ICCJ. Decizia nr. 2180/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2180/2010
Dosar nr. 2769/98/2008
Şedinţa publică din 9 iunie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 623, pronunţată la data de 3 noiembrie 2008, Secţia civilă a Tribunalului Ialomiţa a admis cererea formulată de reclamanta SC D.D. SRL împotriva pârâtei SC D.O.C. I. SRL, dispunând rezoluţiunea antecontractului de vânzare-cumpărare părţi sociale, încheiat între părţi, la data de 15 octombrie 2007; anularea biletului la ordin în valoare de 371.640 lei, cu scadenţă la 11 august 2008, aflat la pârâtă şi obligarea pârâtei să restituie reclamantei suma de 991.500 lei, reprezentând plăţi efectuate şi să plătească acesteia suma de 390,3 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Secţia a VI-a comercială a Curţii de Apel Bucureşti, prin Decizia comercială nr.291, pronunţată la data de 18 iunie 2009 a admis apelul formulat de pârâte împotriva sentinţei tribunalului, pe care a desfiinţat-o şi a trimis cauza, spre rejudecare, primei instanţe.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a făcut aplicarea art. 297 alin. (1) C. proc. civ., reţinând că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 C. proc. civ., întrucât citaţia adresată pârâtei pentru termenul când a fost pronunţată sentinţa atacată este nulă, potrivit art. 88 alin. (1) pct. 4 şi alin. (2), raportat la art. 93 C. proc. civ., în lipsa domiciliului procesual ales de parte.
Împotriva menţionatei decizii a formulat recurs intimata- reclamantă, invocând, în drept, dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea recursului s-a arătat, în esenţă, că Decizia atacată este dată cu aplicarea greşită a legii, având în vedere că intimata a fost legal citată la adresa sediului său social, întrucât S.C.A. P. şi asociaţii, care a transmis cererea prin care s-a indicat sediul său ca domiciliu ales de pârâtă, nu a făcut dovada calităţii sale de reprezentant al acestei părţi.
Recursul este fondat.
Astfel, potrivit art. 93 C. proc. civ., în caz de alegere de domiciliu, dacă partea a arătat şi persoana însărcinată cu primirea actelor de procedură, comunicarea acestora se va face la acea persoană, iar în lipsa unei asemenea arătări la domiciliul părţii.
Cum cererea transmisă de S.C.A. P. şi asociaţii în numele pârâtei SC D.O.C. I. SRL, în lipsa unei împuternici avocaţiale, înregistrată la data de 13 octombrie 2008, prin care se indică, ca domiciliu ales de pârâtă, sediul menţionatei societăţi civile de avocatură, depusă la dosarul instanţei de fond la fila 29, nu poartă nicio semnătură şi nici adresa explicită a sediului ales, se constată că aceasta nu face probă valabilă în sensul „alegerii de domiciliu", conform precitatului text legal, aşa încât, în mod corect, pârâta SC D.O.C. I. SRL a fost citată pentru termenul la care s-a pronunţat sentinţa apelată, la adresa sediului său social, conform procesului-verbal de îndeplinire a procedurii de citare depus la dosar (fila 31).
Rezultă, aşadar, că instanţa de apel a reţinut, fără temei, nelegala citare a pârâtei pentru termenul la care cauza a fost soluţionată în fond şi a aplicat, greşit, prevederile art. 105 alin. (2) precum şi cele ale art. 297 alin. (1) C. proc. civ., inducând astfel incidenţa motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Aşa fiind, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza 1 alin. (2), alin. (3), alin. (5) şi art. 313 C. proc. civ., va casa Decizia atacată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta SC D.D. SRL SLOBOZIA PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR E.T.C. C. I.P.U.R.L. SLOBOZIA împotriva deciziei comerciale nr. 291 din 18 iunie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, casează Decizia atacată şi trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru soluţionarea pe fond a apelului.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2173/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2184/2010. Comercial → |
|---|
