ICCJ. Decizia nr. 2450/2010. Comercial
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2450/2010
Dosar nr. 4257/91/2008
Şedinţa publică de la 24 iunie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea introductivă reclamanta SC R.I.P. SRL Bacău a chemat în judecată pe pârâta SC S.E. SRL Focşani, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 64.924,89 lei reprezentând contravaloare lucrări de asfaltare şi 64.924,89 lei reprezentând penalităţi de întârziere.
Prin sentinţa civilă nr. 330 din 27 octombrie 2009 pronunţată în cauză de Tribunalul Vrancea, s-a admis acţiunea formulată de reclamanta SC R.I.P. SRL Bacău şi a fost obligată pârâta la plata sumei de 64.924,89 lei contravaloare servicii de asfaltare şi 64.924,89 lei penalităţi de întârziere, cu cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că, în baza contractului de prestări servicii din 10 aprilie 2008, reclamanta SC R.I.P. SRL Bacău a efectuat pentru pârâta SC S.E. SRL Focşani lucrări de asfaltare alei de acces la magazinul de prezentare şi service V. Focşani.
Pentru lucrările efectuate reclamanta a emis facturile din 23 aprilie 2008 şi a promovat prezenta acţiune ca urmare a neachitării celei de-a doua facturi, în sumă de 64.924,89 lei.
Din corespondenţa dintre păiţi şi din toate actele depuse în apărare de către pârâtă rezultă că neplata facturii, factură acceptată în sensul art. 46 C. com., se datorează unor deficienţe calitative.
Aceste deficienţe calitative pe o suprafaţă de circa 15% din lucrările efectuate sunt constatate şi de experţii P.D., C.F.M. şi V.S. cu ocazia efectuării expertizei, situaţie care rezultă din rapoartele depuse la dosar.
Împrejurarea că lucrarea a fost efectuată în totalitate nu este contestată nici de către pârâtă, dar aceasta invocă executarea necorespunzătoare din punct de vedere calitativ.
Or, art. 7.1. din contract prevede că, în caz de executare necorespunzătoare a lucrărilor contractate, prestatorul se obligă să plătească beneficiarului daune interese, iar, în cazul de faţă pârâta - beneficiară nu a solicitat astfel de daune.
Mai mult, art. 5 şi 6 din contract prevăd obligaţia reclamantei de garantare şi remediere a deficienţelor lucrării.
Susţinerea pârâtei că nu datorează preţ întrucât nu s-a semnat procesul verbal de recepţie finală nu poate fi reţinută, prima factură fiind achitată, iar art. 4.2 făcând referire la finalizarea lucrării şi nu la recepţia acesteia.
Cum lucrările au fost efectuate în totalitate, preţul nu a fost achitat, iar art. 7.2 din contract prevede penalităţi de întârziere de 1% pe zi de întârziere, pârâta datorează atât contravaloarea facturii, cât şi penalităţi de întârziere, pentru eventualele daune - interese aceasta având calea unei acţiuni separate.
Împotriva sentinţei instanţei de fond, în termen legal, a declarat apel pârâta SC S.E. SRL Focşani, criticând-o ca fiind netemeinică şi nelegală.
Prin Decizia nr. 2 de la 15 ianuarie 2010, Curtea de Apel Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială a admis, apelul pârâtei SC S.E. SRL şi a respins ca neîntemeiată acţiunea introductivă formulată de reclamanta SC R.I.P. SRL.
Pentru a pronunţa această decizie instanţa de apel a reţinut că deficienţele semnalate de beneficiar sunt de natură să amâne plata finală până la remedierea acestora, plata preţului fiind singura măsură coercitivă pe care o are la îndemână pârâta, îndreptăţită la executarea întocmai a obligaţiei asumate de debitorul său (prestatorul de servicii), conform art. 1073 C. civ.
De altfel, conform art. 7.3 din acelaşi cod care este „ legea părţilor", prestatorul răspunde pentru viciile ascunse ale lucrărilor executate. până în momentul predării lor beneficiarului. Cu atât mai mult, prestatorul va fi ţinut să răspundă pentru viciile aparente şi va trebui să le remedieze până la predarea lucrării către beneficiar.
