ICCJ. Decizia nr. 1909/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1909/2010
Dosar nr. 1261/84/2008
Şedinţa publică de la 25 mai 2010
Deliberând asupra recursului de faţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 166/COM din 17 februarie 2009, Tribunalul Bihor a admis cererea formulată de reclamanta SC K. SRL, cu sediul în Cehu Silvaniei, str. Gheorghe Pop de Băseşti, judeţul Sălaj, în contradictoriu cu pârâta SC D.C.I. SRL şi în consecinţă:
A obligat pârâta să predea reclamantei SC K. SRL documentele autoturismului V. cumpărat de reclamantă de la pârâtă, în vederea înmatriculării acestuia pe numele reclamantei.
A admis în parte cererea reconvenţională formulată de pârâta SC D.C.I. SRL, în contradictoriu cu reclamanta SC K. SRL şi a obligat-o pe reclamanta SC K. SRL să plătească pârâtei SC D.C.I. SRL suma de 11.357,50 lei, reprezentând cuantumul taxei speciale de înmatriculare, a poliţei R.C.A. şi a poliţelor Casco, sume achitate de pârâta pentru reclamantă.
Totodată, a respins cererea pârâtei SC D.C.I. SRL privind stabilirea unui drept de retenţie asupra documentelor autoturismului V., a obligat pârâta SC D.C.I. SRL să plătească reclamantei SC K. SRL suma de 8,3 lei cheltuieli de judecată, iar pe reclamanta SC K. SRL să plătească pârâtei suma de 1769,71 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
A respins cererea formulată de pârâta SC D.C.I. SRL privind sancţionarea reclamantei SC K. SRL la amendă judiciară.
Prin decizia comercială nr. 110 din 18 decembrie 2009 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a fost respins ca nefondat apelul reclamantei şi a fost obligată aceasta la 1000 lei cheltuieli de judecată către intimată.
Potrivit contractului de vânzare-cumpărare din 7 mai 2007 pârâta în calitate de dealer al mărcii Volkswagen a vândut reclamantei autoturismul V. la preţul de 53.700 euro, iar la art. 2.5 din condiţiile generale de vânzare-livrare părţile au convenit că predarea autovehiculului către cumpărător se va face după achitarea integrală a preţului, dreptul de proprietate operând la momentul predării.
La data predării autovehiculului către cumpărătoare, preţul nu era achitat integral.
S-a reţinut că potrivit înscrisurilor depuse în probaţiune la dosar, emanând de la societatea de asigurare SC G.A. SA, cumpărătoarea - reclamanta din prezenta cauză - a şi profitat deja de cele două asigurări, beneficiind în baza poliţei Casco de reparaţii în valoare de 7.640 RON, căci în urma unor evenimente rutiere din data de 11 iunie 2007 şi din 03 martie 2008, au fost deschise două dosare de daună la cererea reprezentantului legal al SC K. SRL - K.D., în baza poliţei Casco şi respectiv a poliţei RCA - x.
Având în vedere aceste considerente, în baza clauzelor contractuale şi în temeiul principiului îmbogăţirii fără justă cauză, în mod legal şi temeinic a fost soluţionată acţiunea reconvenţională, prin obligarea pârâtei reconvenţionale la plata taxei de primă înmatriculare, a asigurării R.C.A. şi a celei Casco.
Faţă de culpa procesuală a apelantei, în temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. civ., a fost obligată să plătească intimatei suma de 1.000 lei cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariu avocaţial, justificat cu chitanţa depusă la dosar.
Împotriva acestei decizii reclamanta a declarat recurs criticând-o pentru aprecierea greşită a probelor efectuate în cauză vizând poliţele de asigurare ale autoturismului şi taxa de primă înmatriculare în temeiul contractului de vânzare-cumpărare încheiat de părţile din litigiu.
Întrucât timbrarea prevalează asupra oricăror chestiuni prealabile, Înalta Curte rămâne în pronunţare pe excepţia netimbrării.
Potrivit dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, republicată, taxele de timbru se plătesc anticipat, iar conform aceluiaşi articol alin. (3) din aceeaşi lege neîndeplinirea obligaţiei de plată până la termenul stabilit se sancţionează cu anularea acţiunii sau cererii.
Textul de lege enunţat cuprinde o normă imperativă care impune o obligaţie la plata taxei judiciare de timbru, de la care nu se admite nicio abatere, nesocotirea acesteia conducând la sancţiunea nulităţii absolute a cererii şi/sau căii de atac exercitate de parte.
Este elocvent faptul că această normă are caracter imperativ şi absolut de la care nu se poate deroga prin voinţa părţilor, excepţiile operând ope legis sau la cererea părţii interesate,conform O.U.G. nr. 51/2008 de acordare scutiri/eşalonări de la plata taxei judiciare de timbru.
În cauză, s-a calculat în sarcina recurentei o taxă judiciară de timbru în sumă de 396,20 lei şi un timbru judiciar în valoare de 1,5 lei, conform art. 1 din Legea nr. 146/1997, republicată, stabilindu-se termen de judecată astăzi, pentru când recurenta a fost legal citată cu menţiunea timbrării, aşa cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii de citare aflată la fila 11 dosar recurs.
Cum recurenta nu s-a conformat obligaţiei legale de timbrare a recursului, Înalta Curte urmează să aplice sancţiunea prevăzută de dispoziţiile art. 20 alin. (3) din actul normativ menţionat şi să anuleze recursul ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează ca netimbrat recursul declarat de reclamanta SC K. SRL Cehu Silvaniei împotriva Deciziei nr. 110 din 18 decembrie 2009 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1908/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1910/2010. Comercial → |
|---|
