ICCJ. Decizia nr. 218/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.218/2010
Dosar nr. 910/118/2008
Şedinţa publică din 22 ianuarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea introductivă înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa la data de 7 martie 2006, reclamanta I.C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii L.D.L., C.M. şi SC S.C. SRL următoarele: să se constate nulitatea absolută a actului adiţional la actele constitutive ale societăţii SC S.C. SRL autentificat din 23 iunie 2005 prin care s-a hotărât cooptarea sa în calitate de asociat în cadrul societăţii, cu un aport în natură reprezentând supărafaţa de 7 ha teren arabil precum şi majorarea capitalului social prin aportul în bani adus de asociatul existent L.D.L.; să se constate pe cale de consecinţă nulitatea absolută a menţiunilor efectuate la O.R.C. în baza actului adiţional, să se dispună repunerea părţilor în situaţia anterioară respectiv să se constate că reclamanta nu are calitatea de asociat în cadrul societăţii pârâte şi să-i fie restabilit dreptul său de proprietate asupra suprafeţei de teren de 7 ha.
În motivare reclamanta a arătat că deşi a semnat o procură prin care îl mandata pe C.M., fostul său ginere şi tatăl celor trei nepoţi rămaşi de pe urma fiicei sale decedate, să o reprezinte în vederea cooptării sale în societatea SC S.C. SRL, consimţământul său a fost viciat prin manoperele dolosive, în formă calificate, de natură penală, săvârşite atât de C.M. cât şi de L.D.L. scopul urmărit de cei doi pârâţi fiind deposedarea sa de terenul de 7 ha şi introducerea în capitalul social al societăţii, la dispoziţia lor exclusivă.
Într-un prim ciclu procesual derulat în cauză, Tribunalul Constanţa, secţia comercială, prin sentinţa civilă nr. 8688 din 19 decembrie 2006, a respins acţiunea reclamantei împotriva pârâţilor L.D.L. şi SC S.C. SRL ca nefondată şi în raport cu pârâtul C.M. ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă, reţinând că pârâtul C.M. nu este asociat în cadrul societăţii, iar contractul de mandat, ca izvor al raporturilor juridice stabilite cu reclamanta, nu face obiectul acţiunii introductive.
Sentinţa tribunalului a fost menţinută de instanţa de apel, care prin Decizia nr. 112 din 7 mai 2007 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă.
Prin Decizia nr. 3948 din 4 decembrie 2007 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul reclamantei împotriva deciziei nr. 112/2007 a Curţii de Apel Constanţa, a casat Decizia şi sentinţa pronunţată în cauză cu trimiterea cauzei la tribunal pentru rejudecare în contradictoriu şi cu C.M., statuând că, în raport de motivele de nulitate invocate se pune în discuţie şi răspunderea pârâtului C.M. în calitate de mandatar al reclamantei, aspecte care legitimează procesual pasiv această parte.
În rejudecare, s-a dispus prin încheierea din data de 12 iunie 2008 conexarea la prezenta cauză a dosarului din 24 aprilie 2008 având ca obiect cererea reclamantei, formulată în contradictoriu cu aceleaşi părţi, societatea şi cei doi pârâţi persoane fizice, prin care solicita constatarea nulităţii absolute a procurii date pârâtului C.M., autentificată din 9 iunie 2005 şi pe cale de consecinţă constatarea nulităţii absolute a tuturor actelor subsecvente respectiv hotărârile adoptate în adunarea generală extraordinară a societăţii, actul adiţional şi actele de dispoziţie luate de asociatul majoritar.
Prin sentinţa civilă nr. 3212 din 15 octombrie 2008 Tribunalul Constanţa, secţia comercială, a respins ca neîntemeiate atât acţiunea principală cât şi cererea conexă formulate de reclamantă.
Pentru a se pronunţa astfel tribunalul a reţinut din analiza ansamblului probatoriu administrat că niciunul din aspectele invocate de reclamantă ca manopere dolosive de natură să-i vicieze consimţământul nu au avut ca efect alterarea consimţământului său deoarece faptele nu întrunesc elementul obiectiv al dolului, în condiţiile în care pârâţii au fost cercetaţi pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave în legătură cu încheierea actelor adiţionale la statutul societăţii şi fals în înscrisuri sub semnătură privată, iar prin rezoluţia nr. 334/P/2006 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa s-a dispus neînceperea urmăririi penale, soluţie confirmată definitiv şi irevocabil prin Decizia penală nr. 535/P din 1 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Constanţa.
