ICCJ. Decizia nr. 2458/2010. Comercial
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2458/2010
Dosar nr. 1729/1/2010
Şedinţa publică de la 24 iunie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 11830 din 30 septembrie 2008 Judecătoria Timişoara a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiş, secţia comercială, reţinând că sunt incidente dispoziţiile art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ., având în vedere calitatea de comerciant a pârâtei (regie autonomă) şi prezumţia de comercialitate instituită de art. 4 C. com., aplicabilă şi în privinţa faptelor ilicite.
Prin sentinţa civilă nr. 1184/P/I din 16 decembrie 2008 Tribunalul Timiş, secţia comercială, a admis, la rândul său, excepţia necompetenţei materiale, declinând pricina Judecătoriei Timişoara, apreciind că pentru a fi de competenţa sa, pe lângă criteriul valoric, litigiul trebuie să aibă natură comercială; or, faţă de obiectul cauzei, nu se poate reţine că natura sa juridică ar fi una comercială.
Împotriva sentinţei tribunalului a declarat recurs pârâta, solicitând modificarea în tot a hotărârii atacate, în sensul respingerii excepţiei de necompetenţă.
Prin Decizia civilă nr. 441 din 17 martie 2009 Curtea de Apel Timişoara, reţinând calitatea de comerciant a pârâtei, precum şi prevederile art. 4 C. com., a apreciat că prezenta cauză este una comercială şi, în consecinţă, a admis recursul, modificând hotărârea primei instanţe, în sensul respingerii excepţiei de necompetenţă materială a Tribunalului Timiş, secţia comercială, pricina fiind reînregistrată la tribunal sub Dosar nr. 938.1/325/2008.
Prin sentinţa civilă nr. 1014/P/I din 13 octombrie 2009 Tribunalul Timiş, secţia comercială, a respins ca inadmisibilă acţiunea formulată de reclamanta SC X.O.C. SRL Timişoara în contradictoriu cu pârâta R.N.P.R., Direcţia Silvică Timiş având ca obiect obligarea pârâtei la plata sumei de 179.335 lei, reprezentând pagubă cauzată de animalele sălbatice prin distrugerea recoltelor de porumb.
La termenul din 7 octombrie 2009 prima instanţă a pus în discuţie excepţia lipsei procedurii concilierii, invocată de pârâtă în faţa Judecătoriei Timişoara.
Plecând de la dispoziţiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură şi a celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii, Tribunalul a analizat cu prioritate excepţia menţionată, reţinând că, în speţă, urmare a admiterii recursului de către Curtea de Apel Timişoara, s-a stabilit, cu caracter irevocabil, că natura prezentului demers judiciar este una comercială, nu civilă, supusă, deci, jurisdicţiei comerciale a Tribunalului. Aşa fiind, devin incidente prevederile art. 720 din acelaşi cod, care statuează că în procesele şi cererile în materie comercială evaluabile în bani, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, reclamantul va încerca soluţionarea litigiului prin conciliere directă cu cealaltă parte. Altfel spus, în cazul litigiilor evaluabile în bani, reclamantul trebuie să urmeze o procedură prealabilă, a concilierii, în scopul de a rezolva litigiul fără concursul instanţei de judecată. Cum, în prezentul dosar, societatea reclamantă nu a făcut dovada iniţierii procedurii de conciliere, iar potrivit art. 109 alin. (2) din cod sesizarea tribunalului putea fi făcută numai după parcurgerea procedurii reglementată de art. 7211 şi urmat., acţiunea a fost respinsă ca inadmisibilă.
Împotriva sentinţei civile de mai sus, a declarat recurs, care a fost recalificat ca fiind apel, reclamanta SC X.O.C. SRL Timişoara, solicitând, în principal, casarea în tot a hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond, iar în subsidiar, modificarea ei în tot, în sensul admiterii cererii sale de chemare în judecată ca fiind temeinică şi legală, cu cheltuieli de judecată.
