ICCJ. Decizia nr. 2616/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2616/2010
Dosar nr. 15313/3/2007
Şedinţa publică din 7 iulie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin sentinţa comercială nr. 14725 din 29 noiembrie 2007 a admis acţiunea formulată de reclamanta SC T. SA Bucureşti în contradictoriu cu pârâta SC C.E. SRL Bucureşti în sensul că a obligat pârâta la plata următoarelor sume:
- 55.979 RON reprezentând contravaloare servicii de telecomunicaţii;
- 211.176,66 RON cu titlu de penalităţi calculate până la data de 24 decembrie 2007.
De asemenea s-a dispus rezilierea contractului de abonament din 1 octombrie 2003 şi obligarea pârâtei la plata penalităţilor în cuantum de 175.315,71 lei (echivalentul a 71.200 dolari S.U.A.).
În final a fost obligată pârâta la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 13.561,3 RON.
În fundamentarea acestei soluţii, instanţa de fond a reţinut că părţile au încheiat contractul de abonament la servicii la data de 1 octombrie 2003, prin care reclamanta s-a angajat să furnizeze servicii de telecomunicaţii către un număr de 598 de telefoane, care au fost conectate succesiv.
Pentru serviciile prestate reclamanta a emis facturile fiscale din 27 mai 2005 şi 20 aprilie 2006, în valoare totală de 55.979, 46 RON.
Pârâta, deşi a depus o serie de înscrisuri, nu a făcut dovada plăţii acestor facturi şi nici nu a dovedit neexecutarea obligaţiei de către reclamantă sau o cauză străină exoneratoare de răspundere.
Pentru neplata în termen a acestor facturi, pârâta datorează şi penalităţi, calculate potrivit clauzei penale inserate în art. 9 pct. 1 din contract precum şi art. 1066 C. civ.
Rezilierea contractului de abonament a antrenat din partea pârâtei şi obligaţia de plată a daunelor interese determinate după modul de calcul stabilit anticipat în art. 9 pct. 2 din contract, pentru denunţarea contractului înainte de termen.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin Decizia comercială nr. 333 din 24 iunie 2009 a respins ca neîntemeiat apelul formulat de pârâta SC C.E. SRL Bucureşti împotriva sentinţei comerciale nr. 14275 din 29 noiembrie 2007 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel la data de 25 iunie 2008 a încuviinţat părţilor probele solicitate, respectiv apelantei pârâte proba cu înscrisuri interogatoriu şi expertiză contabilă, iar intimatei reclamante proba cu înscrisuri şi interogatoriu.
S-a apreciat că pentru serviciile prestate în baza contractului de abonament la servicii reclamanta a emis cele două facturi fiscale. În legătură cu cuantumul pretenţiilor pârâta nu a contestat factura emisă în termenul prevăzut de art. 10 din Condiţiile Generale de furnizarea serviciilor care prevede că orice reclamaţie a abonatului în legătură cu serviciul sau valoarea facturilor se va comunica în scris, în termen de 45 de zile, calculată de la data prestării serviciului.
Raportul de expertiză contabilă reţine în capitolul II că reclamanta are de încasat suma de 55.979,45 RON, adică suma pe care reclamanta a cerut-o prin acţiune.
De asemenea apelanta pârâtă nu a depus niciun înscris prin care să precizeze o altă modalitate de calcul a penalităţilor de întârziere în funcţie de prevederile contractuale.
Împotriva deciziei comerciale nr. 333 din 24 iunie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, a promovat recurs pârâta SC C.E. SRL Bucureşti, care a criticat pentru nelegalitate şi netemeinicie această hotărâre, solicitând în temeiul art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ. în principal admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de apel iar în subsidiar modificarea în tot a deciziei recurate în sensul admiterii apelului cu consecinţa respingerii cererii de chemare în judecată.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a evocat împrejurarea că instanţa de apel nu a examinat excepţia de neexecutare a contractului de către SC T. SA, excepţie invocată de apelanta SC C.E. SRL.
Nu s-a ţinut seama de concluziile raportului de expertiză, care a precizat că reclamanta datorează pârâtei suma de 27.790,22 RON, reprezentând datorii reciproce ale părţilor, care puteau fi compensate.
