauză) este proprietara spaţiului de la parterul blocului T 1 prin includerea în preţul de vânzare a fiecărui apartament a cotei indivize din suprafaţa de folosinţă a imobilului (filele 86-87 dosar fond).
Împotriva acestei decizii reclamanta a declarat recurs criticând soluţia dată în apel sub aspectul greşitei aprecieri cu privire la dreptul de proprietate asupra spaţiului din litigiu pe care reclamanta nu-l poate pretinde într-o acţiune de evacuare.
Înalta Curte, din oficiu, la acest termen a invocat nulitatea cererii de recurs în raport de dispoziţiile art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. şi a rămas în pronunţare pe această excepţie.
Analizând cererea de recurs în raport de criticile formulate de recurentă se constată că argumentele aduse în dezvoltarea acestora nu pot fi încadrate în niciunul din motivele de nelegalitate din cele prevăzute expres şi limitativ de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ.
Cum aspectele vizează aspecte ce ţin de stabilirea situaţiei de fapt şi de aprecierea dată probelor ce reprezintă atributul instanţelor anterioare, ele nu pot face obiectul controlului judiciar în această fază procesuală în care atribuţiile instanţei de recurs sunt limitate strict doar la motivele de nelegalitate.
În considerarea celor ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 3021 lit. c) C. proc. civ. va constata nulitatea cererii de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nulă cererea de recurs declarată de pârâta CN C.F.C.F.R. SA Bucureşti - Sucursala Regională CF Iaşi împotriva Deciziei nr. 90 din 26 octombrie 2009 a Curţii de Apel Iaşi, secţia comercială, în temeiul art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1906/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1909/2010. Comercial → |
|---|
