ICCJ. Decizia nr. 3322/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.3322/2010
Dosar nr. 4995/1/2010
Şedinţa publică din 14 octombrie 2010
Asupra recursului de faţă.
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul D.Z., prin acţiunea precizată înregistrată pe rolul Tribunalului Braşov, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligată pârâta SC A. SA Homorod să-i plătească suma de 482.952.400 lei vechi despăgubiri la care se adaugă 6.744.000 lei vechi cheltuieli de executare silită.
Prin sentinţa civilă nr. 4728/ C din 28 noiembrie 2003, Tribunalul Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis în parte acţiunea reclamantului şi a obligat pârâta să-i plătească reclamantului suma de 19.815.000 lei vechi despăgubiri, reţinând, în esenţă, că pârâta este ţinută să răspundă pentru obligaţiile ce decurg din calitatea de societate comercială agricolă pe acţiuni, până la data predării terenurilor de către comisia locală de aplicare a Legii nr. 18/1991 de pe lângă Primăria comunei Homorod, adică până la data de 16 decembrie 2000. Totodată, s-a reţinut că din precizarea depusă la dosar rezultă că pentru perioada 1 septembrie 1999 – 1 septembrie 2000 pârâta i-a predat reclamantului un avans de 1197 kg grâu rămânând de plată 3963 kg care valorează, faţă de preţul grâului pe piaţa liberă, circa 19.815.000 lei vechi.
Curtea de Apel Braşov, secţia comercială, prin Decizia nr. 135/ Ap din 10 decembrie 2009, a constatat perimarea apelurilor declarate de apelanţii D.Z. şi SC A.H. SA, reţinând că de la momentul finalizării procedurii insolvenţei debitoarei SC A.H., apelul a rămas în nelucrare mai mult de 6 luni, acest lucru datorându-se culpei părţilor.
Deşi reclamantul D.Z. a declarat recurs împotriva sentinţei nr. 4278/ C din 28 noiembrie 2003 a Tribunalului Bucureşti, Înalta Curte, din analiza motivelor prezentate de către recurent, a apreciat că reclamantul a declarat recurs de fapt împotriva deciziei nr. 135/ Ap din 10 decembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti. De altfel, recursul declarat împotriva sentinţei nici nu ar fi putut fi analizat în această fază procesuală a recursului atâta timp cât această sentinţă a fost supusă controlului de legalitate prin apelul declarat împotriva acesteia.
Înalta Curte, în conformitate cu art. 137 alin. (1) C. proc. civ., a luat în examinare excepţia tardivităţii declarării recursului.
Potrivit art. 253 alin. (2) C. proc. civ., „hotărârea care constată perimarea este supusă recursului în termen de 5 zile de la pronunţare".
Din dispoziţiile citate mai sus rezultă că pentru exerciţiul căii extraordinare de atac a recursului s-a instituit un termen legal de 5 zile, care reprezintă intervalul de timp înăuntrul căruia, partea îndreptăţită se poate adresa instanţei.
În speţă, a fost atacată cu recurs Decizia nr. 135/ Ap din 10 decembrie 2009, cu drept de declarare a recursului în 5 zile de la pronunţare, iar recursul a fost depus la data de 25 mai 2010.
Revenind la prevederile art. 253 alin. (2) C. proc. civ., prin care se impune respectarea acestui termen pentru asigurarea disciplinei procesuale se observă că de la data pronunţării deciziei, stabilită ca moment de la care încep să curgă cele 5 zile stabilite, depunerea recursului s-a făcut cu depăşirea intervalului de timp prevăzut de lege.
Având în vedere că termenele pentru exerciţiul drepturilor procesuale nu au ca scop îngrădirea dreptului la un proces echitabil şi efectiv, ci stimularea activităţii procesuale a părţilor prin sancţiunea instituită pentru nerespectarea lor, se va reţine că recursul astfel formulat de reclamantul D.Z. încalcă prevederile art. 253 alin. (2) C. proc. civ.
Faţă de cele ce preced, urmează să se respingă recursul ca tardiv declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul D.Z. împotriva deciziei nr. 135/ C din 10 decembrie 2009 a Curţii de Apel Braşov, secţia comercială, ca tardiv declarat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3321/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3324/2010. Comercial → |
|---|
