ICCJ. Decizia nr. 2152/2010. Comercial

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA COMERCIALĂ

Decizia nr. 2152/2010

Dosar nr. 12356/3/2008

Şedinţa publică din 8 iunie 2010

Deliberând asupra recursului de faţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa nr. 3013 din 24 februarie 2009, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta A.V.A.S. în contradictor cu pârâta SC P.R. SA BRAŞOV; a respins capetele 1, 2, 3 şi 4 din cerere ca prematur formulată; a obligat-o pe pârâtă să plătească reclamantei suma de 343.830,80 lei şi să transmită reclamantei un certificat emis de cenzori/auditorul financiar al SC P.R. SA BRAŞOV, care să confirme corectitudinea sumelor ce trebuie onorate A.V.A.S. în temeiul art. 15 alin. (1) din OUG nr. 115/2003, pentru perioada 26 octombrie 2003 -26 octombrie 2006.

Instanţa de fond a reţinut că reclamanta a încheiat cu P.A.M.S.B. un contract de vânzare-cumpărare acţiuni la 26 septembrie 2003 având ca obiect pachetul de acţiuni reprezentând 94,271% din capitalul social.

Prin actul adiţional nr. 5 din 24 februarie 2004 s-a convenit asupra unei cesiuni prin novaţie cu schimbare de debitor, calitatea de cumpărător fiind preluată de SC P.R. SA BRAŞOV cu drepturile, obligaţiile, asigurările şi garanţiile aferente.

Pretenţiile formulate la capătul 5 din cerere s-au apreciat întemeiate, pârâta recunoscând atât la conciliere cât şi prin întâmpinare că datorează reclamantei suma de 343.830,80 lei, cotă de 15% din preţul încasat din vânzarea activelor din cadrul parcului industrial şi 10% din chiriile încasate pe o perioadă de trei ani de la data intrării în vigoare a OUG nr. 115/2003.

În corelaţie cu pct. 5 s-a apreciat ca întemeiat şi pct. 7 al cererii, reclamanta fiind îndreptăţită să obţină de la persoanele implicate în procesul de privatizare informaţiile şi documentele necesare pentru determinarea cu certitudine a drepturilor sale de creanţă, prevăzute de art. 15 alin. (1) din OUG nr. 115/2003.

Capătul de cerere nr.6 s-a apreciat ca neîntemeiat, investiţiile efectuate aferente fiecărui an investiţional fiind certificate ca realizate cu certificatul emis de auditorul SC D.E. SRL Braşov.

Cât priveşte capetele de cerere 1, 2, 3, 4, au fost respinse ca prematur formulate prin încheierea din 9 ianuarie 2010 fiind admisă excepţia prematurităţii în raport de art. 7201 C. proc. civ., cu motivarea că nu au fost comunicate de către reclamantă suficiente date pentru determinarea pretenţiilor, purtând o corespondenţă formală, vătămarea produsă pârâtei constând în chemarea precipitată a acesteia în judecată şi nu poate fi înlăturată decât prin anularea formelor de convocare.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin Decizia nr. 365 din 29 septembrie 2009, a respins apelul declarat de reclamanta A.V.A.S. ca nefondat, criticile formulate de aceasta cu privire la aplicarea la art. 7201 C. proc. civ. fiind înlăturate faţă de caracterul imperativ al prevederilor art. 7201 C. proc. civ. S-au respins de asemenea şi criticile cu privire la respingerea cererii de plată a investiţiilor şi la modalitatea în care ele au fost realizate.

În contra deciziei menţionate a declarat recurs reclamanta A.V.A.S. pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în a cărui dezvoltare invocă greşita aplicare a prevederilor art. 7201 C. proc. civ.

Arată recurenta că în cuprinsul convocării de conciliere a detaliat pretenţiile solicitate şi temeiul legal iar în cauză nu s-a dovedit existenţa unei vătămări care să nu poată fi acoperită decât prin reluarea concilierii.

Totodată, arată recurenta greşit a fost respins capătul de cerere privind investiţiile în raport de prevederile contractuale fără a se analiza certificatul nr. 792 din 21 martie 2005 şi 3902 din 15 martie 2006.

Intimata SC P.R. SA a depus întâmpinare la dosar prin care a solicitat respingerea recursului, ca tardiv declarat, nul conform art. 3021 lit. c) C. proc. civ. sau ca nefondat.

Arată intimata că recursul a fost declarat cu depăşirea termenului de 15 zile şi că nu cuprinde motivele de nelegalitate.

