ICCJ. Decizia nr. 3318/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.3318/2010
Dosar nr. 420/98/2009
Şedinţa publică din 14 octombrie 2010
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 221/ F din 4 iunie 2009, Tribunalul Ialomiţa a respins, ca neîntemeiată, cererea reclamantei SC A.P. SRL în contradictoriu cu pârâta SC A. SA, sucursala Ialomiţa.
Pentru a se pronunţa astfel, tribunalul a reţinut că, în data de 14 decembrie 2007, între SC A.P. SRL Feteşti şi SC A. SA, sucursala Ialomiţa s-au încheiat două contracte de asigurare pentru culturi agricole şi anume: poliţa de asigurare seria AGR nr. 0012855 pentru suprafaţa de 2060 ha rapiţă; poliţa de asigurare seria AGR nr. 0012856 pentru suprafaţa de 1105 ha grâu.
Riscurile asigurate au fost grindină, furtună, ploi torenţiale, incendiu din cauze naturale, alunecări de teren, îngheţ târziu de primăvară, îngheţ timpuriu de toamnă, iar suma asigurată a fost de 1400 lei pentru fiecare cultură.
La data de 19 iunie 2008 a avut loc o furtună însoţită de ploaie torenţială în rafale de vânt şi grindină.
În urma înştiinţării asiguratorului de către asigurat, s-a întocmit nota de constatare nr. 1348 din 24 iunie 2008 pentru cultura de rapiţă şi nr. 1357 din 25 iunie 2008 pentru cultura de grâu.
Ulterior, între părţi au avut loc mai multe întâlniri pentru soluţionarea pe cale amiabilă a divergenţelor apărute. Urmare a acestor întâlniri, la data de 16 octombrie 2008 părţile au convenit ca stabilirea despăgubirii să se calculeze la un procent de afectare de 75 % la răpită şi 30 % la grâu.
La data de 4 noiembrie 2008, M.V., reprezentant al SC A.P. SRL prin cererile de despăgubire nr. AA09IL/2008 şi nr. AA10IL/2008 şi declaraţiile ataşate a precizat că sumele de 1.080.113,90 lei şi 199.222,50 lei reprezintă despăgubirea integrală pentru daune produse de riscul furtună şi că prin primirea acestei sume nu mai are nicio pretenţie acum sau în viitor faţă de SC A. SA.
Faţă de aceste declaraţii, care reprezintă acte unilaterale de voinţă şi sunt irevocabile, tribunalul a constatat că suma pe care pârâta o datora reclamantei era de 1279336,4 lei, sumă achitată reclamantei prin ordinul de plată nr. 2124 din 2 martie 2009.
Ca urmare, pretenţiile reclamantei pentru suma de 558.805 lei, reprezentând diferenţa între suma asigurată de 1400 lei/ha şi sumele de 1157,8 lei şi 1170,3 lei stabilite de societatea de asigurare ca reprezentând cheltuielile dovedite pentru hectarul de rapiţă şi respectiv grâu, sunt neîntemeiate, din moment ce reclamanta, printr-un act unilateral de voinţă, a declarat că este de acord cu suma, chiar solicitând plata ei şi a menţionat că nu mai are niciun fel de pretenţii faţă de SC A.
Susţinerile reclamantei că acest acord ar fi fost condiţionat de plata de către pârâtă a sumelor până la sfârşitul anului 2008, nu au fost probate în niciun fel, declaraţiile date şi cererile de despăgubiri, aflate la dosar neavând nicio prevedere în acest sens.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel în termen, motivat şi legal timbrat SC A.P. SRL, criticile vizând netemeinicia hotărârii atacate.
Prin Decizia nr. 177 din 11 martie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, a respins, ca nefondat, apelul reclamantei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut următoarele.
Nu se poate reţine argumentul apelantei în sensul că nu a cunoscut valoarea cheltuielilor tehnologice stabilită de asigurător şi nu i-a fost adusă la cunoştinţă, caz în care a fost în imposibilitatea de a prezenta alte documente în susţinerea cheltuielilor.
În acest context, se reţine de Curte că potrivit condiţiilor generale pentru asigurarea culturilor, asiguratul trebuie să pună „deîndată" la dispoziţia asigurătorului toate evidenţele necesare pentru stabilirea cuantumului despăgubirii cuvenite [(art. 10 cap. VIII şi art. 2 lit. d) Cap. X)].
Apelanta însăşi precizează în apel, că s-a sprijinit asiguratorul „în special pe facturile existente la dosarele de daună, ignorând alte documente invocate şi prezentate de asigurat", fără să dovedească când a invocat şi prezentat alte documente în dosarul de daune raportat şi la înscrisurile depuse în faţa instanţei de fond, faţă de care pârâta intimată a răspuns punctual.
Curtea reţine că odată cu plata despăgubirii, rezultat al înţelegerii dintre părţi, în limita acestei sume, s-a stins orice pretenţie a asiguratului (aşa cum acesta a declarat în cererile de despăgubire), situaţie în care hotărârea instanţei de fond este temeinică şi legală.
Cât priveşte alegaţia apelantei referitoare la semnarea cererilor de despăgubire sub condiţia achitării despăgubirii în termenul de 30 de zile, Curtea reţine că în documentele semnate de părţile în litigiu nu este prevăzută o asemenea condiţie, aprecierea instanţei de fond fiind corectă şi din acest punct de vedere.
