ICCJ. Decizia nr. 2153/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2153/2010
Dosar nr. 291/119/2009
Şedinţa publică din 8 iunie 2010
Deliberând asupra recursului de faţă, din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Covasna la data de 2 martie 2009, reclamanta SC M.T.S. SA, prin administrator special A.S.P.M.T.S. SA a chemat în judecată pe pârâţii W.U.M. S.P.R.L. şi B.F.S. S.P.R.L., solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să constate dobândirea de către reclamantă a dreptului de proprietate asupra imobilului înscris în C.F. nr. 5361 al comunei Ghelinţa şi intabularea dreptului de proprietate în favoarea reclamantei aflată în procedură de insolvenţă prin administrator special B.F.S. S.P.R.L. Constanţa.
Prin sentinţa civilă nr. 472 din 19 mai 2009, Tribunalul Covasna a anulat ca netimbrată, acţiunea reclamantei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut, în speţă, incidenţa art. 1 şi art. 29 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 146/1997, republicată şi ale art. 9 din OG nr. 32/1995.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel, reclamanta, criticând sentinţa apelată, întrucât instanţa de fond nu a făcut aplicarea art. 77 din Legea nr. 85/2006 republicată, deoarece societatea reclamantă este în stare de insolvenţă.
Prin Decizia nr. 81/Ap din 8 octombrie 2009, Curtea de Apel Braşov, secţia comercială, a anulat apelul declarat ca netimbrat, reţinând în speţă incidenţa dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 şi art. 9 alin. (2) din OG nr. 32/1995.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, apelanta-reclamantă, criticând Decizia apelată pentru motive de nelegalitate ce se subsumează dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Astfel, recurenta învederează că societatea - recurentă este în procedura insolvenţei şi conform art. 77 din Legea nr. 85/2006, toate acţiunile societăţii sunt scutite de plata taxei de timbru, administratorul judiciar nefiind nici subiectul dreptului la acţiune, nici subiectul dreptului la scutire de taxe de timbru.
Examinând actele şi lucrările dosarului, prin prisma motivelor de nelegalitate formulate şi prin raportare la considerentele deciziei pronunţate de instanţa de apel, Înalta Curte reţine că recursul declarat este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Conform art. 77 din Legea nr. 85/2006, republicată, „acţiunile în justiţie ale societăţii aflată în procedura insolvenţei, formulate prin administrator judiciar sau lichidator judiciar, pentru recuperarea creanţelor, sunt scutite de plata taxelor de timbru".
Ca atare, dată fiind situaţia specială a societăţii aflată în procedura insolvenţei, legiuitorul român a prevăzut o excepţie de la obligaţia de plată a taxelor datorate jurisdicţiilor civile/comerciale pentru acţiunile cu care sunt investite, obligaţie prevăzută de art. 1 raportat la art. 20 din Legea nr. 146/1997, republicată, lege care reprezintă sediul materiei.
Înalta Curte reţine că acţiunea de fond a fost făcută de o societate aflată în stare de insolvenţă, aspect probat pe parcursul desfăşurării procesului de faţă, şi evidenţiat în cuprinsul cererii de chemare în judecată.
Se mai reţine că în faţa instanţelor de fond, recurenta - reclamantă a invocat în mod constant dispoziţiile precitate ale art. 77 din Legea nr. 85/2006, republicată, dispoziţii care nu au fost analizate de niciuna dintre instanţele de fond, hotărârile pronunţate fiind date cu eludarea acestei dispoziţii speciale şi, deci, derogatorii de la dreptul comun.
Din analiza considerentelor deciziei recurate, Înalta Curte reţine că instanţa de apel a reţinut că prin cererile formulate la filele 9 şi 22 din dosarul de apel, apelanta a arătat că este scutită de plata taxei de timbru, fără însă să analizeze aceste cereri care făceau trimitere expresă la dispoziţiile art. 77 din Legea nr. 85/2006, republicată.
Mai mult, Înalta Curte apreciază că, anterior analizei incidenţei normei prevăzută de art. 77 din Legea nr. 85/2006, republicată, curtea de apel era obligată, în temeiul art. 20 lit. h) din aceeaşi lege raportat la art. 85 C. proc. civ., să rezolve problema legalei citări a apelantei prin administrator judiciar, dispoziţia prevăzută art. 20 lit. h) fiind derogatorie de la dreptul comun şi, deci, imperativă.
Faţă de considerentele expuse în precedent, reţinând că instanţa de apel nu a analizat cererile apelantei întemeiate pe dispoziţiile speciale ale art. 77 din Legea nr. 85/2006, republicată, făcând aplicarea dispoziţiilor de drept comun din art. 1 şi art. 20 din Legea nr. 146/1997, republicată, cu încălcarea principiului specialia generalibus derogant şi a dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 alin. (1) din CEDO, Înalta Curte, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ. va admite recursul declarat şi va casa Decizia recurată, trimiţând cauza spre rejudecare la instanţa de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta - reclamantă SC M.T.S. SA prin administrator judiciar SC B.F.S. SRL Constanţa împotriva deciziei nr. 81/Ap din 8 octombrie 2009 a Curţii de Apel Braşov, secţia comercială, pe care o casează şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2152/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2158/2010. Comercial → |
|---|
