ICCJ. Decizia nr. 2585/2010. Comercial. Anulare incident plată. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2585/2010
Dosar nr. 9473/99/2008
Şedinţa publică de la 2 iulie 2010
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi reclamanta SC A.I. SRL Iaşi a chemat în judecată pe pârâtele SC B. SA Bucureşti şi B.N.R. - Centrala incidentelor de plăţi prin care a solicitat radierea incidentului de plată privind biletul la ordin emis în data de 28 august 2008.
În motivarea acţiunii reclamanta a susţinut că a emis două bilete la ordin către un beneficiar, ambele bilete fiind emise la 28 august 2008, dar având scadenţe diferite. Deşi reclamanta a avut în cont suma de bani necesară efectuării plăţilor scadente şi încă două zile lucrătoare după, la data de 21 octombrie 2008 firma a fost raportată şi înscrisă la C.I.P.
Pârâta B.N.R. a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei B.N.R., excepţie admisă de către instanţă având în vedere că potrivit art. 36 din Regulamentul B.N.R. nr. 1/2001, Centrala Incidentelor de Plăţi nu poate anula din proprie iniţiativă informaţiile privind incidentele de plăţi, ci doar la cererea persoanei declarante sau ca urmare a unei hotărâri judecătoreşti .
Tribunalul Iaşi, secția comercială şi de contencios administrativ. prin Sentinţa comercială nr. 1189/COM din 5 mai 2009 a respins acţiunea reclamantei.
Prin considerentele sentinţei, tribunalul a reţinut că potrivit art. 13 din Regulamentul nr. 1/2001 al B.N.R. dacă biletele la ordin au fost refuzate la plată se creează un incident de plată major, iar pârâta SC B. SA trebuia să sesizeze Centrala incidentelor de plăţi.
Apelul declarat de reclamantă a fost respins de Curtea de Apel Iaşi, secţia comercială, prin Decizia nr. 2 din 18 ianuarie 2010.
Pentru a dispune astfel, Curtea a reţinut că din momentul prezentării la plată, emitentul are obligaţia de a asigura disponibilul necesar achitării acestora. Primul bilet la ordin a fost introdus la 16 octombrie 2008, reclamanta asigurând disponibilul necesar plăţii. Cel de al doilea bilet la ordin, introdus la plată la 16 octombrie 2008, reclamanta avea obligaţia asigurării disponibilului necesar în data de 20 octombrie 2008 până la ora 18,00.
Sentinţa sus menţionată a fost recurată de către reclamanta SC A.I. SRL Iaşi fără a indica motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului.
Ca o chestiune prealabilă, Înalta Curte, conform art. 137 C. proc. civ., raportat la art. 11 şi 20 alin. (1)-(3) din Legea nr. 146/1997, modificată, a luat în examinare excepţia netimbrării cererii de recurs, având în vedere că invocarea acesteia primează înaintea oricărei alte cereri şi invocării altor excepţii, formulate în faţa instanţelor de judecată, şi a reţinut:
Art. 1 din Legea nr. 146/1997, modificată, privind taxele judiciare de timbru prevede că acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice cât şi de către persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau, în mod excepţional, până la termenul stabilit de către instanţă.
Potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 şi normelor de aplicare a acestui act normativ, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru, cererea părţii se anulează ca netimbrată.
Faţă de dispoziţiile legale evocate se constată că recursul declarat de către recurenta reclamantă SC A.I. SRL Iaşi nu a fost însoţit de dovada achitării taxei judiciare de timbru, recurenta fiind citată pentru termenul de judecată din data de 2 iulie 2010 cu menţiunea de a achita, taxa judiciară de timbru şi de a depune timbrul judiciar (fila 8 dosar recurs).
În raport de împrejurarea că recurenta nu s-a conformat obligaţiei de timbrare potrivit menţiunii din citaţia emisă pentru termenul de judecată din data de 2 iulie 2010, când procedura de citare a fost legal îndeplinită, Înalta Curte urmează să dea eficienţă dispoziţiilor art. 20 alin. (1) şi alin. (3) din Legea nr. 146/1997, modificată şi respectiv art. 35 pct. 1 şi pct. 5 din Normele metodologice de aplicare a legii, precum şi ale art. 9 din O.G. nr. 32/1995, privind timbrul judiciar, cu modificările ulterioare şi să dispună anularea recursului ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de reclamanta SC A.I. SRL Iaşi împotriva Deciziei nr. 2 din data de 18 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Iaşi, secţia comercială, ca netimbrat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 iulie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2583/2010. Comercial. Acţiune în... | ICCJ. Decizia nr. 2587/2010. Comercial. Pretenţii. Recurs → |
|---|