Reţine tribunalul totodată că, susţinerea privind aportarea fictivă de către pârâtul L.D.L. a sumei de 406.400.000 lei vechi la capitalul social al societăţii nu este confirmată de probele administrate care relevă vărsarea efectivă a acestei sume de bani.
Cu privire la celelalte aspecte invocate, ca manopere dolosive, respectiv neonorarea unor contracte de arendă şi neconvocarea reclamantei la adunările generale ulterioare cooptării sale în societate, tribunalul constată că ele nu prezintă relevanţă ca motive de nulitate a actelor contestate deoarece nu sunt contemporane încheierii actelor.
Apelul declarat de reclamantă împăotriva sentinţei tribunalului, a fost respins ca nefondat prin Decizia civilă nr. 53/COM din 18 mai 2009 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială de contencios administrativ şi fiscal.
Răspunzând criticilor formulate prin cererea de apel, instanţa constată că susţinerea reclamantei referitoare la neanalizarea falsului celor două acte adiţionale care poartă acelaşi număr este neîntemeiată deoarece, aşa cum a reţinut şi tribunalul pârâţii au fost cercetaţi în legătură cu acest aspect de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa, care a confirmat propunerea de neîncepere a urmăririi penale, în acest sens pronunţându-se şi Decizia penală nr. 535/P din 1 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Constanţa.
Sub aspectul situaţiei de fapt reţinute, instanţa constată că tribunalul în considerentele sentinţei analizează toate probele administrate detaliind atât răspunsurile la interogatoriu cât şi declaraţiile martorilor pe aspectele referitoare la cooptarea reclamantei în societate, aportarea terenului la capitalul social cât şi subscrierea efectivă a aportului în numerar adus de dl. L.D.L.
Analizând obligaţiile stabilite prin procura din 2005, în raport de cele adoptate în A.G.E.A. din 9 iunie 2005, instanţa constată că pârâtul C.M. a îndeplinit toate operaţiunile juridice pentru aducerea la îndeplinire a mandatului primit, neexistând nici un element de natură să impună concluzia unor manopere dolosive de natură să afecteze consimţământul reclamantei.
În acest sens instanţa apreciază că potrivit înscrisurilor de la dosar, toate actele adiţionale de modificare a actului constitutiv al SC S.C. SRL au fost înregistrate la O.R.C., reclamanta având posibilitatea să se informeze asupra cotelor fiecărui asociat cât şi asupra persoanelor ce deţin această calitate.
Împotriva acestei decizii reclamanta a declarat recurs la data de 31 iulie 2009 solicitând modificarea deciziei în sensul admiterii acţiunii principale şi a celei conexe astfel cum au fost formulate; în subsidiar recurenta a solicitat casarea celor două hotărâri şi reluarea judecării faţă de nerespectarea dispoziţiilor deciziei de casare pronunţate de Înalta Curte în primul ciclu procesual.
Recurenta şi-a întemeiat în drept recursul pe motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs recurenta a susţinut următoarele:
Cu privire la motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Potrivit deciziei de casare instanţele erau obligate să examineze modul în care pârâtul C.M. şi-a îndeplinit mandatul.
Sub acest aspect instanţele au nesocotit o serie de aspecte din conduita acestuia respective faptul că s-a retras din societate fără să-i comunice această împrejurare determinantă în Decizia sa de cooptare în societate.
Susţine recurenta că mandatarul său de conivenţă cu pârâtul L.D.L. în mod intenţionat nu au indicat în actul adiţional atacat, cotele de participare la capitalul social, iar menţiunea privitoare la modificare actelor constitutive ale societăţii prin votul majorităţii capitalului social constituie o dovadă a faptului că s-a urmărit în mod deliberat ca pârâtul L.D.L. să dispună în mod absolut de societate şi capitalul său.
Potrivit recurentei mandatarul său în mod voit şi-a încălcat obligaţia prevăzută de art. 1541 C. civ. deoarece nu i-a predat actul adiţional modificator şi nu s-a asigurat de aportarea efectivă a capitalului social de către celălalt asociat.
