ICCJ. Decizia nr. 2055/2010. Comercial
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2055/2010
Dosar nr. 2728/1/2010
Şedinţa publică din 2 iunie 2010
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea adresată acestei instanţe la data de 30 martie 2010, contestatoarea SC A. & C. SRL a solicitat, în contradictoriu cu SC R.C. SRL, anularea deciziei nr. 3336, pronunţată de Secţia comercială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 11 decembrie 2009 în dosarul nr. 21779/3/2007, invocând, în drept, prevederile art. 318 teza 1 C. proc. civ.
În motivarea acestei cereri contestatoarea a arătat că soluţia instanţei de recurs, referitoare la neacordarea cheltuielilor de judecată pe care le-a solicitat, întrucât nu au fost dovedite, este rezultatul unei erori materiale, determinată de neobservarea documentelor doveditoare cu privire la aceste cheltuieli, depuse la dosar în şedinţa publică din data de 11 decembrie 2009.
În vederea soluţionării contestaţiei în anulare s-a ataşat dosarul nr. 21779/3/2007, în care s-a pronunţat Decizia a cărei anulare se solicită, prin care s-a anulat, ca netimbrat, recursul declarat de apelanta-reclamantă SC R.C. SRL Bucureşti împotriva deciziei nr. 619, pronunţată de Secţia a VI-a comercială a Curţii de Apel Bucureşti, la data de 17 decembrie 2008 şi s-a respins, ca nedovedită, în sensul art. 274 alin. (1) C. proc. civ., cererea de acordare a cheltuielilor de judecată solicitate de intimata-pârâtă SC A. & C. SRL Bucureşti.
Este de observat că prin contestaţia dedusă judecăţii este vizată prima teză a art. 318 C. proc. civ., în conformitate cu care hotărârile instanţelor de recurs pot fi atacate cu contestaţie în anulare, când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale, evidente în legătură cu aspectele formale ale judecăţii în recurs şi că, în cauză, neacordarea cheltuielilor de judecată nu este rezultatul unei erori materiale în sensul precitatului text legal, ci a modului în care instanţa a înţeles să aplice dispoziţiile prevăzute de art. 274 alin. (1) C. proc. civ., examinând înscrisurile doveditoare ale acestor cheltuieli depuse la dosar, nefiind posibil ca prin intermediul acestei căi extraordinare de atac, aceeaşi instanţă să cerceteze dacă soluţia adoptată, urmare a examinării acestor înscrisuri din perspectiva cerinţelor precitatului text legal, este greşită sau corectă, ştiut fiind că legiuitorul nu a urmărit prin evocata cale specială de retractare să deschidă părţilor posibilitatea recursului la recurs.
Aşa fiind, constatând prevederile art. 318 alin. (1) C. proc. civ. nu-şi găsesc incidenţa în speţă, Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare formulată în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea SC A. & C. SRL Bucureşti împotriva deciziei nr. 3336 din 11 decembrie 2009, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, în dosarul nr. 21779/3/2007.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 iunie 2010.
← ICCJ. Decizia nr. 2044/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2056/2010. Comercial → |
---|