ICCJ. Decizia nr. 2159/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2159/2010
Dosar nr. 13910/3/2008
Şedinţa publică din 8 iunie 2010
Deliberând asupra recursului de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, reţine următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, la data de 7 februarie 2008, reclamanta SC G.I. SRL a chemat în judecată pe pârâta SC B.D.T. SRL, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună obligarea pârâtei la repararea automobilului marca Ford Mondeo cu număr de înmatriculare, obligarea pârâtei la plata sumei de 7.500 EURO, reprezentând lipsa de folosinţă a automobilului începând cu luna august 2007 la zi şi a cheltuielilor de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 2040 din 25 martie 2008, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, secţia civilă, a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Prin sentinţa comercială nr. 12283 din 13 noiembrie 2008, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a admis în parte acţiunea principală, a obligat pârâta să repare automobilul marca Ford Mondeo cu număr de înmatriculare, conform devizului de lucrare nr. 126443 din 22 august 2007 şi a anulat ca netimbrată cererea de obligare a pârâtei la plata contravalorii lipsei de folosinţă. Totodată, tribunalul a respins ca neîntemeiată cererea reconvenţională formulată de pârâtă, privind obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de depozitare.
împotriva acestei sentinţe a declarat apel, pârâta SC B.D.T. SRL.
prin Decizia nr. 453 din 5 noiembrie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, a respins ca tardiv formulat apelul declarat de apelanta - pârâtă.
Pentru a pronunţa această decizie, curtea de apel a reţinut că sentinţa de fond i-a fost comunicată apelantei la data de 5 decembrie 2008, conform adresei de la fila 24 din dosarul de fond, iar apelul a fost declarat la data de 9 februarie 2009, conform încheierii de la fila 6 din dosarul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, cu mult peste termenul de 15 zile de la data comunicării sentinţei apelate.
Curtea de apel a respins apărările apelantei pe excepţia invocată, în sensul că nu s-a făcut comunicarea la sediul ales al apelantei, întrucât, atât prin cererea reconvenţională, cât şi prin cererea de repunere pe rol, apelanta a solicitat să-i fie comunicate actele de procedură la sediul ales din Bucureşti, sector 3, astfel cum s-a procedat întocmai de către prima instanţă, conform art. 93 C. proc. civ.
Instanţa de apel a mai reţinut că, întrucât apelanta nu a indicat persoana însărcinată cu primirea actelor de procedură, comunicarea sentinţei apelate i s-a făcut prin afişare, conform art. 100 pct. 7 C. proc. civ.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, apelanta-pârâtă, criticând Decizia atacată pe motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., şi solicitând casarea deciziei recurate, conform art. 312 alin. (3) C. proc. civ. raportat la art. 313 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs formulate recurenta - pârâtă a arătat că alegerea de domiciliu s-a făcut conform dispoziţiilor art. 93 C. proc. civ., cu indicarea denumirii societăţii de avocatură şi a persoanelor din cadrul acestei societăţi care reprezintă societatea.
Recurenta a arătat că alegerea de domiciliu nu implică doar simpla alegere a unei adrese poştale la care să se efectueze comunicarea actelor de procedură, ci şi indicarea persoanei reprezentantului ales de parte, astfel cum a procedat recurenta - pârâtă în cererea formulată.
Din analiza procesului-verbal de comunicare a sentinţei apelante, a învederat recurenta, rezultă indicarea insuficientă chiar a adresei poştale a societăţii cabinetului de avocaţi ce reprezintă partea, fără arătarea denumirii acestei societăţi şi, eventual, a numelor persoanelor cărora li se va face comunicarea.
În plus, a arătat recurenta, în dovada de comunicare, nu apare menţiunea că domiciliul ales al pârâtei este acela al avocatului ales de aceasta, conform art. 91 şi art. 93 C. proc. civ. astfel încât, Decizia recurată a fost pronunţată cu încălcarea art. 100 alin. (1) pct. 4 şi 7 C. proc. civ. raportat la art. 100 alin. (3) C. proc. civ., şi, respectiv, a art. 91 şi art. 93 C. proc. civ.
Examinând motivele de nelegalitate formulate, prin raportare la actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte reţine că recursul declarat este fondat, pentru următoarele considerente:
potrivit art. 93 C. proc. civ.: „În caz de alegere de domiciliu, dacă partea a arătat şi persoana însărcinată cu primirea actelor de procedură, comunicarea acestora se va face la acea persoană, iar în lipsa unei asemenea apărări, la domiciliul părţii", iar conform art. 100 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.: „Procesul-verbal încheiat de cel însărcinat cu înmânarea actului de procedură trebuie să cuprindă (....) „numele, prenumele şi domiciliul celui căruia i se face comunicarea (...)", sub sancţiunea nulităţii absolute prevăzută de art. 100 alin. (3) C. proc. civ.