Totodată în opinia recurentei au fost încălcate dispoziţiile art. 1546 C. civ. deoarece mandatarul său a acţionat dincolo de limitele puterilor indicate în mandat prin aceea că a distribuit cotele asociaţilor în afara menţiunilor din procură.
Cu privire la motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
Recurenta critică hotărârile pronunţate în cauză arătând că deşi sunt amplu motivate cuprind elemente străine de pricină şi totodată contradictorii.
Susţine recurenta că elementele dolului invocat prin acţiune se regăsesc deopotrivă atât în ce priveşte procura cât şi hotărârea adunării generale extraordinare care a urmat şi actul adiţional, în acest sens fiind relevant caracterul fictiv al aportului.
Cu privire la motivul prevăzut de art. 304 pct. 8.
Potrivit recurentei instanţa sesizată cu falsurile şi omisiunile vădite în numerotarea actelor adiţionale, apreciază în mod nejustificat că aceste aspecte sunt simple greşeli sau omisiuni, deşi, în opinia sa numerotarea identică a două acte adiţionale consecutive a fost făcută pentru a se ascunde retragerea mandatarului său din societatea în care a fost cooptată.
Sub un ultim aspect recurenta invocă încălcarea dispoziţiilor art. 6 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului arătând că nu a beneficiat de un proces echitabil în condiţiile în care pârâtul L.D.L. este avocat în Baroul Constanţa, soţia acestuia este salariat la Camera de Comerţ Constanţa, iar sora magistrat.
Susţine că în mod inechitabil a fost obligată să timbreze cererile sale fără să fie încunoştiinţate prin citaţie de cuantumul sumelor datorate, şi în condiţiile în care timbrajul fusese satisfăcut în primul ciclu procesual.
Înalta Curte verificând în cadrul controlului de legalitate hotărârea atacată în raport de motivele invocate, constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:
Argumentele recurentei subsumate motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 vizând încălcarea dispoziţiilor art. 948, art. 953 şi art. 960 C. civ., pun în discuţie existenţa dolului, respectiv calificarea conduitei celor doi pârâţi ca manopere viclene, pentru a o determina la încheierea actelor a căror nulitate o solicită.
Or, existenţa dolului este o chestiune eminamente de fapt lăsată la aprecierea judecătorilor fondului, care în raport de toate împrejurările cauzei trebuie să stabilească în ce măsură artificiile şi maşinaţiunile pretinse ca fiind exercitate de cocontractant sunt de asemenea gravitate încât, în absenţa acestora cealaltă parte nu ar fi contractat.
Cum după art. 960 C. civ. dolul nu se prezuma cel ce invocă nulitatea unui act juridic pentru cauză de dol trebuie să dovedească întrebuinţarea mijloacelor viclene de cealaltă parte precum şi presiunea exercitată asupra sa de aceste fapte amăgitoare de natură să o inducă în eroare în hotărârea de a contracta.
În cauză atât prima instanţă cât şi curtea de apel, au examinat împrejurările invocate de recurenta-reclamantă ca fiind de natură să-i vicieze consimţământul, respective să o inducă în eroare urmare manoperelor întrebuinţate de pârâţi, statuând în mod corect, în baza unor argumente pertinente că faptele respective nu au fost de natură să conducă la înşelarea reclamantei şi la inducerea sa în eroare în scopul de a contracta.
Distinct de acestea, nu rezultă din criticile recurentei, raportate la considerentele deciziei atacate în ce măsură existenţa în istoricul societăţii până la cooptarea sa ca asociat, a două acte adiţionale cu acelaşi număr de ordine, dar cu conţinut diferit, a fost de natură să conducă la înşelarea sa, în condiţiile în care, nu a fost în niciun mod împiedicată să obţină informaţii oficiale cu privire la situaţia societăţii.
Altfel spus, susţinerile recurentei întemeiate pe numerotarea actelor adiţionale, pe absenţa menţionării în hotărârea A.G.A. a societăţii din 9 mai 2005 prin care a fost cooptată în calitate de asociat, a cotelor de participare la capitalul social, nu pot constitui, în sine elemente care să impună concluzia dolului, în măsura în care, nu au fost dovedite mijloacele frauduloase exercitate asupra sa de natură să o inducă în eroare, mijloace care să se convertească într-o veritabilă presiune morală care a determinat-o la consimţirea actelor.
