ICCJ. Decizia nr. 3928/2010. Comercial
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.3928/2010
Dosar nr.25495/3/2009
Şedinţa publică de la 17 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată că:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Bucureşti sub nr. 25495/3/2009, în data de 15 iunie 2009, reclamantul O.M.I. a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâţii SC A.B.S. SRL Bucureşti şi O.N.R.C.B. prin O.R.C. de pe lângă Tribunalul Bucureşti, instanţa de judecată să pronunţe o hotărâre prin care să constate rezilierea contractului de comodat din 1 ianuarie 2006, să dispună modificarea, în parte, a încheierii nr. 894 din 24 ianuarie 2006, pronunţată de judecătorul - delegat la O.R.C.B. în Dosarul nr. 20066 din 23 ianuarie 2006, prin care a fost dispusă înmatricularea pârâtei la adresa din Bucureşti, str. Foişorului şi să dispună radierea sediului pârâtei de la această adresă, cu cheltuieli de judecată, arătând, în esenţă, că în data de 1 iunie 2006, între reclamant, în calitate de comodant şi pârâta SC A.B.S. SRL, în calitate de comodatar s-a încheiat contractul de comodat având ca obiect folosinţa gratuită a apartamentului drept sediu social formal al pârâtei, în data de 20 mai 2009, reclamantul notificând pârâta despre denunţarea unilaterală a contractului, deoarece din informaţiile obţinute de la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Bucureşti rezultă că pârâta are sediul expirat şi că nu a mai depus bilanţurile aferente perioadei 2006-2009. Cererea reclamantului a fost întemeiată în drept pe art. 25 din Legea nr. 26/1990 şi art. 181 din NM privind modul de ţinere a registrelor comerţului, de efectuare a înregistrărilor şi de eliberare a informaţiilor.
Prin sentinţa comercială nr. 13840 din 4 decembrie 2009, Tribunalul Bucureşti a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâtul O.N.R.C. prin O.R.C. de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi, în consecinţă, a respins acţiunea, astfel cum a fost modificată, în contradictoriu cu acest pârât, a admis, în parte, acţiunea reclamantului, în contradictoriu cu pârâta SC A.B.S. SRL, a constatat încetarea contractului de comodat şi a respins cel de-al doilea capăt de cerere, ca neîntemeiat, cu cheltuieli de judecată, reţinând, în esenţă, că pentru a dispune înregistrarea în registrul comerţului a menţiunii radierii sediului social al societăţii pârâte este necesar, ca în prealabil, să se dispună radierea sediului societăţii în condiţiile art. 25 din Legea nr. 26/1990, însuşi reclamantul, prin modificarea acţiunii introductive renunţând a mai cere radierea sediului social al pârâtei.
Prin decizia nr. 186 din 7 aprilie 2010, Curtea de Apel Bucureşti a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelantul-reclamant O.M.I., împotriva sentinţei primei instanţe, în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi SC A.B.S. SRL şi O.N.R.C. prin O.R.C. de pe lângă Tribunalul Bucureşti, reţinând, în esenţă, că, prin cererea modificatoare din data de 30 octombrie 2009, reclamantul nu a mai solicitat să se dispună şi radierea sediului social al societăţii pârâte, ci numai să se constate încetarea contractului de comodat şi să se dispună înregistrarea în registrul comerţului a menţiunii radierii sediului social al pârâtei, ca efect al încetării contractului de comodat, însă, faţă de principiul disponibilităţii, instanţa putea dispune înregistrarea menţiunii radierii numai ca o consecinţă a dispunerii radierii sediului, măsură nedispusă în cauză, câtă vreme nu s-a formulat o cerere de radiere a sediului, iar, potrivit art. 25 din Legea nr. 26/1990, se poate solicita radierea înregistrării unei menţiuni din registrul comerţului în cazul în care prin hotărâri judecătoreşti irevocabile au fost desfiinţate, în tot, sau, în parte, sau modificate actele care au stat la ba2a înregistrării cu privire la care se solicită radierea, dacă prin hotărâre judecătorească nu s-a dispus menţionarea radierii în registrul comerţului, ceea ce nu este cazul în speţă.