Din interpretarea coroborată a acestor texte de lege, Înalta Curte reţine că în ipoteza alegerii de domiciliu, dovada de citare trebuie să specifice, în afara adresei poştale a persoanei fizice sau juridice care figurează în cererea de alegere de domiciliu întemeiată pe dispoziţiile art. 93 C. proc. civ., şi numele, respectiv denumirea în cazul persoanei juridice, al cărei „domiciliu" a fost ales de parte pentru comunicarea actelor de procedură.
Se reţine, din analiza cererii de alegere de domiciliu formulată de recurenta - pârâtă pe parcursul judecăţii în primă instanţă (fila 19 din dosarul tribunalului şi, respectiv, fila 21 din dosarul judecătoriei) că acesta a făcut alegerea de domiciliu la sediul profesional al unei persoane juridice, în speţă, societatea de avocaţi care reprezintă partea în proces „N. şi A." – Societate Civilă de Avocaţi.
Ca atare, alegerea de domiciliu s-a făcut în condiţiile stipulate de art. 93 teza I C. proc. civ., respectiv, cu indicarea persoanei - în speţă, persoanei juridice - însărcinată cu primirea actelor de procedură. Întrucât, în speţă, comunicarea sentinţei apelate s-a făcut la adresa poştală a societăţii profesionale de avocaţi aleasă ca persoană însărcinată cu primirea actelor de procedură, dar fără indicarea expresă în dovada de comunicare (fila 24 din dosarul tribunalului) a denumirii acestei persoane, în speţă, devin incidente dispoziţiile art. 100 alin. (1) pct. 4 raportat la alin. (3) C. proc. civ., motiv pentru care dovada de comunicare este lovită de nulitate absolută.
O atare interpretare este impusă de dispoziţia expresă a art. 93 C. proc. civ. care face referire la „persoana însărcinată cu primirea actelor de procedură", înţelegând deopotrivă atât persoana fizică, cât şi persoana juridică - cazul în speţă. Totodată, textul de lege prezentat dispune că, în ipoteza în care nu a fost indicată persoana însărcinată cu primirea actelor de procedură, citarea/respectiv, comunicarea se va face la domiciliul părţii - înţelegând, adresa de domiciliu/sediu social al părţii în proces.
Dispoziţia din art. 93 teza a II-a C. proc. civ. este impune obligaţia ca, în cererea de alegere de domiciliu să fie indicate expres persoana însărcinată cu primirea actelor de procedură, per à contrario alegerea de domiciliu neputând fi ţinută în seamă de instanţa de judecată, astfel cum rezultă din partea finală a art. 93 C. proc. civ., întrucât, prin neîndeplinirea obligaţiei legale prevăzută în art. 93 teza I C. proc. civ., se creează confuzie între domiciliul/sediul social al părţii în proces şi respectiv al persoanei la a cărei adresă poştală s-a făcut alegerea de domiciliu, făcând imposibilă citarea sau comunicarea actului de procedură.
Înalta Curte reţine că Decizia recurată a fost pronunţată de instanţa de apel cu încălcarea dispoziţiilor legale precitate, întrucât, în analiza excepţiei tardivităţii declarării apelului, curtea de apel a apreciat ca legal îndeplinită procedura de comunicare a sentinţei apelate la adresa poştală a societăţii de avocaţi aleasă prin cererea de alege de domiciliu, dar fără indicarea expresă a acestei persoane juridice însărcinată cu primirea actelor de procedură. O atare interpretare a instanţei de apel contravine dispoziţiilor exprese ale art. 93 C. proc. civ., întrucât în ipoteza în care instanţa de judecată ar fi reţinut că în solicitarea de alegere de domiciliu, partea nu a indicat expres persoana însărcinată cu primirea actelor de procedură, era obligată să verifice îndeplinirea în cauză a ipotezei legale din art. 93 teza a II-a, în sensul că a fost vorba despre o comunicare la domiciliul părţii.
Pentru considerentele mai sus invocate, în baza art. 312 alin. (3) C. proc. civ., raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Înalta Curte va admite recursul declarat, va casa Decizia recurată şi va trimite cauza spre rejudecare instanţei de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta - pârâtă SC B.D.T. SRL Bucureşti împotriva deciziei nr. 453 din 5 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, pe care o casează şi trimite cauza pentru soluţionarea pe fond a apelului.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2158/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2165/2010. Comercial → |
|---|