Referitor la încălcarea dispoziţiilor art. 1541 şi urm. C. civ. care reglementează îndatoririle mandatarului se constată că în cauză, ambele instanţe au statuat corect că reprezentarea recurentei în adunarea generală extraordinară a societăţii din data de 9 iunie 2005 de către mandatarul desemnat în acest sens prin procura autentificată din 2005 s-a făcut în limitele însărcinării primate, în sensul cooptării recurentei în societate în condiţiile expres determinate prin procură.
Alegaţia recurentei potrivit căreia mandatarul şi-a încălcat obligaţiile deoarece nu s-a asigurat de vărsarea efectivă a capitalului subscris de coasociatul L.D.L. se vădeşte nefondată, deoarece mandatarul nu a primit această însărcinare, distinct de faptul că în raport de dispoziţiile Legii nr. 31/1990 republicat care reglementează organizarea şi funcţionarea societăţilor comerciale, recurentei în calitate de asociat îi revine dreptul şi obligaţia de a verifica vărsarea capitalului subscris. Altfel spus, puterile conferite mandatarului prin procura consimţită au vizat numai momentul cooptării recurentei în societate şi nu s-au extins şi asupra operaţiunilor ulterioare dobândirii calităţii sale de asociat.
Argumentele recurentei subsumate motivelor prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 8 C. sunt o reluare a susţinerilor dezvoltate în cadrul primului motiv de recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. cu referire la existenţa dolului, a caracterului fals al actelor adiţionale anterioare cooptării sale în societate, aspecte care nu îndeplinesc ipoteza motivelor de recurs invocate şi care au fost deja analizate în considerentele de mai sus.
În alte cuvinte, recurenta repune în discuţie concluziile instanţelor desprinse din analiza probatoriilor administrate, respective aspecte de netemeinicie care scapă controlului de legalitate exercitat în cadrul acestei căi extraordinare de atac nedevolutive.
Cu privire la motivul de recurs vizând încălcarea dispoziţiilor art. 6 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, susţinerile recurentei se vădesc vădit neîntemeiate.
Curtea observă în acest sens că deşi recurenta susţine că datorită calităţii de avocat a pârâtului intimat L.D.L. şi a faptului că soţia acestuia lucrează la Camera de Comerţ şi Industrie Constanţa, iar sora acestuia este magistrat stagiar i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil, nu oferă nici un indiciu concret de natură să pună la îndoială imparţialitatea judecătorilor în raport de calitatea de jurişti a pârâtului şi rudelor sale.
În sfârşit obligarea recurentei reclamante de a achita taxele judiciare de timbru datorate, în raport de fazele procesuale derulate îşi au fundamentul legal în dispoziţiile Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.
Din actele dosarului rezultă că după casarea hotărârilor pronunţate în primul ciclu procesual şi investirea tribunalului de către reclamantă cu acţiunea ce a format obiectul dosarului nr. 2969/118/2008 conexată la acţiunea iniţială, prin încheierea din 12 iunie 2008 pronunţată de Tribunalul Constanţa, recurenta reclamantă a fost obligată să depună taxa de timbru pentru capătul II din cererea conexă, şi nu a contestat această măsură, deşi potrivit legii avea posibilitatea să conteste modul de stabilire a taxelor de timbru datorate.
Potrivit încheierii de şedinţă susmenţionate, recurenta, asistată de avocat, a declarat că va completa taxa datorată, fără nicio altă menţiune, aşa încât inechitatea invocată prin prezentul recurs, apare formală în raport de circumstanţele concrete ale cauzei.
În faţa instanţei de apel în al doilea ciclu procesual a fost obligată să achite, faţă de motivele formulate, şi suma de jumătate din taxa de timbru datorate pentru cererea conexă, cerere care nu a făcut obiectul apelului în primul ciclu procesual.
Prin urmare, susţinerea recurentei că a fost în mod inechitabil obligată să achite taxele de timbru datorate în al doilea ciclu procesual deşi le achitase cu ocazia primului ciclu derulat în cauză, apare ca nereală.
Pentru considerentele mai sus înfăţişate, Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta I.C. împotriva deciziei civile nr. 53/COM din 18 mai 2009 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 217/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 223/2010. Comercial → |
|---|
