ICCJ. Decizia nr. 2143/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2143/2010
Dosar nr. 47104/3/2005
Şedinţa publică din 8 iunie 2010
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 8293 din 13 octombrie 2006, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială a respins acţiunea formulată de reclamantul S.M. în contradictor cu pârâtele S.A.R.A. SA - D.G.S.A.R.A. SA, sucursala Bucureşti, subsecvent respingerii excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive.
Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesual pasive a Sucursalei Bucureşti a SC A. SA, instanţa de fond a reţinut netemeinicia acesteia în raport de probele de la dosar din care rezultă că raporturile de daună s-au născut între reclamant şi sucursala societăţii fiind fără relevanţă avizarea contractului, dată fiind valoarea obiectului contractului de către administraţia centrală.
Pe baza probelor administrate, înscrisuri şi martori instanţa de fond a reţinut că la încheierea asigurării au fost declarate trei chei şi nu două şi o alarmă electronică iar declaraţiile inconsecvente ale reclamantului duc la concluzia că una din cheile preluate la dosarul de daună a fost contrafăcută.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin Decizia nr. 435 din 29 octombrie 2009 a admis apelul promovat de reclamant, a schimbat în parte hotărârea atacată, a admis în parte cererea promovată şi a obligate pârâtele în solidar la plata sumei de 32.998 Euro în echivalentul în lei la cursul BNR din ziua plăţii cu dobânda legală calculată la echivalentul în lei din 17 iulie 2005 al sumei de mai sus, cu începere de la 13 iulie 2005 până la plata efectivă a despăgubirilor.
Prin aceeaşi decizie s-a respins capătul de cerere privind acordarea sumei de 82.618.317 ROL, pentru lipsa de folosinţă, ca neîntemeiat, menţinând celelalte dispoziţii ale hotărârii apelate.
Criticile apelantului cu privire la stabilirea situaţiei de fapt pe baza probelor administrate au fost apreciate ca întemeiate de instanţa de apel în raport de noile probe administrate în această fază procesuală şi anume expertiza tehnică judiciară şi interogatoriu.
Instanţa de apel din coroborarea tuturor probelor administrate a reţinut că modelul de autovehicul în speţă a fost livrat de producător cu două tipuri de chei, una dintre ele cu telecomandă cu însemne AUDI iar cealaltă fiind cheie de service, cu simbolul service – ciocan, conform adresei emisă de AUDI la 6 iulie 2006, maşina fiind echipată suplimentar cu alarma electrică acţionată cu telecomandă.
Din concluziile raportului de expertiză s-a reţinut că respectivele chei prezentate expertului seamănă cu cele originale şi ar putea fi compatibile cu maşina furată, pârâta ştia sau trebuia să ştie că valabilitatea cheilor s-a probat cu ocazia inspecţiei tehnice de risc la încheierea contractului, cheile în original nu trebuiau depuse pentru că s-au depus cele pe care le-a primit reclamantul apelant la cumpărarea maşinii în speţă.
Pe cale de consecinţă, pretenţiile solicitate s-au apreciat ca întemeiate în limitele valorice mai sus arătate în raport de art. 10.5 din condiţiile generale privind asigurarea de avarii a autovehiculelor, art. 3 din OG nr. 9/2000, art. 1084 şi art. 1088 C. civ.
În contra acestei decizii a declarat recurs pârâta G.A. SA pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ. în a căror dezvoltare arată că deşi potrivit art. 7 din condiţiile specifice pentru furt asiguratul este obligat să depună cheile originale ale autoturismului, instanţa precizează că nu trebuie depuse, ajungând la concluzia că cele două chei predate sunt suficiente.
Recurenta face o amplă trimitere la probele administrate, înscrisuri şi martori criticând aprecierea făcută de instanţa de apel acestora pentru determinarea numărului de chei pe care asiguratul trebuie să le depună şi din această perspectivă şi asupra obligaţiei de a oferi informaţii exacte şi complete de către asigurător la încheierea poliţei de asigurare (art. 8.2 şi art. 8.4 din condiţiile generale de asigurare).
Mai arată recurenta că, în ipoteza în care aceste critici privind numărul de chei ce trebuie predate nu vor fi primite, să se observe calculul greşit al cuantumului despăgubirilor la care a fost obligată în raport de art. 10.14 din Condiţiile generale de asigurare.
Intimatul S.M. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a deciziei atacate.
Recursul nu este fondat.
1. Potrivit art. 3021 lit. c) C. proc. civ. cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate şi dezvoltarea lor iar potrivit art. 304 C. proc. civ. partea introductivă modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate limitativ enumerate de acest text de lege.
Prin recursul declarat recurenta invocă motivele prevăzute de art. 304.7, 8 şi 9.
2. Cu privire la motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. se constată că Decizia atacată nu cuprinde motive contradictorii aprecierile cu privire la necesitatea depunerii cheilor în original fiind coroborată cu situaţia autoturismului asigurat - seconhand şi cu faptul că valabilitatea cheilor s-a probat cu ocazia inspecţiei tehnice de risc la încheierea contractului de asigurare.
3. Ipotezele art. 304.8 C. proc. civ., de asemenea invocat de recurentă nu se regăsesc în dezvoltarea recursului deoarece prevederile art. 7 din condiţiile specifice de asigurare conform cărora: „asiguratul pentru a fi în drept să primească despăgubiri pentru autovehiculul furat, trebuie să pună la dispoziţia Asigurătorului odată cu înştiinţarea, actele originale ale autovehiculului", nu au fost greşit interpretate de instanţa de apel prin schimbarea naturii ori înţelesului lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia, ci aplicate la cazul în speţă în raport de probele administrate.
De asemenea, nu au fost greşit interpretate nici prevederile art. 8.2 din condiţiile specifice prin raportare la probele administrate şi cu privire la care deşi era în drept, asigurătorul nu a făcut dovada că ar fi aplicat sancţiunea prevăzută de art. 8.4 la care acesta trimite, respectiv să propună asiguratului modificarea corespunzătoare a contractului sau să-l denunţe, în cazul în care, cunoscând exact circumstanţele nu ar fi încheiat contractul.
4. Motivul prevăzut de art. 304.9 C. proc. civ. este invocat de recurent prin raportare la art. 969 C. civ. sau la unele din prevederile condiţiilor de asigurare, or, este evident că hotărârea atacată respectă principiul forţei obligatorii a contractului de asigurare, pe ale cărui clauze îşi sprijină soluţia adoptată.
5. Cât priveşte critica ce are ca obiect stabilirea cuantumului valoric al despăgubirilor acordate, aceasta vizând temeinicia hotărârii atacate iar nu nelegalitatea sa nu poate fi examinată, trimiterea la art. 10 pct. 14 din Condiţiile generale neîncadrându-se în motivul prevăzut de art. 304.9 C. proc. civ.
Aşa fiind, faţă de cele ce preced, Înalta Curte, va respinge recursul declarat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtele G.P.A. SA CLUJ NAPOCA şi S.A.R.GA SA, sucursala BUCUREŞTI, împotriva deciziei nr. 435 din 29 octombrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 210/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2144/2010. Comercial → |
|---|
