ICCJ. Decizia nr. 2454/2010. Comercial
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2454/2010
Dosar nr. 1367/87/2009
Şedinţa publică de la 24 iunie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea introductivă reclamanta U.J.C.C. Teleorman a solicitat evacuarea pârâţilor C. Alexandria, S.I., S.M. şi P.M. şi D.S. din imobilul „Unitate de prestări servicii, producţie, desfacere şi locuinţe".
Prin sentinţa comercială nr. 843 din 13 iulie 2009 pronunţată de Tribunalul Teleorman în Dosarul nr. 1367/87/2009 a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei U.J.C.C. Teleorman invocată de pârâţii P.M.M. şi D.S., fiind respinsă acţiunea în evacuare formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâţii S.M., S.I., P.M.M. şi D.S. pentru lipsa calităţii procesuale active a reclamantei.
Prin aceeaşi sentinţă a fost respinsă acţiunea formulată împotriva pârâtei C. Alexandria pentru lipsa capacităţii procesuale de folosinţă a pârâtei, fiind respinse, ca lipsite de interes, excepţiile privind autoritatea de lucru judecat şi inadmisibilitatea acţiuni, invocate de pârâta D.S.
S-a luat act că pârâta D.S. renunţă la judecata excepţiei lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a reclamantei U.J.C.C. Teleorman.'
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut că, din ansamblul probatoriu administrat în cauză, nu rezultă că reclamanta este titulara dreptului de proprietate invocat drept temei al acţiunii în evacuare.
Faţă de hotărârile judecătoreşti definitive şi irevocabile, depuse la dosarul cauzei, reclamanta nu poate invoca inopozabilitatea acestora, întrucât prin aceste hotărâri, s-a reţinut că U.J.C.C. Teleorman, la acea dată, s-a divizat în F. Teleorman şi C. Teleorman, iar în susţinerea dreptului de proprietate s-au invocat aceleaşi înscrisuri în ambele cazuri.
Prin hotărârile judecătoreşti depuse la dosarul cauzei s-a reţinut validitatea titlului de proprietate al pârâţilor asupra imobilului situat în Alexandria, respectiv că anterior înstrăinării către pârâţi, proprietar al imobilului a fost pârâta C. Alexandria.
S-a mai reţinut că prin hotărâri judecătoreşti irevocabile s-a stabilit validitatea titlului pârâţilor S.M., S.I., P.M.M. şi D.S., precum şi faptul că pârâta C. Alexandria a încetat a mai avea fiinţă în urma radierii din registrul comerţului, pe cale de consecinţă, nemaiavând capacitate procesuală de folosinţă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, reclamanta U.J.C.C. Teleorman care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin Decizia comercială nr. 88 de la 11 Februarie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V- a comercială, a respins apelul, reţinând că reclamanta apelantă a invocat ca temei al acţiunii în evacuare dreptul său de proprietate asupra imobilului în litigiu, din care s-a solicitat evacuarea, situat în Alexandria, Judeţul Teleorman.
În motivare, Curtea a reţinut că nu sunt fondate criticile apelantei în sensul că hotărârile penale au urmărit sancţionarea penală, iar înscrisurile invocate de apelantă, respectiv autorizaţia de executare lucrări şi procesul - verbal de recepţie finală din 1990, nu fac dovada dreptului de proprietate al reclamantei asupra imobilului.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta U.J.C.C. Teleorman, solicitând admiterea recursului şi modificarea deciziei recurate în sensul admiterii cererii şi evacuarea pârâţilor. Motivele de nelegalitate invocate sunt cele prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. în acest sens.
În dezvoltarea motivelor de recurs reclamanta a învederat că decizia Curţii de Apel Bucureşti a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor Legii nr. 109/1996, iar toate hotărârile pronunţate între părţi au la bază o unică eroare judiciară, respectiv aceea că U.J.C.C s-a divizat în F. şi C., deşi nu există nicio hotărâre a divizării şi nicio înscriere în Registrul Comerţului.
Înalta Curte, analizând actele şi lucrările dosarului, constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Interpretarea dată probelor constituie o chestiune de fapt, care nu justifică invocarea motivului de recurs bazat pe denaturarea actului juridic dedus judecăţii, respectiv a cazului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ.
Din analiza motivelor de recurs invocate, Înalta Curte retine că reclamanta nu invocă nici un drept real sau de creanţă care să fie opozabil pârâţilor, limitându-se a face o serie de afirmaţii fără suport juridic, care nu justifică incidenţa în cauză a motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Înalta Curte reţine că motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. se referă numai la situaţiile în care instanţa aplică greşit sau încalcă normele de drept substanţial incidente în cauză; în mod corect, s-a statuat că reclamanta este terţ faţă de intimaţi în raport de contractul de vânzare - cumpărare încheiat între părţi, nu este şi nu a fost niciodată proprietara imobilului în cauză, iar documentele depuse nu constituie acte doveditoare ale proprietăţii imobiliare.
În cauză este neîndoielnic faptul că între persoana reclamantului şi titularul dreptului în raportul juridic dedus judecăţii nu există identitate, raportul de drept procesual neputându-se lega valabil decât între titularii dreptului care rezultă din dreptul de creanţă dedus judecăţii.
Faţă de aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc.ă civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta U.J.C.C. Teleorman.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta U.J.C.C. Teleorman împotriva Deciziei nr. 88 din 11 februarie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V- a comercială, ca nefondat.
Irevocabila.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4167/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 416/2010. Comercial → |
|---|