Cu privire la investiţiile la care s-a obligat prin contract arată că acestea conform înscrisurilor de la dosar au fost efectuate.

Verificând cu prioritate, în raport de dispoziţiile art. 137 C. proc. civ. excepţiile invocate, Înalta Curte constată că recursul a fost declarat în termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ. în raport de data comunicării deciziei atacate: 2 noiembrie 2009 şi de data înregistrării recursului: 16 noiembrie 2009 şi că cererea de recurs astfel declarată este întemeiată pe dispoziţiile art. 304.9 C. proc. civ. prin raportare la prevederile art. 7201 C. proc. civ., situaţie în raport de care excepţiile invocate vor fi respinse ca neîntemeiate.

Recursul este fondat.

Instanţa de apel a fost investită cu o cerere în pretenţii şi în constatare generată de executarea contractului de vânzare cumpărare acţiuni pe care părţile l-au încheiat la 26 septembrie 2003 prin care se solicită în concret: 1) obligarea la penalităţi calculate conform art. 12.10 şi datorate ca urmare a neîndeplinirii prevederilor clauzei nr. 12.3 din contract; 2) penalităţi calculate conform clauzei 12.8 şi datorate ca urmare a îndeplinirii cu întârziere a prevederilor art. 12.7 din contract pentru primii trei ani investiţionali; 3) penalităţii datorate ca urmare a neîndeplinirii prevederilor clauzei 12.11 din contract; 4) penalităţi calculate până la data de 30 noiembrie 2007 în conformitate cu clauza nr. 14.5 datorate ca urmare neîndeplinirii parţiale a prevederilor clauzei 13.1 din contract pentru anul II investiţional; 5) obligarea la plata sumei reprezentând 15% din încasările din vânzări de active, respectiv 10% din încasările din chirii din cadrul parcului industrial Roman, aferent perioadei 26 octombrie 2003-26 octombrie 2006, conform art. 15 alin. (1) din OUG nr. 115/2003; 6) obligarea la efectuarea unui volum de investiţii tehnologice asumate prin clauza 13.1 din contract; 7) obligarea la transferul certificatului emis de conducerea societăţii şi vizat de cenzorii societăţii care să confirme corectitudinea sumelor ce urmează a fi virate.

Cu privire la primele patru capete de cerere prin încheierea de şedinţă din 9 ianuarie 2009 s-a admis excepţia prematurităţii în raport de prevederile art. 7201 C. proc. civ., iar soluţia asupra acestora s-a dat prin sentinţa tribunalului în sensul respingerii lor ca premature.

Cum în cauză s-a făcut dovada realizării procedurii de conciliere prevăzută de art. 7201 C. proc. civ. cu procesul verbal din 20 februarie 2003, precedată de convocarea transmisă pârâtei în 16 ianuarie 2009 şi de răspunsul la acesta al pârâtei cu adresa din 20 februarie 2008, nu se poate susţine, decât fără temei, că procedura de conciliere a fost formal realizată pentru parte din pretenţii.

Astfel cum se observă, toate capetele de cerere formulate de reclamantă, respectiv pretenţiile, au un izvor comun şi anume contractul de vânzare cumpărare acţiuni încheiat de părţi la 26 septembrie 2003 aşa încât nu se poate susţine că pentru parte din acestea s-a realizat procedura de conciliere iar pentru altă parte, aceiaşi procedură a fost formal realizată.

Dată fiind interdependenţa pretenţiilor solicitate constituite în capete de cerere distincte, ca urmare a izvorului lor comun şi anume contractul de privatizare ale cărui clauze cu privire la executarea obligaţiilor, respectiv la efectuarea investiţiilor trebuie să primească o interpretare unitară şi sistematică, Înalta Curte în raport de prevederile art. 304.9 C. proc. civ., va admite recursul declarat, va casa hotărârile pronunţate în cauză şi va trimite cauza pentru rejudecare la tribunal pentru soluţionare pe fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge excepţiile invocate de intimata-pârâtă S.C. P.R. S.A. Braşov invocate prin întâmpinare.

Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă A.V.A.S. Bucureşti împotriva deciziei nr. 365 din 29 septembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.

Casează Decizia atacată precum şi sentinţa comercială nr. 3083 din 24 februarie 2009 a Tribunalului Bucureşti secţia a VI-a comercială, şi trimite cauza la Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, pentru rejudecare.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 iunie 2010.

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2152/2010. Comercial