Eronat s-a reţinut că nu au fost depuse înscrisuri prin care să fie precizată o altă modalitate de calculul a penalităţilor de întârziere, în realitate la dosar existând Acordul de Parteneriat încheiat la data de 30 octombrie 2004 în care s-a modificat procentul de penalizare de la 1% la 0,01% pe zi de întârziere.
Şi rezilierea contractelor s-a făcut abuziv deşi contul a fost achitat în întregime.
Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la toate criticile aduse prin cererea de recurs, constată că acestea sunt justificate, urmând a admite recursul pârâtei SC C.E. SRL în limitele şi pentru următoarele considerente.
Cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SC T. SA Bucureşti are ca obiect obligarea pârâtei SC C.E. SRL la plata sumei de 55.979,46 RON cu titlu de debit pentru serviciile de telecomunicaţii prestate, a sumei de 211.176,66 RON cu titlu de penalităţi de întârziere la plata serviciilor de telecomunicaţii şi rezilierea contractului de abonant din data de 1 octombrie 2003, precum şi plata daunelor interese în sumă de 175.315,76 RON echivalentul a 71.200 dolari S.U.A.
Aşa cum au reţinut instanţele judecătoreşti anterioare, întreg litigiul a fost generat de neplata celor două facturi fiscale din 27 mai 2005 şi 20 aprilie 2006 în valoare totală de 55.979,46 RON reprezentând contravaloarea serviciilor de telecomunicaţii.
Este adevărat că prin încheierea de şedinţă din 26 iunie 2008 instanţa de apel a încuviinţat efectuarea unei expertize contabile cu obiectivele propuse de pârâtă şi care a fost efectuată de expertul contabil P.M.C.
Tot acelaşi expert a răspuns şi la obiecţiunile la raportul de expertiză contabilă iniţial, formulate de reclamanta SC T. SA, care au fost admise prin încheierea de şedinţă din 29 aprilie 2009.
Deşi în faza procesuală a apelului, instanţa a dat dovadă de rol activ şi a administrat la cererea părţilor probe suplimentare, totuşi nu a valorificat rezultatul lor pentru aflarea adevărului şi lămurirea cauzei sub toate aspectele controversate.
În motivarea deciziei recurate nu se regăsesc considerentele de fapt şi de drept care au stat la baza formării convingerii de respingere a apelului reclamantei, consemnându-se aspecte de ordin general ceea ce reprezintă o încălcare a dispoziţiilor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
Constant, jurisprudenţa a evidenţiat că o hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă în motivarea sa argumentele pro şi contra, de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei cu privire la soluţia adoptată. Toate aceste argumente de natură juridică trebuie să se raporteze la susţinerile şi apărările părţilor, dar şi la cadrul legal aplicabil.
Pârâta a invocat în apărarea sa şi se regăsesc aceste aspecte în documentaţia existentă la dosar, înscrisuri suplimentare depuse în apel şi avute în vedere la efectuarea expertizei contabile.
La rândul său, raportul de expertiză contabilă întocmit de expertul contabil P.M.C., concluzionează că nu se justifică calcularea penalizărilor de întârziere, deoarece în urma compensării sumelor neîncasate cu obligaţiile faţă de pârâtă, reclamanta mai are de plată suma de 27.790,22 RON.
Pârâta SC C.E. SRL este îndreptăţită să cunoască de ce apărările sale au fost înlăturate, mai ales că a fost administrat un probatoriu suplimentar, care nu a fost examinat de instanţă, motivarea sumară existentă în prezent nefiind suficientă a răspunde exigenţelor în materie.
Pentru aceste raţiuni, urmează a admite recursul pârâtei SC C.E. SRL Bucureşti împotriva deciziei comerciale nr. 333 din 24 iunie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, pe care în temeiul art. 304 pct. 9 raportat la art. 312 pct. 5 C. proc. civ. o va casa şi va trimite cauza spre rejudecarea apelului aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC C.E. SRL Bucureşti împotriva deciziei comerciale nr. 333 din 24 iunie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, pe care o casează şi trimite cauza spre rejudecarea apelului aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 7 iulie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2610/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2707/2010. Comercial → |
|---|
