ICCJ. Decizia nr. 3321/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3321/2010
Dosar nr. 29103/3/2009
Şedinţa publică din 14 octombrie 2010
Asupra recursului de faţă.
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanţii C.C.G. şi G.M.. prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, în contradictoriu cu pârâta SC E.C.C. SRL au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună rezoluţiunea antecontractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 58 din 14 ianuarie 2008 de B.N.P. R.I.D.; obligarea pârâtei la plata sumei de 87.460 euro (374.083,91 lei la un curs de 4,2772 lei/l euro/14 ianuarie 2009) reprezentând dublul avansului plătit de reclamanţi, revenirea părţilor la situaţia anterioară şi cheltuieli de judecată.
Prin încheierea din 12 mai 2009, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, a admis excepţia necompetenţei funcţionale şi a trimis cauza spre competentă soluţionare Secţiei comerciale a Tribunalului Bucureşti.
Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin sentinţa comercială nr. 13132 din 16 noiembrie 2009, a admis în parte cererea principală a reclamanţilor, a dispus rezoluţiunea antecontractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 58 din 14 ianuarie 2008 de B.N.P. R.I.D. şi a obligat pârâta la plata către reclamanţi a sumei de 87.460 euro în echivalent în lei la data plăţii precum şi la plata sumei de 22.283 lei cheltuieli de judecată, a respins ca lipsit de obiect capătul de cerere privind repunerea părţilor în situaţia anterioară şi a disjuns soluţionarea cererii de chemare în garanţie formulată de pârâtă împotriva SC S.C. fixând termen la data de 11 ianuarie 2010.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a reţinut că pârâta nu a probat intervenţia unei cauze de forţă majoră, ci doar s-a limitat să invoce „criza economică" fără să prezinte diligenţele depuse în realizarea obiectului contractului. Reclamanţii au achitat mare parte din preţul apartamentului, la termenele convenite de părţi, prin urmare era legitimă apărarea acestora privind perfectarea vânzării. Echilibrul contractual nu a fost perturbat pentru ca instanţa să intervină în vederea refacerii lui în numele echităţii.
Apelul declarat de pârâta SC E.C.C. SRL împotriva acestei sentinţe a fost anulat, ca netimbrat, de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin Decizia comercială nr. 178 din 15 martie 2010, reţinând, în esenţă, că apelanta nu s-a conformat obligaţiei legale de timbrare, deşi a fost citată cu această menţiune şi că nu operează scutirea legală de obligare a timbrării conform art. 17 din Legea nr. 146/1997.
Împotriva acestei decizii pârâta SC E.C.C. SRL a declarat recurs, la data de 31 martie 2010, pe care l-a motivat, la data de 12 octombrie 2010, cu invocarea dispoziţiilor art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ., procedând la relatarea situaţiei de fapt şi fără a indica motivele de nelegalitate pentru care înţelege să critice Decizia recurată în conformitate cu dispoziţiile art. 3021 lit. c) C. proc. civ.
Înalta Curte, în conformitate cu art. 137 şi 306 alin. (1) C. proc. civ., a luat în examinare, din oficiu, excepţia nulităţii recursului şi a reţinut următoarele:
Potrivit art. 301 C. proc. civ., termenul de recurs este de 15 zile, termen care se socoteşte de la data comunicării hotărârii care este supusă acestei căi de atac, dacă legea nu dispune altfel. În acest termen, potrivit dispoziţiilor procedurale, se depune declaraţia de recurs dar şi motivele de recurs. În acest sens, dispoziţiile art. 303 alin. (1) C. proc. civ., sunt imperative atunci când prevăd că recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs. Sancţiunea nerespectării acestei obligaţii este prevăzută de art. 306 alin. (1) C. proc. civ., prin care se dispune că „Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal cu excepţia alin. (2)".
Faţă de dispoziţiile legale evocate, se constată că recurenta pârâtă a declarat recurs împotriva deciziei curţii de apel, în cadrul termenului legal, fără însă a indica motivele de nelegalitate şi dezvoltarea lor, în conformitate cu dispoziţiile art. 304 C. proc. civ., sub rezerva depunerii la dosar, prin note precizatoare, dezvoltarea motivelor de recurs.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului Curţii de Apel Bucureşti se constată că Decizia atacată a fost comunicată pârâtei, la data de 25 martie 2010, depunerea declaraţiei de recurs s-a făcut la data de 31 martie 2010, iar dezvoltarea motivelor de recurs au fost depuse la data de 12 octombrie 2010.
În speţă, deoarece motivele de recurs nu au fost cuprinse în cererea de declarare a recursului şi nici nu s-au depus la dosar în termen de 15 zile de la comunicarea hotărârii şi faţă de faptul că prin motivarea recursului depusă în data de12 octombrie 2010 nu au fost indicate motive de ordine publică, recursul este nul.
Aşa fiind, având în vedere că neindicarea motivelor de casare este sancţionată de art. 306 alin. (l) C. proc. civ., instanţa urmează a constata nul recursul declarat de pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul declarat de pârâta SC E.C.C. SRL Bucureşti împotriva deciziei comerciale nr. 178 din 15 martie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, în temeiul dispoziţiilor art. 306 alin. (1) C. proc. civ.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3320/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3322/2010. Comercial → |
|---|