Constatându-se corect modul de calcul al despăgubirii, Curtea reţine că în raport de actele, lucrările cauzei şi dispoziţiile legale în materie, apelul declarat de SC A.P. SRL este nefondat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta SC A.P. SRL Feteşti invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei în sensul admiterii cererii de chemare în judecată şi obligarea intimatei la 478.805 lei, cu cheltuieli de judecată.
În dezvoltarea în fapt a recursului, recurenta a susţinut, în esenţă, următoarele:
- Instanţa a apreciat greşit documentele depuse la dosarul de daună. Societatea recurentă a transmis documente şi un centralizator cu cheltuielile efectuate pe ha de rapiţă în valoare de 1.408 lei, iar pe ha de grâu în valoare de 1.701 lei;
- Atât instanţa de fond cât şi instanţa de apel au respins cererea de efectuare a unei expertize pentru stabilirea valorii cheltuielilor efectuate de recurentă pe hectarul de rapiţă şi grâu, însă aceasta era utilă cauzei;
- Instanţa de apel a interpretat greşit actul dedus judecăţii când a reţinut că „nu s-a putut aplica art. 9 lit. b) din Condiţiile generale" cu toate că reprezentanţii asiguratorului constatând că procentul de daună poate fi stabilit la prima evaluare, pe lângă notele de constatare au întocmit şi câte un proces verbal de constatare şi evaluare a daunei atât pentru cultura de rapiţă cât şi pentru cultura de grâu, întocmind totodată şi dosarele de daună nr. AA09IL/2008 pentru cultura de rapiţă şi nr. AA10IL/2008 pentru cultura de grîu;
- În ceea ce priveşte interpretarea dată de instanţe adresei nr. 746 din 4 august 2008 prin care societatea recurentă a calculat daunele s-a susţinut că valoarea daunei din această adresă a fost calculată în baza proceselor verbale de constatare şi evaluare a pagubei întocmite de reprezentanţii asiguratorului. La această adresă asiguratorul nu a răspuns, nu a adus niciun fel de obiecţiuni cu ocazia concilierilor directe şi nici pe parcursul întocmirii şi soluţionării dosarului de daună;
- Procentele de daună se aplică la valoarea daunei produse şi notificată de recurentă prin adresa nr. 746 din 4 august 2008 în sumă de 1.953.326,5 lei, despăgubirea finală după aplicarea procentelor fiind în sumă de 1.758.141 lei;
- Sumele din cererile de despăgubire au fost stabilite în urma unei erori de fapt (eroare de calcul). Această eroare de calcul are la bază tocmai folosirea de către asigurator în formula de calcul a despăgubirii a unei valori a cheltuielilor pe hectar mai mică decât cea asigurată şi dovedită de societate, fapt ce a influenţat în mod direct valoarea totală a despăgubirilor din cererile de despăgubire.
Intimata SC A. SA, sucursala Ialomiţa a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Recursul nu este fondat.
Din examinarea actelor de la dosar prin prisma motivelor de recurs se apreciază că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică care nu poate fi reformată prin recursul declarat de reclamantă.
Deşi recurenta a invocat afectarea hotărârii atacate de existenţa motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., criticile concret formulate privesc reaprecierea situaţiei de fapt prin reanalizarea probelor şi a concludenţei acestora, ce nu-şi găsesc corespondent în ipotezele textelor legale invocate.
Din acest punct de vedere criticile vizează aspecte legate de netemeinicia hotărârii recurate, situaţie în care hotărârea nu mai poate fi supusă controlului judiciar din acest punct de vedere.
Referirea la forţa probantă ce trebuie acordată unor probe, modul de calcul nu sunt susceptibile de a fi încadrate în vreunul din cazurile de casare sau de modificare prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ.
Acestea se circumscriu aspectelor de netemeinicie, iar nu de nelegalitate a hotărârii atacate, încât nu pot fi cenzurate în recurs.
Clauza art. 9 lit. b) şi prevederile Capitolului VIII din convenţia părţilor au fost aplicate şi interpretate corect de instanţa de apel raportat la starea de fapt necenzurabilă în recurs, reţinându-se corect că atâta vreme cât nu s-a putut aplica art. 9 lit. b) din condiţiile generale (asiguratorul nu a fost înştiinţat de începerea recoltării pe solele afectate) sunt incidente art. 10 şi 11 din Cap. VIII, art. 15 Cap. IX şi art. 2 lit. d) din Cap. X, iar odată cu plata despăgubirii, rezultat al înţelegerii dintre părţi în limita acestei sume, s-a stins orice pretenţie a asiguratului, situaţie în care hotărârea este temeinică şi legală.
Referitor la expertiza solicitată în cauză se apreciază, aşa cum corect a reţinut şi instanţa de apel, că respingerea acestei probe nu constituie motiv de nelegalitate a hotărârii atacate, neputându-se cenzura aprecierea făcută de judecător cu privire la utilitatea, pertinenţa şi concludenţa probei. De altfel, instanţa de fond a respins motivat proba, având în vedere că nu era necesară cunoaşterea părerii unui specialist pentru lămurirea împrejurărilor de fapt în raport de întregul material probatoriu administrat.
Pentru considerentele expuse se apreciază că hotărârea nu este afectată de motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., încât în temeiul prevederilor art. 312 C. proc. civ., se va respinge recursul reclamantei ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC A.P. SRL Feteşti împotriva deciziei comerciale nr. 177 din 11 martie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3316/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3320/2010. Comercial → |
|---|