Prin Decizia nr. 6 de la 12 ianuarie 2010, Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială, a admis apelul declarat de reclamanta SC X.O.C. SRL, a desfiinţat hotărârea atacată şi a trimis cauza spre rejudecare primei instanţe, reţinând că în mod greşit judecătorul fondului a considerat că în speţă acţiunea societăţii reclamante este inadmisibilă întrucât partea nu ar fi respectat procedura de conciliere directă impusă de dispoziţiile art. 720 C. proc. civ., ceea ce constituie un fine de neprimire a cererii de chemare în judecată, raportat la art. 109 alin. (2) din acelaşi cod.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta R.N.P.R. - Direcţia Silvică Timiş, solicitând admiterea recursului şi, pe fond, rejudecând cauza, respingerea acţiunii ca prematur introdusă. Motivele de nelegalitate invocate sunt cele prevăzute de art. 304 pct. 8, 9 şi 10 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs pârâta a arătat că procedura concilierii directe fiind o procedură prealabilă, ea trebuie făcută înainte de introducerea cererii de chemare în judecată şi nu în cursul judecăţii, legea nepermiţând ca actele prealabile să fie îndeplinite în cursul judecăţii.
Înalta Curte, analizând actele şi lucrările dosarului, constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Natura comercială a pricinii a fost stabilită la data de 17 martie 2009 prin Decizia nr. 441 din 17 martie 2009 a Curţii de Apel Timişoara prin care a fost admis recursul pârâtei împotriva sentinţei civile nr. 1184/P/I din 16 decembrie 2008 a Tribunalului Timiş, sentinţa de declinare fiind modificată în tot, în sensul respingerii excepţiei de necompetenţă materială a tribunalului.
Ulterior pronunţării acestei hotărâri şi anterior înregistrării pe rolul Tribunalului Timiş a continuării judecăţii cauzei (25 iunie 2009), prin notificarea din 2 aprilie 2009 reclamanta, în conformitate cu prevederile art. 720 C. proc. civ., a convocat pârâta prin intermediul B.E.J. M.S.R. şi M.A.I., solicitându-i să se prezinte la adresa din Timişoara, pentru a determina termenul şi modalitatea de plată a sumei de 179.335 lei reprezentând paguba suferită de societate.
La data de 22 aprilie 2009, ca urmare a convocării la conciliere, s-a încheiat procesul verbal de conciliere, reprezentantul pârâtei achiesând în parte la pretenţiile reclamantei, respectiv declarând că este de acord să achite suma de 8.293,73 lei, stabilită prin expertiza extrajudiciară întocmită de dl. P.P. sau despăgubind reclamanta în natură cu porumb, în cantitatea specificată în lucrarea expertului agricol, (fila 4 dosar apel).
În aceste condiţii, Înalta Curte constată că reclamanta a respectat întocmai dispoziţiile art. 7201 C. proc. civ., convocând pârâta la conciliere anterior înregistrării acţiunii introductive pe rolul Tribunalului Timiş, secţia comercială, cu respectarea tuturor formalităţilor presupuse de procedura prealabilă în discuţie, scopul urmărit prin instituirea procedurii prealabile fiind atins, pârâtul nefiind prejudiciat prin realizarea procedurii concilierii prealabile după stabilirea în mod irevocabil a naturii comerciale a prezentei cauze.
Ceea ce instituie cu caracter obligatoriu legiuitorul prin art. 720 C. proc. civ. este obligativitatea efectuării concilierii prealabile în litigii comerciale, or, până la data pronunţării deciziei Curţii de Apel Timişoara asupra caracterului comercial sau civil al cauzei, nu se poate reţine culpa reclamantei în neîndeplinirea convocării la conciliere întrucât aceasta a susţinut caracterul civil al acţiunii introductive, conformându-se ulterior hotărârii judecătoreşti intrate în puterea lucrului judecat.
Faţă de aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta R.N.P.R. - Direcţia Silvică Timiş împotriva Deciziei nr. 6 din 12 ianuarie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâta R.N.P.R. - Direcţia Silvică Timiş împotriva Deciziei nr. 6 din 12 ianuarie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia din 5 octombrie 2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3651/2010. Comercial → |
|---|