În accepţiunea O.U.G. nr. 119/2007 invocată de apelantă în motivarea apelului, întârzierea plăţii reprezintă „depăşirea termenului contractual sau legal stabilit pentru executarea obligaţiei de plată a preţului" (art. 1 pct. 3).
Cum în speţă, lucrările nu au fost finalizate, în mod greşit a fost obligată pârâta la diferenţa de preţ şi la penalităţi de întârziere.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta SC R.I.P. SRL Adjud solicitând, în principal, admiterea acestuia, casarea Deciziei nr. 2 din 15 ianuarie 2010 şi trimiterea spre rejudecare la aceeaşi instanţă, iar, în subsidiar, admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul respingerii apelului formulat de SC S.E. SRL şi menţinerea sentinţei civile a Tribunalului Vrancea. Motivele de nelegalitate invocate sunt dispoziţiile art. 304 punct 8 şi 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs reclamanta a învederat că instanţa de apel a încălcat dreptul la apărare al SC R.I.P. SRL şi a modificat convenţia părţilor, încălcând dispoziţiile contractului dintre părţi, contract care este legea părţilor, fiind introduse în mod unilateral condiţii suplimentare de plată a preţului, condiţii care nu au fost avute în vedere de părţi la semnarea contractului.
Înalta Curte, analizând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Analizând cu prioritate competenţa Tribunalului Vrancea de a soluţiona prezenta cauză, înalta Curte reţine că aceasta se stabileşte în funcţie de valoarea indicată în cererea introductivă de instanţă, dispoziţiile legale cu privire la competenţa materială având caracter imperativ şi neputând fi înlăturate prin acordul sau achiesarea părţilor.
Examinând acţiunea introductivă, Înalta Curte constată că aceasta are ca obiect obligarea pârâtei SC S.E. SRL Focşani la plata sumei de 64.924,89 lei reprezentând contravaloare servicii de asfaltare, capăt principal de cerere şi a sumei de 64.924,89 lei reprezentând penalităţi de întârziere, capăt accesoriu de cerere. Faţă de prevederile art. 17 C. proc. civ., dacă se formulează o cerere principală şi o cerere accesorie, instanţa competentă se determină în funcţie de valoarea obiectului cererii principale, indiferent de valoarea obiectului capătului accesoriu.
Capătul principal de cerere al acţiunii formulate de reclamantă în cuantum de 64.924,89 lei este sub valoarea de 100.000 lei prevăzută de legiuitor pentru a fi atrasă competenţa tribunalului, situaţie în care hotărârea instanţei de fond a fost dată cu încălcarea competenţei materiale a Judecătoriei Focşani, competentă potrivit art. 1 pct. 1 C. proc. civ., fiind supusă casării, motivul de casare incident fiind de ordine publică.
Întrucât valoarea pretenţiilor solicitate de reclamantă este sub plafonul stabilit de legiuitor la art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ., iar competenţa după valoarea obiectului litigiului este de ordine publică şi poate fi invocată în orice fază a procesului, chiar şi din oficiu, Înalta Curte va admite excepţia necompetenţei materiale, va casa hotărârile instanţelor de fond şi apel şi va trimite cauza spre competentă soluţionare Judecătoriei Focşani.
Faţă de aceste considerente, în temeiul art. 304 pct. 3 şi art. 312 alin. (6) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia necompetenţei materiale, va admite recursul declarat de reclamanta SC R.I.P. SRL împotriva deciziei instanţei de apel, va casa decizia recurată şi sentinţa nr. 330 din 27 octombrie 2009 a Tribunalului Vrancea şi va trimite cauza spre competentă soluţionare la Judecătoria Focşani.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia necompetenţei materiale, admite recursul declarat de reclamanta SC R.I.P. SRL Adjud împotriva Deciziei nr. 2 din 15 ianuarie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială, casează decizia recurată şi sentinţa nr. 330 din 27 octombrie 2009 a Tribunalului Vrancea şi trimite cauza spre competentă soluţionare la Judecătoria Focşani.
Irevocabila.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4158/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4155/2010. Comercial → |
|---|