Împotriva deciziei pronunţate în apel a formulat recurs reclamantul O.M.I., invocând motivul de nelegalitate prevăzut de pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., arătând, în esenţă, că instanţele pot dispune în cuprinsul hotărârilor pe care le pronunţă efectuarea înregistrărilor de către O.R.C. competent privind actele, faptele sau menţiunile cuprinse în hotărârile judecătoreşti, instanţa trebuind să dispună menţionarea hotărârii în registrul comerţului indiferent dacă reclamantul a solicitat sau nu aceasta, întrucât are, în acest sens, o obligaţie legală, instanţa fiind învestită cu constatarea încetării actului în baza căruia s-a efectuat menţiunea cu privire la sediul social al pârâtei, în acest sens fiind şi conţinutul deciziei nr. 10 din 20 martie 2006 a Secţiilor Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din care rezultă obligaţia legală a instanţelor de judecată de a dispune prin hotărârile date, în temeiul art. 7 din Legea nr. 26/1990, efectuarea înregistrărilor în registrul comerţului.
Recursul este nefondat.
Reclamantul, prin acţiunea modificată, a solicitat instanţei de judecată să constate încetarea contractului de comodat şi sa se dispună înregistrarea în registrul comerţului a menţiunii radierii sediului social al pârâtei, urmare a încetării menţionatului contract.
Potrivit art. 25 din Legea nr. 26/1990, oricine se consideră prejudiciat printr-o înmatriculare sau printr-o menţiune din registrul comerţului are dreptul sa ceară radierea ei, judecătorul delegat pronunţându-se asupra cererii de radiere printr-o încheiere, ce poate fi atacată numai cu recurs, la tribunal, în termen de 15 zile de la data pronunţării, tribunalul judecând, de urgenţă, recursul, în camera de consiliu.
Or, în raport cu precitatul text de lege, în pricina de faţă, se constată că nicio persoană nu a solicitat instanţei competente radierea din registrul comerţului a menţiunii privitoare la sediul social al societăţii pârâte, în conformitate cu evocatele cerinţe legale, iar faţă de limitele învestirii instanţei şi legea aplicabilă în materie aceasta nu era obligată să dispună radierea, din oficiu.
Mai mult, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 26/1990, în aplicarea dispoziţiilor art. 25 din referita lege, republicată, astfel cum a fost modificat prin art. 8 pct. 23 din Legea nr. 161/2003, prin decizia Secţiilor Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 10 din 20 martie 2006 s-a statuat, dimpotrivă, că orice cerere de radiere a unei înmatriculări sau menţiuni din registrul comerţului este admisibilă numai în condiţiile în care persoana fizică ori juridică, ce se consideră prejudiciată ca efect al unei înmatriculări sau ca urmare a efectuării unei menţiuni în registrul comerţului, face dovada existenţei anterioare a unei hotărâri judecătoreşti irevocabile prin care au fost modificate, în tot sau în parte, ori au fost anulate actele ce au stat la baza înregistrării a cărei radiere se solicită, dacă prin acea hotărâre nu s-a dispus menţionarea ei în registrul comerţului.
Aşadar, cum, în prezenta cauză, se constată inexistenţa unei anterioare hotărâri judecătoreşti irevocabile de modificare ori anulare a actelor ce au stat la baza înregistrării menţiunii cu privire la sediul social al societăţii pârâte a cărei radiere s-a solicitat, criticile formulate prin cererea de recurs nu pot fi primite, acestea fiind fără suport legal, instanţa de apel, în mod corect, menţinând soluţia primei instanţe, aşa încât, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează să respingă, ca nefondat, recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de reclamantul O.M.I., împotriva deciziei Curţii de Apel Bucureşti nr. 186 din 7 aprilie 2010, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 17 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3926/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3932/2010. Comercial → |
|---|
